18,784 matches
-
1859 încă mai era de lutuit la ea; înseamnă că ridicarea acelei case s-a făcut cu vădite greutăți materiale. Cu o adresă din 3 iulie 1857, Eminovici a fost chemat la Domnescul Divan, dar a motivat neprezentarea cu o "Mărturie doftoricească", eliberată tot de Dr. Marian Hyneck și autentificată de Tribunal, la 8 iulie 1857, cum că "este bolnav de friguri și nu poate să meargă pe drum depărtat, fără mari pagubă pentru sănătatea sa"70. În schimb, în toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tei înfloriți. Încă din copilărie va fi dorit ca la mormîntul său să aibă tot un tei, care să-l troienească cu florile și cu aducerile aminte... Despre șederea la izvor, sub teiul înflorit, însuși poetul ne-a lăsat o mărturie: Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lîngă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apa sună-ncetișor; Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor... Astfel ades eu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
morții, s-a spus, "cu probabilitate", că ar fi fost paralizia pulmonară. Mai de crezut este cauza data de Corneliu Botez: "Afecțiune genito urinară, de care bătrînul suferea de mai mult timp". (Omagiu, pag. 33.). Această cauză rezulta și din mărturia lui Dumitru Gireadă, care locuia peste drum de Eminovici. Eminovici o murit în casa din ogradă, în fosta odaie a copiilor, pe o saltea de paie putrezite, din cauza incontinenței urinare. Prin acele paie, mai către cap, s-au găsit vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ȘTEFAN, Mihai Eminescu revizor școlar, București, 1956 pag. 224 și nota 35, de la pag. 277. 185. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Starea Civila pentru morți Primăria comunei Botoșani, anul 1876, vol. II, dosar 513, actul 330. 186. AUGUSTIN Z. N. POP, Mărturii... Eminescu-Veronica Micle București, 1969, pag. 47. 187. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. I, pag 391. 188. IDEM, ibid., vol. V., pag. 232, cu versurile în vol. IV, pag 273-274. 189. IDEM, ibidem, vol. IV. pag. 512. 190. IDEM, ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
parte a teritoriului României de azi. A înțeles și gestul urmașului lui Hadrian, Marcus Aurelius, care, înaintea revoltelor petrecute în acele teritorii a redivizat Dacia în trei provincii (numite tres Daciae) ce se menținuseră în cadrul aceleiași configurații geografice ca o mărturie a existenței Imperiului roman. Yourcenar și-a dedicat o lungă perioadă din viață studierii și elaborării unei versiuni personale a vieții lui Hadrian, așa făcându-se că, deși nu a călătorit în România, era la curent cu rolul pe care
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Acum se aflau departe de "paradisul lor insular" de un an (1951-1952) și erau tot atât de extenuate pe cât erau de bine dispuse. Au petrecut luna iulie 1952 luându-și adio de la prietenii vechi și noi, editori, presă într-adevăr, aflăm din mărturii oficiale, de la toate cercurile înalte literare pariziene. Apoi, cu premiul în mână și cu un cufăr plin de cronici și scrisori de felicitare, s-au întors la Mount Desert în august. În vara următoare, 1953, erau înapoi la Paris. Astfel
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dansând și preacurvind noaptea la lumina lunii, așa cum relatează Cyprien 76. Acum intriga se complică: Zenon este implicat. Preafrumoasa concubina a doisprezece tineri rămâne gravidă și își ucide copilul născut prematur: arestată, ea îl denunță pe amantul Cyprien și depune mărturie în fața judecătorilor din Bruges despre desfrâul nocturn al bandei naive a adamiților sau îngerilor. La rândul lui, Cyprien este interogat și pentru a se salva îi implică pe alții, mai ales pe stăpânul lui, Zenon, deja suspectat de practici sodomiste
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fotografiată în fața casei Petite Plaisance, Northeast Harbor, Maine a scris o vastă corespondență care este suficient de bogată pentru a fi studiată de sine stătător. Ea conține, ca să spunem așa, sute de pagini care constituie una dintre cele mai importante mărturii despre relațiile anglo-franceze din secolul XX. O parte din corespondența ei este consacrată bătăliilor fără sfârșit cu editorii. Din 1969 până în 1970, în timp ce doctorii o țineau sub observație pe Grace, Marguerite se întorcea la ciorovăielile cu Librairie Plon care încă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
adică referindu-se la întregul volum Obolul visului, Sorin Lavric vedea în arta de a sugera o nouă metodă care "filtrează și dezinfectează viața", realitatea neputând fi trăită de autoare decât drept pretext pentru scris; în fond, construit doar pe mărturii evazive și dând sentimentul absenței de acțiune, textul insistă mai mult pe atomsfera de tristețe, ceea ce înseamnă că Yourcenar nu este o romancieră, ci o prozatoare pricepută la juxtapunea de fragmente relativ independente, unde personajele slujesc demonstrațiilor tehnice de mare
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
1963P.U.F., Paris. Teodorescu, Stela, Examinarea critică a unor concepții psihologice apusene privind dinamica personalității, în Anal. șt. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iași, Tom XI, 1965. Uznadze, D.H., Osnovîe polojeniia teorii ustanovki, 1950, Moskva. Verel, L., Minciuna și mărturia la copii, în Debese, N. (red.), „Psihologia copilului”, trad. 1970, Editura didactică și pedagogică, București. Vincent, Rose, Cunoașterea copilului, trad., 1972, Editura didactică și pedagogică, București. Zlate, M., Psihologia socială a grupurilor școlare, 1972, Editura Politică, București. Yates, Audry, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cer bucurie/ îmi este substanță toată iubirea/ a tot ce a fost/ și va fi-n lume iubire/ îmi este ființă -/ a toată lumina/ aprinsă vreodată/ mă-ntrup fulguranță -/ a toate cuvintele/ care-au imnic rostit/ în putere-adevărul/ mă știu cunoștință" (mărturie din Cer de cer) Ori: "O, frumusețe-a tot ce-n bucuria/ iubirii-i frumusețe! Legământ/ făcut cu mîntuirea noastră-n via/ întemeiere-a toate câte sunt!// O, împlinire-a tot ce proorocia/ a înstelat în suflete mai sfânt,/ precum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele mai ironice artes poeticae din carte. Plasată, de altfel, în finalul cărții (putând fi citită, așadar, și ca anticipare a viitoarei opțiuni auctoriale), această promisiune de detașare totală care este La patrie. adio se dovedește de fapt o lucidă mărturie a insuportabilului sentiment al ființei poetice: "pentru că sunt ateu/ pentru că nu mă tem de dracul/ pentru că mă tem de dumnezeu/ pentru că mor de foame într-un oraș străin/ pentru că m-au lăsat fără casă/ pentru că nu m-au omorât de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a divina", Împlinirea tainei. Dar despre "divinele secrete care'mi dau de știre:/ eu sunt,/ suntem/ isvorul și oceanul/ adâncurile-unui mare vid/ pe care îl străbat hoinar...", cu siguranță că cel care aude Lumina din adâncul clopotului va mai da mărturie și în viitor. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, în "România literară", nr. 27, 5 iulie 1979; Nicolae Ciobanu, în "Luceafărul", nr. 27, 7 iulie 1979; Ion Alex Angheluș, în "Tribuna", nr. 19, 13 mai 1982; Constantin Călin, în "Ateneu", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
românesc 1940-1950, 1968; Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, II, 1968; G. Călinescu, în Literatura nouă, 1972; Emil Manu, Eseu despre generația războiului, 1978; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, 1984; Grigore Ilisei, Portrete în timp, 1990; Constantin Coroiu, Mărturii în timp, București, 1997; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, 2000; Al. Piru, în Istoria literaturii române, 2001; Bogdan Crețu, Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană, 2006; Stănuța Crețu, în Dicționarul general al literaturii române, vol. P/R, 2006; Ana
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul Nidalov cânta mirabil, visându-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai, se convertește într-o călătorie inițiatică spre insula Macao, în care Ulisele postmodern (ce urmărește, atenție, traseul inversat al celui originar, îndepărtându-se cu greu de I-olanda-Penelopă lăsată în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a apărat în diverse publicații din Europa de Est, episodul, desprins din contextul romanului, ajunge la publicul francez în anii de după 1880. Un număr din "Contemporani" din iulie 1881 prezintă scena cimitirului evreiesc din Praga drept un fapt veridic, devenit cunoscut grație mărturiei unui foarte onorabil și adevărat diplomat britanic, cu numele ușor deformat, Șir John Readclif. În vreme ce în versiunea veche se arăta că fiecare din reprezentanții celor douăsprezece triburi ale lui Israel lua cuvîntul, ceea ce spuneau ei acum era topit într-un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe ea și, încet, copleșind-o cu miile sale de guri și de ventuze, absorbind sîngele cald din venele sale care se dezumflau cu zgomot de sticle golite..." E vorba de acea obsesie a ingurgitării, a cărei cea mai semnificativă mărturie o constituie, fără îndoială, povestirile consacrate descrierii "morților ritualice" atribuite celor mai puternici sau celor mai fideli dintre evrei (aceste povestiri sînt în număr deloc neglijabil în Franța de la sfîrșitul secolului al XlX-lea). Potrivit abatelui Desportes, de pildă, autor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-și legitima epurările, ca și pentru a-și ascunde propriile erori sau propriile decepții. Dar într-un mod mai clar, în legătură cu fiecare dintre cazurile prezentate, e foarte ușor să renunțăm și să demonstrăm preocuparea de a manipula implicată în aceste mărturii. Asimilîndu-i pe Enciclopediști acțiunii subterane a francmasoneriei, și francmasoneria însăși iacobinismului, abatele Barruel tinde în mod evident să-i discrediteze pe reprezentanții gîndirii filosofice, asociindu-i întîmplărilor sîngeroase ale "dictaturii montagnarde" și făcîndu-i direct responsabili de opinia pe care o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dacă sînt acceptate, nu pun în nici un fel în cauză analiza mitului văzut ca expresie a unei neliniști sociale, manifestare a unei frici sau a unei confuzii colective. Dar, definită și dezvoltată pornindu-se de la o stare obscură de amenințare, mărturie a incertitudinii sau a panicii, mitologia Conspirației tinde, în același timp, să apară ca proiecție negativă a unor aspirații tacite, ca expresie inversată a dorințelor mai mult sau mai puțin conștiente, dar întotdeauna nesatisfăcute. Ordinea pe care Celălalt este acuzat
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înțelegeri reciproce, fără îndoială inseparabilă de armonia universală care încă nu era compromisă. În același sens, și între atîtea interpretări ale acestei nostalgii pastorale care marchează atît de mult istoria morală de la sfîrșitul secolului al XVlII-lea, trebuie să evidențiem mărturia lui Rétif de la Bretonne, care evocă personajul tatălui său, transformat în erou, imagine tipică a unui țăran din "vremurile de altădată". Una din trăsăturile sale caracteristice este în mod clar acea relație de familiaritate cu animalele, o înțelegere instinctivă care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o înrădăcinare puternică, armonia deplină a muncii și a ritmurilor pămîntului... De pildă, acest contramodel instituțional este întru totul respectat în Franța din jurul anului 1970 prin felul în care s-a manifestat așa-numita societate de consum. Iată o nouă mărturie, printre atîtea altele: e vorba de un număr al revistei "Actuel" din primăvara anului 197362, apărută în ajunul izbucnirii crizei petrolului, dar la apogeul acelei mistici a creșterii, al acelei credințe în "dezvoltare" care au marcat atît de mult ideologia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a locurilor evocate coincide în întregul ei cu aceea a regiunilor (Centrul, Alpii de Jos, Pirineii), unde procesul de părăsire a satelor a fost cel mai puternic. Succesul de librărie de care s-au bucurat în ultimii ani memoriile sau mărturiile ce se referă la aceeași perioadă de la sfîrșitul secolului al XlX-lea sau începutul secolului al XX-lea, conținînd același fel de amintiri, susțin afirmația. Concluziile din Satul romanesc confirmă lucrurile: privirea aruncată spre trecut pare a fi cu atît
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
între orizonturile nelimitate ale unui spațiu virgin, încă infinit disponibil, mici grupuri de oameni, dispersate, fără a se teme unele de altele, trăiau libere și îndestulate, culegînd și vînînd. Dacă ne întoarcem mai circumspecți la subiectul nostru limitat, rămîne semnificativă mărturia acelor autori "utopiști" din secolul al XVIII-lea, care, nuanțînd, transformînd în mod paradoxal rousseauismul esențial al unei credințe cvasireligioase în progres științific, vedeau în descoperirile epocii lor unul dintre mijloacele cele mai sigure de revenire la starea de natură
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
civilă cel puțin așa cum este ea evocată în Contractul social nu este deloc exclusivist-totalitară. Deși se adaugă altor culte, ea nu pretinde însă să le elimine sau să li se substituie. În cele din urmă, ea poate deveni pentru cetățean mărturia simbolică a adeziunii sale la contractul social. Dar trebuie numaidecît să ținem seama de faptul că pentru orice religie, fie ea și redusă la un catehism subțire, sînt obligatorii un cult, un ritual, o liturghie. Pe de altă parte, se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]