1,901 matches
-
manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog, care „imită” vorbirea. Fragmente precum cel de mai jos, în care dialogul se îmbină cu monologul, se întâlnesc peste tot în povești și ar putea fi cu ușurință puse în scenă: „ Prietine - zise Dănilă - nu mi-i da capra ceea, să-ți dau carul ista? Apoi... dă... capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. Ce mai la deal, la vale; bună, ne-bună, na-ți carul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
libertății în acest teritoriu al vecinătăților fecunde. Omnipotența capitalei este începutul drumului care se confundă cu voluntarismul revoluționar. Odată cu eliminarea autonomiei locale, notează Carp, pe urmele lui Burke și Tocqueville, Parisul devine teatrul în care mulțimea însetată de sânge își pune în scenă ritualurile liberticide. Liberalismul conservator al lui Carp este opus acestei explozii a pasiunilor. Elogiul descentralizării este, în cazul său, elogiul moderației. Dintâiu am voit [descentralizarea] pentru că expe riența tuturor țărilor a dovedit că libertățile constitu ționale nu sunt niciodată sigure
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
González și Willis-Rivera își încheie povestea remarcând faptul că "granițele, devenite vizibile anglofonilor grație Selenei, se află, încă, într-o mișcare vibrantă, încă fluctuează, definite prin muzică, prin limbă și cu ajutorul corpurilor"63. Forma jocului retoric, în termenii lui Peña, pus în scenă, la propriu, de artista tejana urmează, așadar, prescripțiile liniilor curbate (curvy, în limba engleză și în cuvintele lui Lopez), limite ale mișcării, coregrafiate atent, ale dansului Selenei pe această "muchie", articulând, la nivelul "acțiunii" retorice, ceea ce mesajul artistei, în termeni
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Astfel, textul critic al lui Burke stă mărturie pentru posibilitățile reale ale criticului retoric de a ieși din întâlnirea cu textul, facilitată de dramatism, încă împreună cu propriile sale interpretări. Kenneth Burke nu numește, efectiv, cele cinci componente ale pentadei dramatice puse în scenă de autorul Adolf Hitler în paginile lui Mein Kampf, însă rămânem, desigur, cu gândul la ele, mai ales deoarece, cum precizam în paginile introductive ale acestei analize, omul Adolf Hitler rămâne, pur și simplu, pe dinafară, din perspectiva dramatismului el
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
întrucât fiecare ascultător este încurajat să se privească drept un actor central în aventura Americii pe calea libertății"552. Astfel, notează criticul, a accepta povestea lui Reagan nu înseamnă, pur și simplu, "a înțelege cursul unei istorii americane așa cum e pus în scenă în alte locuri și de către alți oameni"553. Dimpotrivă. A consimți că narațiunea lui Reagan are sens înseamnă "a ști că direcția și consecințele poveștii depind de tine"554. Cu alte cuvinte, răspunsul personal al fiecărui cetățean american este de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca cu sala aproape goală, Naționalul ieșean vede deschiderea către valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe un ton de mare luciditate și într-un ritm interior care tulbură spectatorul și-l invită la meditații. Dar cei doi Gheorghe Popescu nu sunt singuri în procesul de conștiință pe care și-l provoacă și pe care-l pun în scenă (uneori la propriu, căci există o scenă în scenă pe care ei joaca unele momente ale trecutului deci teatru în teatru, procedeu excelent rezolvat regizoral, promovînd vechea idee că viața e teatru și teatrul e viață); deci cei doi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai mari pentru a da o expresie vizibilă invizibilului, ei bine, tot așa cum fantomele au încetat să mai fie evanescente sau insesizabile, tot astfel supraveghetorii au început să apară alături de supravegheați. Iar dacă mi-au plăcut atât de mult Britannicus, pus în scenă de Alain Bézu, ori Mama confidentă de Marivaux în regia lui Sandrine Anglade, a fost fără îndoială și datorită vizibilității tuturor persoanelor integrate în dispozitivul de supraveghere, căruia spectatorul suprainformat îi urmărește funcționarea până în cele mai mici detalii. El vede
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o asemenea practică își pierde pertinența. Supravegherea de proximitate este alimentată de familiaritatea cu un mediu imobil, închis într-un perimetru fix, un mediu căruia fiecare îi cunoaște figurile centrale și mecanismele de funcționare. Când, în 1971, Aureliu Manea a pus în scenă Gaițele la Teatrul din Turda, el a renunțat la codurile naturaliste și a acoperit pereții salonului cu oglinzi imense, grație cărora personajele puteau spiona în voie secretele orașului. Prin acest dispozitiv de supraveghere explicit, salonul burghez devenea un veritabil Panopticon
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o stare de siguranță. Când pragurile nu-și mai îndeplinesc menirea, când culisele nu mai reprezintă o barieră, rezistența este silită să se refugieze înlăuntrul propriei ființe: spațiul înconjurător nu o mai ocrotește, nu o mai sprijină. Orice spectacol care pune în scenă supravegherea trebuie să inventeze soluții pentru a face vizibilă spaima provocată de această încercuire a unui centru lipsit de acum încolo de orice împrejmuire, de orice apărare. Supravegherea a discreditat pragurile, le-a infectat, le-a slăbit imunitatea, le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
constată dezastrul, Arnolphe, strateg obstinat, își schimbă tactica și decide să transforme interiorul într-o capcană pe care o observă din exterior, cu alte cuvinte își continuă supravegherea, dar de pe alte poziții. Această conversiune înăuntru/în afară a fost genial pusă în scenă de către Louis Jouvet în 1936. Grație dispozitivului imaginat de Christian Bérard, el a dat o pregnantă expresie scenică trecerii de la interior la exterior care, deși controlate amândouă de Arnolphe, îi scăpau din mână până la urmă, tot amândouă, unul după celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
regim carceral, supraveghere în contextul căreia a fost pregătit spectacolul ce reconstituie scenic una dintre loviturile date Revoluției Franceze și care a contribuit la eșecul acesteia. Se impune mai întâi metafora închisorii, în care se joacă un episod din Revoluție pus în scenă de către marchiz, evident sedus de reacțiunea aristocratică. Deși supravegheat, la rândul său, de către directorul închisorii, Sade, în calitate de regizor, urmărește spectacolul și practică, ceea ce e propriu oricărui regizor, o supraveghere de traseu, cu atât mai legitimă cu cât actorii, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Radu Boruzescu și mulți alți scenografi au privilegiat transparența pentru a sublinia, pe de o parte, fragilitatea interioarelor și, pe de altă parte, pentru a exploata atracția perversă a supravegherii. Să ne mărginim la un singur exemplu: Livada de vișini pusă în scenă de Stéphane Braunschweig în 1992. Pornind de la convingerea că intimitatea este imposibilă și că supravegherea nu încetează nici o clipă în lumea piesei lui Cehov, el imaginează o casă japoneză cu pereți glisanți de hârtie: nimeni nu e aici la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deja repertoriate cu care e aplicată în scenă; de cealaltă parte, cei ce doresc o infuzie de contemporaneitate pe platoul de joc, ale cărui urme de vechime sunt înlăturate și ale cărui mijloace, la fel de vechi, sunt contestate. Modul de a pune în scenă supravegherea constituie, mai ales în privința teatrului clasic, răspunsul dat dilemei „rămânem ca în trecut sau ne apropiem de actualitate?”. Răspunsul nu are cum să fie unic, el poate fi doar adecvat, legitimat de un demers regizoral și motivat de un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ea se desfășoară subiectul cărții, și egoismul eventualilor cititori, care se pot regăsi în această modalitate de dispunere față de lume. Titlul cărții semnifică și necesitatea unei orientări a atenției către cei din proximitatea noastră într-o epocă a relațiilor superficiale, puse în scenă de excesul de mijloace de comunicare și de sărăcia sensurilor vehiculate pe aceste căi. Titlul încearcă totodată să aducă în discuție posibilitatea finalului unui mod de-a privi semenii, respectiv în maniera lecturii, pornind de la discuțiile despre sfârșitul "Galaxiei Gutenberg
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la bază egoismul: dorim supraviețuirea urmașilor noștri ca una din formele slabe (însă singura în contextul lipsei credinței) de supraviețuire. * Prin distrugerea culturilor naționale globalizarea naște noi angoase, anulând șansele de supraviețuire culturală, distrugând deci una din formele de nemurire puse în scenă de modernitate. O lungă spovedanie pentru a mărturisi (dar și a justifica) păcatele pe care nu le doresc perpetuate. * Ceea ce scapă marilor critici ai comunismului este că o parte din păcatele acestuia sunt păcatele oricărui stat. Și atunci dau dovadă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lumii și nici tentația rostirii sacerdotale de sine: " Continui să cred că poezia atinge pragul autenticității abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică. Altfel spus, autenticitatea este posibilă mai degrabă în prezența unor resurse existențiale limitate, atunci nu trebuie nimic pus în scenă, nu este nevoie să te joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios ai face-o. Nu-ți rămâne decât alternativa de a transcrie viața și visele, a acelei piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de incertitudine, fie creînd capcane referențiale. Astfel, în Lecția despre lucruri a lui Claude Simon (pp. 22, 23-24), o anumită scenă marină, prezentată ca fiind "reală", se vădește a fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi tăiat anume. Stau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată (E1 = L) sau nu (E1 ≠ L) în universul său de credințe (Martin) sau spațiu (Fauconnier) semantic (pentru un exemplu simplu, a se vedea pagina 116): dacă E1 = L: propoziția este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului, de un ins fără suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
entropie revoluționară" (Anneli Ute Gabanyi), fenomenul în cauză a contrariat mereu pe analiști și e încă departe de a obține un consens. Concluzia cea mai larg admisă e că nomenclatura de rang secund, împreună cu forțele coercitive ale vechiului regim, au pus în scenă o mișcare de masă intens mediatizată, cu "teroriști" și catacombe, clădiri incendiate și destui morți, spre a legitima noua putere. Alegerile de la 20 mai 1990 n-au făcut decât să consacre o situație impusă între timp prin diversiune, șantaj, minciună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și multiplică efectele sociale (Capitolul 3). În loc să privească definirea lucrurilor ca pe o problemă de rezolvat, sociologia se angajează într-o muncă de descriere analitică a definiției înseși, în măsura în care ea mobilizează colective, trimite la cunoștințe, se referă la valori și pune în scenă corpuri. La rigoare, ea ar putea chiar să se limiteze, după expresia lui Everett Hughes, la "ochiul sociologic" (1996). Oricum, intenția de a fonda sociologia culturii pe bunuri este, fără îndoială, inițiativa care ne-a dus cel mai departe. Lucrarea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lapin qui fait vroom!) și minimalizarea similarității printr-o retorică a formulelor pregnante, de o credibilitate în ultimă instanță lingvistică (jocuri de limbaj de tipul: on a toujours besoin d'un petit IBM chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială: lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze pertinența impertinenței în "arhitectura sloganului". Blanche Grunig (1990) preluînd mesajul autoreferențial al revistei Paris Match "poids des mots, choc des photos" decelează principalele structuri formale utilizate și utilizabile în sloganuri. La
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]