18,249 matches
-
sași iar 42 alții. Numirea veche a satului a fost Blașfalăul de Jos. Cândva pe acest teritoriu ar fi locuit sași pentru că pe locul unde se află astăzi edificiul școlii ar fi fost un cimitir, după cum rezultă din aflarea osemintelor omenești, iar numirea cea mai veche a fost Blasendorf (denumirea săsească). După datele și scriptele găsite la Parohia Blăjenii de Jos, clădirea fostei biserici cu hramul "Sfinții Arhangheli" a fost sfințită de Dionisie Novacovici, episcopul Budei, în anul 1768 după data
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,61%), cu o minoritate de penticostali (2,06%). Pentru 2,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Viața umană pe cuprinsul comunei Cetate își are începuturile în epoci foarte îndepărtate. Societatea omenească pe aceste meleaguri este documentata de-a lungul comunei primitive, epoca dacica și română, precum și în perioada prefeudala. Perioadă feudalismului este marcată de atestarea documentara a localităților aparținătore comunei Cetate, după cum urmează : Satu Nou ("Uberneudorf" în limba germană și "Felsőszászújfalu
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
de 18 km de municipiul Bistrița, la 3 km față de centrul de comună Șieu-Măgheruș și la 1 km de DN17 care face legătura între Dej și Vatra Dornei. În urma cercetărilor arheologice efectuate pe raza localității s-a dovedit existența vieții omenești pe acest teritoriu încă din comuna primitivă. În anul 1959 au fost descoperite de către arheologii de la Muzeul județean Bistrița-Năsăud, fragmente de vase din perioada orânduirii comunei primitive. Printre fragmentele de obiecte descoperite aici, unele au fost încadrate în epoca bronzului
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
a-și extinde proprietatea funciara, « luid-o pe dinaintea satelor vecine » după cum arăta revista "Sociologie Românească" condusă de Dumitrie Gusti. Perioada celui de-al doilea război mondial, anul ocupației hortiste, a frânat dezvoltarea socio-economica a comunei, a dus la secerarea multor vieți omenești, la sărăcirea populației, iar după război locuitorii cumpără pământ în satele vecine extinzându-se pe toate locurile prielnice agriculturii pana aproape de Dej. Perioada comunista a dus la părăsirea satului de către o buna parte a populației creându-se un excedent de
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
60 de familii. Pe teritoriul acestei localități s-a descoperit cetatea dacică "Carsidava". Denumirea satului Horodiștea este forma regională moldovenească a termenului grădiște (loc al unei așezări istorice - NODEX, de obicei a cetate în ruină) . Se presupune că existența așezării omenești a satului ar fi între secolul V și secolul VII, epocă în care în Dacia are loc migrarea slavilor. Nicolae Iorga citează Horodiștea ca stațiune preistorică în istoria românilor, vol. I. Tot vechimea Horodiștei o arată și Bâtca care a
Horodiștea, Botoșani () [Corola-website/Science/300912_a_302241]
-
se caracterizează prin extinderea unor altitudini absolute care depășesc frecvebt 300 m ( atingând 385 m în Dealul Măgura, fost Dealul Mănăstirii) și printr-o fragmentare accentuată a terenului. Cadrul geografic al comunei este favorabil dezvoltării principalelor activități economice pentru așezările omenești din zonă, oferind resurse naturale ca : materiale de construcție, cum ar fi : piatra și lemnul, cât și surse acvifere, care pot fi valorificate local. Relieful de coline și pădure cu platouri bune pentru agricultură, având soluri cernoziomice fertile, cu posibilități
Comuna Ibănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300913_a_302242]
-
o însemnare mult mai târzie a învățătorului Samson Leonte, "se zice că s-au așezat mai întâi șapte ruși, veniți din Galiția (țara leșească), cu capre și aflând lunca frumoasă, cu codrii seculari, neatinși de secure, ba nici de picior omenesc, apoi făcând oarece poiană prin tăierea pădurii spre nutrirea caprelor, s-a format comuna Leș, după numele leșilor, care mai târziu au dispărut, formându-se comuna prin emigrare mai mult de prin sate bucovinene și ardelene, aflând bune mijloace de
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Cătămărești-Deal, Cervicești, Cervicești-Deal, Cucorăni, Ipotești (reședința), Manolești și Stâncești. Comuna este așezată în partea de vest a județului și s-a constituit, în actuala întindere teritorială și componență, în anul 1968. Descoperirile arheologice au scos la iveală urme de așezări omenești încă din perioada neolitică (6000-2500 î.e.n.) în zona numită Medelean din vecinătatea satului Cucorăni. Locuirea geto-dacică pe teritoriul comunei este substanțial reprezentată, fapt dovedit prin complexul fortificat de cetăți traco-getice de la Stâncești, întins pe aproximativ 50 ha. Mărturii ale existenței
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
acea grupă a mamiferelor de pe meleagurile Crasnaleucii pentru care în ce mai mare parte insectele constituie hrana lor. Ariciul ("Erinaceus europaeus") este unul dintre animalele din libertate care se bucură de simpatia locuitorilor. Este văzut mai des în apropierea așezărilor omenești, fiind iubit de copii, care îi bat într-o tablă pentru a face anumite mișcări fiindu-i considerat jocul preferat. Este cunoscut ca un consumator de insecte, lăcuste, greieri, gândaci, paianjeni, râme, gândaci de bucătărie. Prinde de asemenea șoareci și
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
Cu trecerea timpului, oamenii înmulțindu-se au despădurit treptat dinspre Olt spre munte, spre a-și asigura lemnele de foc și teren pentru culturile agricole. Când s-a ajuns cu despăduritul până aproape de poalele munților, au luat ființă și așezările omenești, respectiv satele “de Sus”. Deci, Ucea de Jos e o așezare omenească apărută cu mult înaintea celei “de Sus”. Însuși drumul de țară ce trecea prin Ucea de Jos, Corbi, Viștea de Jos și mai departe de-a lungul Oltului
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
munte, spre a-și asigura lemnele de foc și teren pentru culturile agricole. Când s-a ajuns cu despăduritul până aproape de poalele munților, au luat ființă și așezările omenești, respectiv satele “de Sus”. Deci, Ucea de Jos e o așezare omenească apărută cu mult înaintea celei “de Sus”. Însuși drumul de țară ce trecea prin Ucea de Jos, Corbi, Viștea de Jos și mai departe de-a lungul Oltului dovedește vechimea mai mare a acestor sate. Conscripțiile din anii 1713, 1721-1722
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
Cu trecerea timpului, oamenii înmulțindu-se au despădurit treptat dinspre Olt spre munte, spre a-și asigura lemnele de foc și teren pentru culturile agricole. Cînd s-a ajuns cu despăduritul pînă aproape de poalele munților, au luat ființă și așezările omenești, respectiv satele “de Sus”. Deci, Ucea de Jos e o așezare omenească apărută cu mult înaintea celei “de Sus”. Însuși drumul de țară ce trecea prin Ucea de Jos, Corbi, Viștea de Jos și mai departe de-a lungul Oltului
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
munte, spre a-și asigura lemnele de foc și teren pentru culturile agricole. Cînd s-a ajuns cu despăduritul pînă aproape de poalele munților, au luat ființă și așezările omenești, respectiv satele “de Sus”. Deci, Ucea de Jos e o așezare omenească apărută cu mult înaintea celei “de Sus”. Însuși drumul de țară ce trecea prin Ucea de Jos, Corbi, Viștea de Jos și mai departe de-a lungul Oltului dovedește vechimea mai mare a acestor sate. Conscripțiile din anii 1713, 1721-1722
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
de multe ori scena disputelor și luptelor dintre țăranii de pe moșiile vecine, fugiți „la turci” pentru a scăpa de asuprirea stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă în Țară Românească, fapt care a făcut ca nici așezare omenească stabilă să se poată înființa aici timp de aproape 280 de ani. Formele de locuire și viață socială din Bărăganul Brăilei, constau în locuiri temporare și de multe ori în locuințe subterane, după cum se poate observa din mărturiile călătorilor străini
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vreo așezare omenească până la Silistraru. Comuna a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii din Bordeiul-Verde și 96 de familii din Filiu au fost împroprietărite, prin Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza. 1864 este
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
funcționează. 5. Alimentarea cu gaze naturale Localitatea nu dispune de rețea de alimentare cu gaze naturale. 6. Gospodărie comunală În ceea ce privește colectarea, transportul și depozitarea rezidurilor menajere și industriale, acestea au constituit o problemă încă de la primele organizări spontane ale comunităților omenești și nu au găsit o rezolvare foarte adecvată până în prezent. Concomitent cu procesele tehnologice înregistrate, au crescut și exsigențele privind protecția mediului înconjurător. Principalele tipuri de deșeuri rezultate din activitățile menajere și industriale sunt: deșeuri menajere produse de locuitorii satului
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
de drumul național 13, Brașov-Sighișoara, în zona denumită Țară Rupei sau Zona Rupea (Ținutul Cohalmului), dar cea mai exactă denumire din punct de vedere istoric pentru această regiune este aceea de Scaunul Rupea. Condițiile naturale prielnice au favorizat apariția așezărilor omenești, din cele mai vechi timpuri.Urmele trecutului descoperite în acest colț de țară dovedesc existența așezărilor omenești încă din vremea daco-romanilor. În documentul de predare a Țarii Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată că granița a acesteia
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
mai exactă denumire din punct de vedere istoric pentru această regiune este aceea de Scaunul Rupea. Condițiile naturale prielnice au favorizat apariția așezărilor omenești, din cele mai vechi timpuri.Urmele trecutului descoperite în acest colț de țară dovedesc existența așezărilor omenești încă din vremea daco-romanilor. În documentul de predare a Țarii Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată că granița a acesteia. Ungra face parte din județul Brașov, până în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mare. Localitatea
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
terenul pentru arat și păscutul vitelor. Aceștia, atrași de frumusețile naturii, de pârâul Burdea, de apa bună de băut, cât și de fertilitatea solului, au săpat pe acest loc primul bordei, în jurul căruia s-au săpat, mai târziu, noi așezări omenești cu de denumirea de: Dragu-Ana, de unde mai târziu: Drăgușani, și apoi: Drăcșani.
Drăcșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301798_a_303127]
-
țâșneau în mod natural de sub mal, au fost amenajate prin canalizării și bazine de piatră, dându-le diferite denumiri: ”la țuțurcă”, sau „fântâna lui Tudorce”, după numele celui care a amenajat-o, ceea ce a contribuit la formarea nucleului acestei așezării omenești. Vatra satului a fost pe malul dinspre nord al bălții Suhaia, până în anul 1930, când au început să se facă modificări ale vetrei satului, locuitorii mutându-se la șes, în câmpie de-a lungul șoselei Zimnicea -Tr.Măgurele. În perioada
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
maghiare, cu personal unguresc. În al doilea război mondial din satul Căpâlna au luptat 43 de săteni din care au căzut în lupte 8. Alți douăzeci de săteni au fost concentrați la muncă forțată de către unguri. La pierderile de vieți omenești din sat în cele două războaie se adaugă și două crime de război. Astfel în 1918 lt. în rez. Moroșanu Ștefan din Fundul Vădesii pleacă să-și vadă mama retrasă în satul Măriuș din județul Satu Mare. Detașamentele secuiești organizate în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
timpului. O prima dovadă documentara a existenței sale a fost menționată de către cărturarul Dimitrie Cantemir în lucrarea să “Descriptio Moldaviae” care amintește că în vecinătatea orașului Bârlad, pe văile și colinele acestuia încă din secolul al XVII-lea erau așezări omenești care întrețineau o strânsă legătură cu orașul, iar locuitorii purtau și aveau ținută moldoveneasca. Era vorba de satele Băcani și Drujești, două dintre structurile care au stat la baza organizării comunei Băcani în urmă legii administrative din anul 1864. Conform
Comuna Băcani, Vaslui () [Corola-website/Science/301860_a_303189]
-
o ceață de îngeri după ce i-a fost tăiată coada.si astăzi se poate vedea valea săpata de greutatea acestei cozi,în mijlocul pădurii taindu-o în două parti.aceasta vale numită și coadă Darmanului nu putea fi trecută de picior omenesc până când un cerb a rasturnat-o cu coarnele pierzandu-asi astfel capul.in locul unde cerbului i-a curs sângele a izvorât râul cerbul care există și acum și care spală coadă darmanului ajutând astfel oamenii să treacă de abruptul și
Dienci, Olt () [Corola-website/Science/301972_a_303301]
-
numai prin întindere și aproximativa simetrie față de albia râului Vedea, ci și prin predominarea altitudinii generale de peste 180 m (în rare excepții depășind cu puțin 200 - 230 m), simplitatea structurii geologice și zonalitatea altitudinală a condițiilor bioclimaterice și pedologice. Așezările omenești reflectă o strânsă legătură cu relieful și hidrografia, cu liniile de circulație, orientate pe două direcții principale (nord-sud și vest-est), condițiile fizico-geografice fiind prielnice dezvoltării vieții și activității umane din cele mai vechi timpuri, determinând în bună parte structura și
Comuna Făgețelu, Olt () [Corola-website/Science/301976_a_303305]
-
Icoana provine, din spusele bătrânilor, de la icoana fixată într-un stejar bătrân de niște călugări care s-au retras în pădure din cauza turcilor. Stejarul se găsea la hotarul dintre satul Buzești și Icoana și în jurul lor s-au format așezări omenești care au început a fi cunocute sub numele de Icoana. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Icoana se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,52
Comuna Icoana, Olt () [Corola-website/Science/301984_a_303313]