18,258 matches
-
din 1843 surprinde o echipă de meșteri dulgheri de origine din Morărești, prinși într-o lucrare la o biserică din zonă. Aceștia au fost foarte probabil implicați în ridicarea bisericii din satul lor, un deceniu mai devreme. De altfel numele așezării, Morărești, indică prezența unei importante familii de meșteri de mori, dulgheri cu cunoștințe tehnice avansate, care prin specializarea și priceperea lor puteau participa și la ridicarea de biserici. Biserica a fost înzestrată cu iconostas, odoare și mobilier încă de la ridicarea
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
abația de la Novalesa. De asemenea, el a întemeiat în 1029 o nouă regulă a abației Ordinului benedictin din Sușa, pe care a dedicat-o Sfanțului Justus de Novalesa, biserica abației Sân Giusto fiind astăzi catedrală din Sușa. El a fortificat așezările din Exilles și Bardonecchia. El a murit la Torino și a fost înmormântat în catedrală de acolo. Ulric Manfred a fost căsătorit cu Bertha (n. 997) din familia Obertenghilor, fiica a lui Oberto al II-lea, în 1014. În acel
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
Este mai sigur să presupunem că cândva în epoca fierului, o populație a început să se identifice drept „israeliți”, astfel separându-se cultural de canaaniți prin diferențe precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, un accent pe istoria familiei, genealogiei și a religiei.” Așezările aveau o populație între 300 și 400 de oameni care trăiau din agricultură și din păstorit. Erau în mare parte auto-suficienți. Schimburile economice erau prevalente. Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
între 300 și 400 de oameni care trăiau din agricultură și din păstorit. Erau în mare parte auto-suficienți. Schimburile economice erau prevalente. Scrisul era cunoscut și accesibil pentru înregistrări chiar și în orașele mici. Dovezile arheologice indică o societate de așezări dar cu resurse mai limitate și cu populații mai mici. Biblia ebraică descrie frecvent războaiele dintre evrei și alte triburi, inclusiv filistenii, grup etnic din rândurile „popoarelor mării”, probabil de origine indo-europeană, care își aveau capitala la Gaza. În jurul anului
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Imperiul Rus. Evreii au avut interdicția de a intra în Rusia până în 1790, dar cum imperiul creștea și ocupa teritorii din Europa de Est cu mari populații evreiești. Evreii erau obligați doar într-o singură zona din Imperiul rus denumită „Zonă de așezare” (unii evrei evitau aceste reglementari). Până în 1897 în aceasta zona erau 5 milioane de evrei, reprezentând 10% din populația zonei. Din 1827 și până în 1855, autoritățile ruse au încercat să îi convertească forțat pe evrei impunând un învățământ obligatoriu de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
pe evrei impunând un învățământ obligatoriu de 6 ani urmați de 25 de ani de serviciu militar pentru băieții evrei de 12 ani. Din 1881 până în 1917, Legile din Mai le-au interzis accesul în comunitățile rurale din zona de așezare (mulți au fost scoși cu forța) și restricționa numărul de studenți evrei din universități și licee la 10% în zona de așezare, 5% în afara zonei și 3% în marile orașe. În Rusia Țaristă exista diferite motive, statul și biserica voiau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
ani. Din 1881 până în 1917, Legile din Mai le-au interzis accesul în comunitățile rurale din zona de așezare (mulți au fost scoși cu forța) și restricționa numărul de studenți evrei din universități și licee la 10% în zona de așezare, 5% în afara zonei și 3% în marile orașe. În Rusia Țaristă exista diferite motive, statul și biserica voiau să beneficieze din transformarea evreilor în dușmani ai lor. La începutul lui 1880, guvernul a încurajat și organizat pogromuri, acuzând evreii pentru
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
independente. În 1870, a fost fondată școala agricolă Mikveh Israel (ro:Speranța lui Israel) lângă Jaffa de Alianța Israelită Universală. Prima asezare modernă a evreilor în Palestina, Petah Tikva, a fost fondată în 1878, urmată de Rishon LeZion (1882). Alte așezări au fost fondate de membri ai Miscărilor Bilu și Hovevei Zion (Iubirea Sionului). Acest lucru a făcut posibilă o reînviere a limbii ebraice. Sionismul atrăgea evrei de toate tipurile: religiosi, seculari, nationalisti și socialiști. În istoria sionistă, diferitele valuri de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au fost fondate de membri ai Miscărilor Bilu și Hovevei Zion (Iubirea Sionului). Acest lucru a făcut posibilă o reînviere a limbii ebraice. Sionismul atrăgea evrei de toate tipurile: religiosi, seculari, nationalisti și socialiști. În istoria sionistă, diferitele valuri de așezări evreiești sunt cunoscute ca „aliyah”. Pe parcursul primului aliyas, între 1882 si 1903, aproximativ 35,000 de evrei s-au mutat în Palestina. În 1896 Teodor Herzl publica „"Der Judenstaat"” („Statul Evreilor”) în care propune ca soluție pentru rezolvarea creșterii antisemitismului
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
lire la valoarea din 2000), sau pentru muncitori evrei cu peste 500 de lire în numerar. Atacurile arabe asupra așăzărilor evreiești izolate și eșecul britanic de a-i proteja au dus la crearea milițiilor „Haganah” ("Apărarea") care era dedicată apărării așezărilor evreiești. Până în 1923 numărul evreilor din Palestina ajunsese la 90.000. Între 1924 și 1929, 82.000 de evrei au ajuns în Palestina, fugind de antisemitismul din Polonia,Ungaria, etc. și din cauza politicii de imigrație a Statelor Unite care îi țineau
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au avut succese militare în Tiberias, Haifa, și Safed. La Haifa, Înaltul Comitet Arab a refuzat să permită populației arabe să rămână sub controlul evreiesc contribuind la părăsirea orașului de către populația arabă. Lângă Ierusalim, arabii au asediat si capturat 4 așezări evreiești în zona Kfar Etzion și 100.000 de evrei (o șesime din populația evreiască) au rămas blocați în asediu la Ierusalim, având in vedere că drumul dintre Tel-Aviv și Ierusalim fiind pe teritoriul controlat de arabi. Confruntari militare la
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
000 de evrei (o șesime din populația evreiască) au rămas blocați în asediu la Ierusalim, având in vedere că drumul dintre Tel-Aviv și Ierusalim fiind pe teritoriul controlat de arabi. Confruntari militare la Jaffa și în vecinătatea ei, încercuite de așezări evreiești, au dus în cele din urmă la auto-evacuarea în masă a populației arabe. În primele etape, până la 100.000 de arabi palestinieni au fugit în statele vecine. Până în mai 1948, 150.000 au fugit sau au fost alungați din
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
sfârșitul războiului” Noul Stat Israel avea o armată organizată și eficientă. Număra în jur de 30.000 de oameni, incluzând și Palmahul. Mai erau si alți 30.000 de oameni antrenați în unitati de rezervă ale Haganá. Pe lângă asta, fiecare așezare israeliană era protejată de paznici bine pregătiți. Etzel-ul (Irgun) cu aproximativ 3.500 de oameni și Lehi (Grupul Stern) cu 500 de oameni, erau și ele acum in coordonare cu Haganah. Forțele arabe erau de diferite nivele la nivelul calității
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Filastin (versiunea arabă a numelui Palestina), Outremer, Țara Sfântă și Levantul de Sud. Arheologii și istoricii moderni ai regiunii se referă uneori la domeniul lor de studiu ca arheologie siro-palestiniană. Regiunea se numără printre primele din lume care au avut așezări umane, comunități agricole și civilizație. În timpul epocii bronzului, au apărut state-orașe Canaanite independente, identice în limbă și cultură cu Fenicia aflată la nord, influențate de civilizațiile înconjurătoare ale Egiptului antic, Mesopotamiei, hittiților, Cretei minoice, ale arameilor din Siria, etc. Între
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
a fost capturată de către statul Egipt până în 1967. În timpul Războiului de Șase Zile din iunie 1967, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. După acest război, Israelul a început o politică de infiintare de colonii sau așezări evreiești pe teritoriile arabe de sub controlul său. Din 1987 până în 1993, a avut loc Intifada palestiniană împotriva Israelului care s-a terminat cu acordurile de pace la Oslo din 1993. În anul 2000, a doua intifadă sau Al-Aqsa a început
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
din anii 80. Ea a fost un adversar al Reformei gregoriene, deși onora papalitatea și proteja autonomia abațiilor. În 1091, Adelaida a murit, spre doliul general al locuitorilor, și a fost înmormântată în biserica parohială de Canischio (Canisculum), o mică așezare din Valle dell'Orco, unde ea se retrăsese în ultimii ani de viață. Adelaida și-a petrecut copilăria printre oamenii de încredere ai tatălui ei, de la care învățase să lupte, iar la tinerețe purta deja arme și armură. Ea a
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
de plasă în județul Baia. O locuință de aproximativ 92 mp din prima fază a perioadei pre-Cucuteni datând din 5200-5100 Î.Hr. a fost descoperită de arheologi în Baia . După unii istorici, printre care și Ion Nistor, Baia exista ca așezare medievală închegată de pe la leatul 1200, sau, după Carol Auner și M. Lepădatu, din prima jumătate a veacului al XIII-lea. În epoca modernă a fost reședința județului cu același nume. Astăzi, comuna Baia, aflată la 8 km de Fălticeni, face
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
(în neerlandeză Nieuw Amsterdam) a fost o așezare colonială olandeză din secolul al XVII-lea, care a servit drept capitală a Noii Olande (1614-1667). În 1602, Provinciile Unite fondeză Compania Olandeză a Indiilor de Vest introducând ca sarcină, de a găsi o cale nord-vestică spre Asia, și de
Noul Amsterdam () [Corola-website/Science/325016_a_326345]
-
de a atașa teritoriul recent descoperit Țărilor de Jos. În anul 1609 misiunea companiei, sub comanda navigatorului englez Henry Hudson, a deschis, a examinat și a cartografiat golful și delta rîului (mai târziu numit râul Hudson), pe locul viitorului oraș. Așezarea a apărut pentru prima dată pe Insula Governors, în vecinătatea cu Manhattan, în 1624, de unde a și fost construit "Fortul Amsterdam" în 1625. Așezarea obține drept de oraș în 1653. Fondatorul orașului se crede a fi al doilea director al
Noul Amsterdam () [Corola-website/Science/325016_a_326345]
-
și a cartografiat golful și delta rîului (mai târziu numit râul Hudson), pe locul viitorului oraș. Așezarea a apărut pentru prima dată pe Insula Governors, în vecinătatea cu Manhattan, în 1624, de unde a și fost construit "Fortul Amsterdam" în 1625. Așezarea obține drept de oraș în 1653. Fondatorul orașului se crede a fi al doilea director al companiei Indiilor de Vest, "Willem Verhulst" care, împreună cu asistenții lui în 1625 a ales insula Manhattan fiind cel mai bun loc pentru o așezare
Noul Amsterdam () [Corola-website/Science/325016_a_326345]
-
Așezarea obține drept de oraș în 1653. Fondatorul orașului se crede a fi al doilea director al companiei Indiilor de Vest, "Willem Verhulst" care, împreună cu asistenții lui în 1625 a ales insula Manhattan fiind cel mai bun loc pentru o așezare permanentă. În același an, inginerul militar "Cryn Fredericksz Van Lobbrecht" construiește cetatea "Fort Amsterdam" în partea sa centrală, pentru a proteja coloniștii, în conformitate cu legislația olandeză. Guvernatorul Noii Olande, Peter Minuit, în 1626 cumpară Insula Manhattan de la tribul indian Manahatta cu
Noul Amsterdam () [Corola-website/Science/325016_a_326345]
-
favorabile omului dacă acesta este capabil să le înțeleagă sau dimpotrivă adversare dacă s-a încălcat coexistența armonioasă. Sadoveanu înzestrează pădurea cu o capacitate de a se apăra de cei care vor să o distrugă, ea controlând stihiile care spulberă așezarea francezului și întrerup exploatarea forestieră. Deznodământul romanului (victoria pădurii și înfrângerea inginerului francez) este unul fantastic, deoarece codrul nu se poate apăra în realitate de intențiile celor care vor să-l defrișeze. „"Nopțile de Sânziene" este mai mult o carte
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vre-o așezare omenească până la Silistraru. Satul a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii existente au fost împroprietărite, prin Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza. 1864 este totodată și anul în care se
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
Spânul. În jurul anului 1900, un tablou succint al satului arăta astfel: Modificări importante în structura satului aveau să apară în urma aplicării reformei agrare din 1921. Efectul principal, pe plan local, al acestei legi avea să-l constituie apariția unei noi așezări, viitorul sat Vintilești, în partea de est a satului Bordei Verde. Satul a fost creat pentru stabilirea locuitorilor din zona montană a județelor Prahova și județul Buzău, care au fost împroprietăriți cu loturi de teren, în urma exproprierii moșiei Bordei Verde
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
13 km. Localitatea Smârdan se situează în Lunca Dunării. Din punct de vedere geologic, teritoriul se prezintă sub formă de roci lutoase și luto-argiloase, la care se adaugă roci formate din material aluvionar nisipos depus sub formă de straturi. Datorită așezării geografice, localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]