17,694 matches
-
bărbatului. Generând suferința fizică și anxietate psihică, violența domestică determină o intensă diminuare a sentimentului de control personal asupra situației la femeie, ceea ce are ca efect ultim incapacitatea ei de a se separa de partenerul violent (Walker, 1984). Michalski (2005) critică teoriile psihologice care explică violența prin dorința de control și de putere susținând că aceste tendințe comportamentale ar putea fi generate de „natura patriarhală a societății”care condiționează și induce astfel de comportamente la 65VIOLENȚA bărbat. Putem defini, din punct
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
-se pe un mare număr de cercetări arată că „efectul crizei economice asupra adolescenților este mediat de efectele stării și a interacțiunii cu părinții, [starea părinților perturbată de criza economică] subminând eficiența comportamentului parental”. Părinții săraci sunt mai înclinați să critice cu asprime copilul, să fie de o severitate extremă, să pedepsească și să disciplineze prin măsuri fizice copilul, într un mod inconsistent. „”în familie, sărăcia și lipsurile materiale se asociază adeseori cu schimbări negative în tiparele de parentalitate, cu depresii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
coduri à droit constant, care s-au dovedit, foarte curând, a reprezenta nu numai un "stahanovism legislativ", nemaiîntâlnit nicăieri în lume astfel cum se exprimă plastic autorul -, ci și o neînțelegere a rolului timpului, în drept. În ceea ce privește ultimul defect, sunt criticate surprinzătoarea latitudine de a include sau exclude texte necodificate și admiterea alinierii temporale a unor dispoziții provenind din perioade diferite, cea ce reprezintă un semn de regres, în drept. 4. Cerințele legiferării Oprindu-ne, în continuare la cerințele legiferării sau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
că se impune în mod necesar "instaurarea unei puteri politice planetare, adică a unei puteri politice însărcinată cu misiunea și responsabilitatea față de întreaga umanitate și dotată cu o autoritate extinsă asupra țărilor globului"13. Asemenea puncte de vedere au fost criticate de înșiși juriștii occidentali. În opinia profesorului Joseph Kuntz, "crearea unui stat mondial nu este actualmente o posibilitate politică. Este rațiunea pentru care noi nu putem aproba dilema în care ne închid radicalii, și anume: statul mondial sau catastrofa mondială
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
au semnat numai Actul final al Conferinței Interguvernamentale. Tratatul a fost aprobat de Parlamentul European (500 voturi pentru, 137 împotrivă și 40 de abțineri) și urma să intre în vigoare cel mai devreme la sfârșitul anului 2006. Lăudat de mulți, criticat de unii, Tratatul a fost supus ratificării în statele membre, dar acest curs a fost oprit în momentul respingerii lui la referendum-urile din Franța (29 mai 2005) și Olanda (1 iunie 2005)2. A urmat o "perioadă de reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
bipolare, a promovat afirmarea unei diplomații independente și a constituit fără îndoială la vremea respectivă anticamera în care se plămădeau opțiunile Conferinței de la Helsinki"3. În ianuarie 1967, România recunoștea din punct de vedere diplomatic Republica Federală Germania, măsură aspru criticată de Moscova și de capitalele altor state estice. Gestul Bucureștiului era o manifestare de independență, întrucât, la data respectivă, din Tratatul de la Varșovia, doar URSS avea relații diplomatice cu RFG, stabilite în 1955. Din afara blocului propriu-zis, Iugoslavia recunoscuse RFG, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Muncii din Coreea, cotidianul "Nodon Shinmun" la 31 martie 1990, respectiv la mai puțin de 24 de ore de la anunțarea, prin mijloacele de informare în masă, a știrii cu privire la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Republica Coreea. În articol este criticată dur politica autorităților de la Seul care reactualizează vechile teze privind; "recunoașterea încrucișată"; "admiterea în O.N.U. a două state Coreene", "... realizarea treptată de schimburi culturale, sportive și economice și, în final, stabilirea de relații politice cu țările socialiste" etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
idei care își au originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii a fost pe cât de aclamat, pe atât de criticat. Eseul explic] teoria kantian] și analizeaz] cele mai frecvente critici aduse acesteia. Tradiția contractului social WILL KYMLICKA Poate fi morală considerat] un acord implicit pe care il încheiem cu semenii noștri în scopul obținerii benficiiilor unei vieți sociale cooperative? Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și este deci nevoie de c]i prin care dezacordul, furia și resentimentul pot fi expimate acceptabil]. În multe societ]ți exist] practică instituționalizat] a satiriz]rii, prin care anumite categorii de rude au dreptul (printre altele) de a-si critică reciproc comportamentul. Este o sabie cu dou] ț]ișuri, iar dreptul la replic] este automat scos din teac]. Reacția furioas] în situații tensionate este permis], dar e foarte rușinos s] lași s] ți se urce sângele la cap. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] ne enerv]m din cauza limitelor severe impuse de domnia regulilor. Absurditatea consecinței logice a supunerii inflexibile fâț] de o regul] este satirizat] de unii autori (vezi V.S. Gilbert și A.P. Herbert despre legi sau C. Northcote Parkinson despre birocrație), criticat] de alții și folosit] la întâmplare de sistemul juridic și administrativ; este suportat], si nu vindecat]. În societ]țile de mici dimensiuni, libertatea permis] de negocierea aplic]rii pricipiilor tempereaz] rigiditatea domniei regulilor, f]r] a le contesta validitatea. Principiul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viat] tr]it] doar în pl]ceri duce prin ins]și natura să la plictis și dezordine, afectând viața de familie și pe cea a colectivit]ții. Buddha a condamnat hedonismul pur prin argumente psihologice și etice. De asemenea, a criticat și atitudinea unor materialiști, care nu credeau în existența vieții de dup] moarte și, prin urmare, aveau un stil de viat] bazat pe pl]ceri și lipsit de orice valori morale. Buddha era împotriva senzualit]ții pure și a automutil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
joc; iar, potrivit doctrinei „p]catului filosofic”, o acțiune nu era considerat] un p]cât din punct de vedere moral decât în cazul în care persoana respectiv] se gândea la Dumnezeu în momentul comiterii ei. Asemenea absurdit]ți au fost criticate de Pascal în Provincialele (1656) și au fost condamnate de c]tre papalitate. Era o faz] de tranziție. Dac] o procedur] este folosit] în mod greșit, nu înseamn] c] aceasta este greșit] în sine. „Cazuistica”, fie c] este cunoscut] sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferite nivele în orice societate; ei ar încerca apoi s] întoarc] povară relativismului cultural împotriva opozanților moderni din cauza obsesiei lor pentru acea categorie special] și încurcat] a considerațiilor numite „morale”. Dar nici una dintre aceste mișc]ri nu ar fi eficient]. Critică la adresa lor nu arăt] c] ei nu au nimic relevant de spus pentru oricare alt] societate, ci c] sunt atat de impresionați de nevoia de a ap]ra bazele vieții civilizate încât uit] s] ia în considerare cât de civilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și a comunit]ții, deși oamenii sunt capabili s] își alc]tuiasc] propria structur] politic], filosofii secolului al XVII-lea cred inc] în necesitatea impunerii moralei asupra lor. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea aceast] perspectiv] a început s] fie criticat]; de-a lungul secolului al XVIII-lea s-au dezvoltat teorii în care morală era considerat] într-o m]sur] mai mic] sau mai mare drept expresie a naturii umane și nu ca pe ceva ce trebuie impus acesteia. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
În ambele cazuri se putea susține c] toți oamenii puteau cunoaște cerințele moralei de vreme ce nu e nevoie de o inteligent] deosebit] sau de educație pentru a avea sentimente sau pentru a intui ceea ce este evident. Psihologia lui Hobbes a fost criticat] de c]tre aceia care susțineau c] oamenii doresc în mod natural binele celorlalți. Nu ar mai fi nevoie în acest caz de sancțiuni externe pentru motivație; de vreme ce oamenii pot vedea ce aduce binele pentru ceilalți, ei își pot controla
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
incompatibile cu acțiunile datoriei. 4) Sursele conflictuale de obligație. Aceast] critic] arăt] c] etică kantian] identific] un set de principii care pot intra în conflict. Cerință de fidelitate și cea de a-i ajuta pe altii se pot dovedi contradictorii. Critică se verific] în cazul eticii kantiene că și în cel al oric]rei etici de principii. De vreme ce „compromisurile” între diferite obligații nu sunt incluse în teorie, nu exist] nici o procedur] de rezolvare a acestor conflicte. Pe de alt] parte, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
momentul în care aceasta constituie modalitatea optim] de acțiune pentru subiect: nu este niciodat] ing]duit că cineva s] fac] mai puțin bine (său s] împiedice mai puțin r]ul) decât este capabil. Acest aspect al consecințialismului a fost îndelung criticat pe motiv c] nu acord] suficient] libertate de acțiune individului. Deontologii au considerat c] aceast] rigiditate a doctrinei consecințialiste deriv] din înțelegerea greșit] sau neînțelegerea caracterului permisiv și a celui obligatoriu al lucrurilor. Acțiunea direct] și formularea limitat] a constrângerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
una deopotriv] simpl] și interesant] sub aspect intuitiv: a face un lucru greșit înseamn] a opta pentru o modalitate de acțiune care produce în lume mai mult r]u sau mai puțin bine decât ar fi trebuit. Consecințialismul a fost criticat ca fiind o doctrin] irealist] și impracticabil] deoarece este dificil] stabilirea consecințelor unei anumite alternative de acțiune, cum de altfel este dificil] și stabilirea tuturor consecințelor care decurg din ansamblul acțiunilor cuiva. Adepții consecințialismului consider] c] aceasta nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un popor la altul precum și de la o epoc] la alta. Socrate, Platon și Aristotel se opun formul]rii de mai sus, invocând caracterul atemporal al acestei calit]ți remarcabile care este curajul. În dialogul platonian intitulat „Laches”, Socrate i-a criticat pe generalii atenieni pentru faptul c] asociau în mod greșit curajul unui comportament stereotipic (de exemplu, a salva niște copii dintr-o cas] incendiat]) și pentru c] nu f]ceau distincția între capacitatea de a învinge orice team] și capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
filosofi consider] c] acțiunile individului sunt libere, în timp ce caracterul reprezint] un aspect invariabil al naturii umane. Pe de alt] parte, este le fel de adev]rât c] nu toți oamenii au capacitatea de a-și schimba propriul caracter. Ins] din moment ce critică admite faptul c] acțiunea individului este independent], posibilitatea ca aceast] acțiune s] genereze schimb]ri la nivelul caracterului este admisibil] în aceeași m]sur]. Criteriile de distincție între actele demne de laud] și cele damnabile, modul de formare a manierelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
restabilit recent noțiunea drepturilor și au folosit-o în diverse mișc]ri populare și revoluționare. (Eticile marxiste sunt discutate în capitoloul 45, „Marx împotriva moralei”.) Totuși, drepturile universale nu prezint] probleme doar pentru politicienii de stânga. Ele sunt, de asemenea, criticate de c]tre gânditorii conservatori ai tradiției bazate pe scrierile filosofului politic al secolului al XVIII-lea, Edmund Burke. Obiecția conservatoare const] în faptul c] o doctrin] a drepturilor submineaz] integritatea culturii și a obiceiurilor deoarece acestea exist] în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este atacat și de stânga și de dreapta, și din interiorul și din afara democrațiilor liberale. Împotriva unor asemenea opoziții se poate spune c] o încercare de a formula o list] limitat] a libert]ților politice clasice cu sigurant] va fi criticat] de c]tre mișc]ri politice puternice având obiective potențial totalitariste. Pentru evaluarea acestei opoziții este ins] important s] nu uit]m c] noțiunea de drepturi universale furnizeaz] un cadru moral pentru norme, oricare ar fi regimul politic. Drepturile nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]toriei, chiar dac] este incompatibil cu reproducerea. Astfel, sexul oral și anal pot fi acceptate deoarece pl]cerea în cadrul c]s]toriei poate fi considerat] un scop legitim al sexului. 3) Critică poziției creștine De obicei, aceste obiecții sunt criticate din cauza presupozițiilor lor implicite: o concepție anistoric] asupra naturii umane, o percepție limitat] și imobil] asupra locului adecvat al sexului în aceast] natur]; o concepție specializat] asupra singurei forme de familie acceptabile și o percepție îngust] asupra funcției activit]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau al nonoamenilor) sau în cazul în care apare constrângerea explicit] (de exemplu, ameninț]ri sau șantaj), forța (silirea), viclenia (convingerea celuilalt de a accepta leg]tură amoroas] înșelându-l cu privire la natură actului sau a m]surii sentimentelor sale). 2) Critică libert arianismului Cea mai evident] slăbiciune a acestei abord]ri este faptul c] ignor] numeroase deform]ri care apar în cadrul acestui contract: p]rțile unui contract pot avea puteri de negociere radical inegale, diferențe puternice de vulnerabilitate, una dintre p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi niciodat] aproape de un p]ianjen se bazeaz] pe o alt] dorinț] și percepție: dorința mea de a nu simți acel miros nepl]cut și percepția mea conform c]reia acel miros este emanat de p]ianjeni. Din moment ce pot fi criticat din punct de vedere rațional pentru aceast] percepție, întrucat ea este fals], pot fi criticat în mod rațional pentru c] am dorința care o ajut] s] se produc]. Prin urmare, remarcă este cât se poate de lipsit] de important]: dorințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]