17,991 matches
-
groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de hîrtie din care va mînca colivă) Să-i las și fugarului... (spre cort) Hei, fugarule! M-auzi! Te-ai sculat? (tăcere) Aiurea! Nu doarme, dar nu vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav: Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd ce mai e cu cavoul ăla al nostru... pînă acum i-au furat lacătele de trei ori... Și fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei să duci sacoșa asta în garsonieră? (groparul ia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mereu de-a viața, de ce nu ne-am juca și de-a moartea... Ne mai distrăm și noi... Preotul: Nu-i frumos... nu-i creștinește... Și tu, măi Ionică, de ce?! Și mai ții și cartea...! Groparul: Părinte... m-am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
numai a mantie de fantomă nu mai arată... Putrede, om viu, putrede... Octav: Poate vreți niște blugi... Toate: Daaaa! Om viu, că vine iarna și nu mai putem lucra noaptea... (două dintre "fantome" trec spre laturile cavoului și încep să fure de toate, ascunzîndu-le în niște saci, sub pelerină; F1 îl ține de vorbă pe Octav) Vai, om viu, n-ai o țigară? Octav: Da fantomele fumează?! F1: Da, om viu... viciu din timpul vieții... Eu m-am lăsat... să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici prostituție... Să vezi mata ce egalitate e acolo... nimeni nu mai vrea nimic... Octav:...Bine, așa o fi acolo... da văd că aici... fantomele sînt destul de lacome... F1: Vai, vai, vai, om viu... Octav: Spune-le colegelor că au furat destul... Gata! F1:Vai, vai, vai, om viu...! Gata! Tilică, n-auzi ce-ți spun eu! Tilică: Păi tu nu știi că fantomele nu aud...! F1: Cînd ți-oi da eu ție o fantomă...! Gata! Omul viu e ca lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
procese de conștiință, că ai fost laș, complice, că te-ai prefăcut că n-ai văzut, că n-ai auzit, că n-ai protestat, că n-ai luptat împotriva unui regim care ne castrase de curaj, de demnitate, care ne furase numele și ființa... Îmi place... Nu te-ntreb de ce n-ai fost tu acela care să strige "nu se mai poate!", pentru că știu de ce de frică și lașitate. Dar te-ntreb de ce nu zici nimic împotriva a ceea ce se-ntîmplă azi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
imagine a masculinității așa cum le apare ea femeilor, un Altul, spun cu regret. Da, În acest roman avem de-a face cu „L’Homme né de femme”, cu un travaliu de apropriere a Bărbatului de către Femeie. Camille Laurens ne-a furat imaginea! Iremediabil, pentru cititorul masculin, personajele masculine ale cărții, manevrate de discursurile regresive ale naratoarei, sînt Alții. Avem de-a face cu un roman care nu poate naște o tiplogie a lecturii pe criteriul vîrstei („generaționistă”, cea mai răspîndită acum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Irènei este Întreruptă de inserturi de discurs cules de la mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul unui căcat gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea lirismului furat exercițiului unui realism brut (atenuat de ingenuitate), licențios, ubicuu În literatura franceză contemporană (o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spus pentru că totul e posibil În cea mai bună dintre lumi. Iar dacă totul e posibil, de la existența unui pitic invizibil care salvează viața cuiva În picaj spre asfalt; până la un pahar de vin băut cu subalternul care ți-a furat milioane după ce În prealabil ai aflat că murise, nimeni nu poate să mai spună nimic capital. Pentru că un adevăr ar exclude toate celalte posibilități, pentru că enunțarea unui adevăr e Începutul unei dictaturi și nici măcar adevărul individual nu stă În picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este ceea ce i se Întâmplă lui Ferrer) fără a se despărți de nevastă, de a deceda fără a fi murit, ceea ce se Întâmplă cu Delahaye. Care, sub numele de Baumgartner (care are capriciul de a nu se numi Baumgarten), Îi fură șefului său tezaurul proaspăt adus de la Polul Nord. Pentru aceasta apelează la un cunoscut din lumea interlopă (cum ar spune unii, boschetar cum ar spune cei mulți, cloșard cum ar zice cineva), lăsat să moară de frig, pentru ca singurul martor să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de azi, foarte răsfățați de o piață literară reglată de logici tot mai cinice. Luați Însă aminte la nivelul atitudinilor critice profesioniste din Hexagon pentru a Înțelege cui se vinde astăzi literatură: "Am vrea ca alte vieți să poată fi furate În felul acesta de către un mare scriitor șI să devină un roman ca Unguroica, frumos de-ți dau lacrimile. O capodoperă." (Jean-Pierre Tison, În Lire) Martin Page Romanul tradus În 2004 la Humanitas se numește, În românește, M-am hotărît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Chagall, Chirico, fără emoție, încercând să sublinieze ceea ce este mai caracteristic în arta lor. Unele poeme transcriu și emoții generate de momente ale spaimei, ale iubirii și ale morții: "pasul acela, palidul, unde-i?/ o, fragil străveziu,/ zilnic mi-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a includerii ideii, dar și narative. Volumul antologic "Versuri" (1972) cuprinde poeziile grupate-n cicluri: "Cântece de dragoste","Balade", "Omul cu compasul", "Sonete", "Devorantul Cronos
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de oi într-un univers rustic, bine conturat, în care se afirmă puternic viața: Venim cu oile de prin pădure/ Berbecii merg împodobiți în frunte/ câinii pe margine, ca să nu le fure/ lupii prin locurile strâmte". Din nou un eden blagian 1 încărcat cu șerpi, șopârle, greieri, învăluiți într-o lumină ce fierbe, încât nu-ți rămâne decât să "te dezbraci de trup ca de-o povară/ Când te cuprinde somnul sub
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vin egal cu zero/ cine-l bea nu se mai scoală/ de sub piatra funerară." Nota de gravitate își face loc odată cu apariția volumului "Mioritiada" (1973); ostentativ uneori ca atitudine și ca formulă poetică, revine la dadaism. ("Cine nu iubește-și fură viața/ și va fi de-a pururi condamnat". Poetul își cântă țara, existența este însăși poezia: "cel mai frumos lucru din lume este viața". Evadările în lumea visului i se par puerile: În vis nu cântă nimeni și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nuntă (al cărei sfârșit înseamnă moarte). Motivul crinului, cu simbolistica citată, invadează existența; crinii ies prin pereții caselor, pe bulevarde, prin soare, prin ochiul însuși ce poartă în el "zarea crinului". Ileana Mălăncioiu riscă să ajungă la manierism. Ioana Diaconescu "Furăm trandafiri", E. P. L., 1967; "Jumătate zeu", Eminescu, 1970; "Adagio", poeme, Eminescu, 1973. Se pare că Ioana Diaconescu este eleva Anei Blandiana în sensul că descoperim afinități și aceleași trăiri, aceeași explozie vitală, precum și inspirația livrescă. Îi lipsește poetei respirația largă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați, să ne purificăm memoria. Pe trădători îi biciuiește, ca altădată Arghezi: "Ați
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sub semnul ocultismului și al magiei; sunt invocați inorogul, balaurul, licorna, formica, grifonul, vasiliscul, faraoanca, zimbrul, pasărea măiastră. Istoria se confundă cu legenda. Balaurul simbolizează moartea, distrugerea, cruzimea. Sfânta Moldovlahie stă sub semnul demoniac al balaurului: "Domnule Basarabie/ plânge merele furate de-o corabiei/ Bogdan Mușat/ plânge mărul ne-nfășat./ Bunul Alexandru a fost lăsat fără copilandru./ Ștefan cel Mare și Rareș/ despărțit de Petru Rareș/ Plânge Mircea cel Bătrân/ merele luate de la sân." Legenda biblică a lui Cain și Abel îi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să fie contaminați. Analizând spre exemplu marxismul, putem găsi în apetitul pentru proprietate o altă formă de protecție împotriva unei boli mortale a secolului XX. * Insuccesul ideologiei comuniste în România l-am văzut după 1989: oamenii s-au grăbit să fure, adică să ia în proprietate toate bunurile despre care, timp de 40 de ani, ideologia epocii a încercat să-i convingă că sunt ale tuturor. Că acest gest a fost de fapt unul de distrugere, făcând vizibilă lipsa apetitului nostru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în rândul cărora ierarhia se stabilește cu pumnul, iar a muri pentru locul tău în societate nu este un lucru rar. * Ne-am petrecut viețile într-un continuu discurs public despre ce-a fost și ce-ar trebui să fie, furați de promisiunile unui viitor mai bun pe care ni le-au adus fiecare ciclu electoral. * Autorul este într-o continuă fugă după un discurs propriu, distinctiv, care să facă din el momentul unui punct de vedere asupra lumii diferit de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care te duceau cu gândul la dinozauri, Cretacic, Homo pitecantropus... Am făcut legătura între toate aceste lucruri abia când l-am prins lângă mașina de spălat, la coșul de rufe. Își mirosea hainele de sâmbătă seara, adulmeca cu nesaț duhoarea furată de la oamenii grotei... Eu comandam pentru acasă cele mai fine specialități, ajunsesem să primesc mâncare par avion de la firme pariziene de catering, doar-doar va fi mulțumit, iar el tot la mâncare de cazan tânjea. Cine să-i mai înțeleagă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
foame; odată, sătulă de prestațiile lui jenante, am hotărât că e cazul să intervin; într-o seară, țin minte că eram pe la începutul relației noastre, i-am strecurat într-o prăjitură adusă de el o pastiluță bleu pe care o furasem de la numărul șapte, apoi m-am dus în bucătărie și m-am prefăcut că gătesc ceva pentru a doua zi. Am stat cu ochii pe ceas și, când știam că încep să apară efectele, am simulat voma... Nu mă condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
așa ceva. * Asta n-o știu din experiența mea, Doamne ferește (am și acum o talie de invidiat, mai ales pentru condiția în care mă aflu), dar cunosc o extraterestră pățită; e prietena despre care v-am spus că mi l-a furat pe numărul patru și care a făcut prostia să se mute la el acasă; la soacră-sa, mai exact, care gătea extraordinar de bine și nu suporta ceaiul... Cinci luni de mese regulate și hipercalorice au costat-o vreo 12
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Bucătăreasa are un background internațional de invidiat: mamă moldoveancă, tată libanez, femeia a lucrat într-un restaurant de prin Banat, apoi în Italia, a ajuns și în Dubai, s-a întors în țară și a avut cofetăria ei, dar a furat-o contabilul și a dat faliment. În aceste împrejurări a și cunoscut-o soțul meu: a asistat-o la lichidarea firmei. De altfel, imediat după ce ne-am mutat împreună și am rămas însărcinată, a insistat să o angajăm; a zis
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe bucătari și să o botez după aceasta... Câteodată, când sunt singură acasă, dezactivez camera de supraveghere video din bucătărie... A montat-o soțul meu și în fiecare seară verifică înregistrările chiar înainte de cină; nu înțeleg ce ne-ar putea fura hoții de acolo... Pătrund în încăpere și mângâi cu nostalgie cuțitul care m-a ajutat să tai prima felie de pâine, tocătorul pe care găteam sendvișuri cu parizer, strâng la piept polonicul salvat din prima mea ciorbiță, privirea îmi alunecă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
strapunsă de zorii unei civilizații, de noi relații sociale, capitaliste. Titlul. Mit și tradiție Titlul este simbolic, întrucât în mitologic autohtonă baltagul este arma magică și simbolică menită să împlinească dreptatea, este o unealtă justițiară. Ea este, în basmele populare, furată de zmei și redobândită de personajul pozitiv. Principala trăsătură a baltagului este că, atunci când este folosit pentru împlinirea dreptății, acesta nu se pătează de sânge. Cuvântul "baltag" poate veni și de la grecescul "labrys", care înseamnă secure cu două ascuțișuri, dar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]