20,324 matches
-
secvențele din care se compun), avându-l la capătul superior al șirului, poate, pe logofătul Stoica Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor - și lucrarea cărturarului (stimabil din toate punctele de vedere) care s-a pus în slujba Bălenilor și a redactat cea mai mare parte (Cronica Bălenilor) a compilației cunoscute sub titlul de Istoriile domnilor țărăi Rumânești. Ca și în actele cu caracter juridic (vânzare, cumpărare, donație, întărire etc.), și în izvoarele narative 3, femeile apar în ipostaze de soții (Letopisețul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Istoria Bălăcenească 127 și, într-o formă contrastă, în cartea lui Del Chiaro despre Valahia 128, de unde a trecut - împreună cu alte elemente privitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu - în opusculul lui Dimitrie Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor din țara Românească, redactat în Rusia între 1717 și 1718129; Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducanu, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - spune tradiția istoriografică; în Dicționarul... de atâtea ori citat până acum al lui Nicolae Stoicescu, despre Ianache Văcărescu, vel agă și mare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mărci de identificare, între care ostentația, luxul, fastul aveau asigurată o poziție privilegiată 306. Luxul vestimentar pe care îl afișează Curțile domnești din cele două țări Române pare a fi avut un temei ceva mai larg. Oricum, cel care a redactat acele Annotationes Moldavicarum rerum observa aplecarea românilor către straiele prețioase (chiar în condiții naturale incapabile să suporte astfel de pretenții) neuitându-le, firește, pe femei: „Femeile și fetele poartă o haină de deasupra asemănătoare [cu a bărbaților - nota mea, D.H.M.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aur, două paftale de argint, rochii cusute cu aur și catarame ornate cu perle 343 etc. Când le auzim „vorbind” pe văduve, îi ascultăm, de fapt, pe secretarii lor. Câteodată și pe ele. Dacă ar fi ajuns până la noi, scrisoarea redactată de Doamna Elena Rareș în cetatea Ciceiului ne-ar fi îngăduit s-o auzim pe această coborâtoare din despoții sârbi, care încerca să-și ajute soțul să redobândească tronul Moldovei. Dat jos din scaun, pribeag prin munți și prin Ardeal
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brancovici - de care va depinde atât de mult în anii următori starea politică a Moldovei - vorbind sârbește (poate chiar în slavona sârbă... Și de cealaltă sârboaică măritată cu un Voievod român, de la Despina Malița s-a păstrat o epistolă autografă redactată într-o slavonă cizelată, în care Doamna Despina le confirma sibienilor că un anume Hratui era - prin 1513 - într-adevăr trimis domnesc: „întru tot cinstitului și de toată cinstea vremelnicului și bunului nostru prieten, domnului Mateiaș, pârgarmeșter, multă sănătate să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu un brâu albastru, peste care și-a pus un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și el bordurile îmblănite. Arăta, adică - atunci când redacta acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în Biblioteca Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la vel ocnă prin Gheorghe dvornicul, socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testamentele Elînei, doua - unul la 1 septembrie, înainte ca postelniceasa să plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lună mai târziu, în același an. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
266. Ibidem, pp. 409, 121. 267. Vezi Carmen Laura Dumitrescu, Pictura murală din țara Românească în veacul al XVI-lea, București, Editura Meridiane, 1978, pp. 38-39. 268. Vezi, între alții, Giovan Andrea Gromo, în Călători străini despre țările Române, vol. II, redactat de Maria Holban, Maria M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru și Paul Cernovodeanu, București, Editura științifică și enciclopedică, 1970, pp. 319, 327. 269. Vezi Al. Alexianu, Mode și veșminte din trecut, vol. I, București, Editura Meridiane, 1971, p. 206. 270. Carmen Laura Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Gabriel Ștrempel, București, Editura Minerva, 1982, p. 349. 291. Ion Neculce, op. cit., p. 647. 292. Ștefan D. Greceanu, op. cit., pp. 290-291. Dotele fiicelor lui Brâncoveanu nu semănau, în chip firesc. Iată „capitolul” veșminte din foia de zestre a Saftei, redactată pe 12 mai 1700. în același an, ea se va mărita cu Iordache Crețulescu, cel care va ajunge mare vornic. împreună vor zidi biserica Crețulescu din București. Straiele primite de ea de la părinți arată grija acelora pentru o înzestrare aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
datele cărora istoricii propun ani ai morții - „mort după...” - respectivelor persoane), nu pentru că numărul prevăzătorilor n-ar fi fost consistent, ci fiindcă, între altele, până prin secolul al XVII-lea, vechile reguli înscrise într-un „codice” al obiceiurilor rezolvau această chestiune. Redactând niște „înscrisuri” (numite și „diate”, dar adesea și „zapise”), diferite nu doar în funcție de destinatari, ci și de obișnuința „scriitorilor” (foarte rar astfel de texte sunt olografe; frecvent ele sunt puse pe hârtie de preoți, [„Și am scris eu, popa Dragomir
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Racoviță (era, deci, cumnat cu Mihai Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul la 16 mai 1704. Cu câțiva ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca. Tot așa cum, cu câțiva ani înainte, în 1698, își redactase diata faimosul și aventurosul (răscoale, pribegii, trădări spectaculoase) serdar și apoi stolnic Mihalcea Hâncu. Beneficiari ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
discursuri brâncovenești - cuvântarea evocată și cea adresată boierilor și lui Ștefan Cantacuzino înaintea plecării spre Istanbul - se aflau în circulație, într-o formă deja constituită. Altfel nu s-ar putea explica similitudinile evidente dintre versiunea prezentă atât în Istoria Bălăcenească (redactată după 1724, an cu care se încheie prezentarea faptelor), cât și în Cronica de la Cluj, și textul contras pe care îl citează Anton Maria del Chiaro în a sa Istoria delle moderne rivoluzioni de la Valachia, apărută la Veneția în 1718
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doamnei văduve a lui Reman Românul”, un băieș din Zlatna), gonite câteodată de pe proprietățile moștenite (dacă - așa cum spuneam și mai sus - bărbață lor (uzând de acel „privilegiu al masculinității”) nu avuseseră înțelepciunea să le așeze sub protecția domnească ori să redacteze acte - cu formulări „definitive” („până va fi vin și el, și copiii lui, și jupânița lui, frații lui să nu se amestece cu nimic”) - menite să le „așeze” temeinic ca stăpânitoare ale averilor. Nu era deloc ușor pentru văduve să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre mâna armașilor”. Cum până aici am reprodus doar opiniile favorabile Cantacuzinilor (merituoase întruchipări ale tuturor virtuților posibile), să-mi îngăduie cititorul să dau cuvântul - doar în legătură cu acest proces de reabilitare - și adversarilor („audiatur et altera pars”), celui ce a redactat Letopisețul Bălenilor, scriitor stimabil, atât de priceput în destructurarea și destrămarea afirmațiilor mustind de siguranță ale apărătorilor „Postelniceștilor”. El susține că această întreprindere judiciară, menită să elimine orice pată de pe efigia bătrânului postelnic, a fost o înscenare (interpretare ce distruge
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
modeleze, atâta timp cât coeziunea sa internă îl coagulează în jurul unui nucleu tare: patrimoniul material și simbolic moștenit de la întemeietorul lui, a cărui jertfă hrănește o identitate socială puternic marcată”313. Porunci pentru viitor întâiul testament al jupânesei Elina Cantacuzino a fost redactat în 1667. L-a scris logofătul Stoica Ludescu, „bătrânul, plecat slugă al dumnealor”, slujitor credincios al Cantacuzinilor. „Am pus și eu puțină osteneală, până am scris această împărțeală asupra coconilor dumneaei, cu voie și cu știrea tuturor, ca să le fie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nicolae Iorga - „Elina întări hotărârea ei din 1681, de mamă înțeleaptă și nepărtenitoare, prin care se feria averea din greu adunată, păstrată cu luptă și răscumpărată în suferință, a cărei creștere o priveghease până la urmă.”329 A repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei: „așa am tocmit de bună voia mea, mai vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scaun, iar oasele s-au dus de s-au astrucat unde au lăsat cu sufletul dumisale, toți cu un glas rugând pre Dumnezeu ca să o odihnească în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și „slăbiciune” le constatase) în „împrejurări” ce alcătuiesc „serii”. La fel va proceda, peste câțiva ani, Antim Ivireanul, compunând Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit și Cuvânt de învățătură iară la prestăvirea omului, și cu aceleași țeluri își vor redacta, după un secol, culegerile de cazanii funebre Samuel Micu și Petru Maior 611. Așa stând lucrurile, „subiecții” predicilor vor fi „categoriali”, „exponențiali”, iar discursurile se vor păstra la nivelul unei dezbateri foarte generale, singura capabilă, de altfel, să admită „concretizări
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cătră mine, nu-l gonescǔ afară” (vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Editura Minerva, București, 1902, p. 105) 519. Aflată în pribegie la Brașov jupâneasa Elena (Ilina) a neastâmpăratului Stroe Leurdeanu (care va muri abia în 1679) își redacta acolo testamentul la 28 iunie 1655. Ea fusese nevasta vornicului Dragomir, dar își scrie diata în favoarea fiilor vitregi, care au avut grijă de ea în exil („la toate nevoile mele și la toată boala mea până la moartea mea”) „mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
articole îndeobște trecute cu vederea ale lui G. Topîrceanu. Operând cu siguranță și discernământ, slujindu-se de nedezmințita lui minuție, P. scoate la iveală câteva însemnări și note necunoscute ale „meteoricului cronicar dramatic”. Pentru Dicționarul general al literaturii române a redactat o seamă de articole, între care se disting cele despre Valeriu Braniște, N. Carandino, G. Ciprian, Mihai Codreanu, Costache Conachi, Al. Kirițescu, Ion Luca. Identificând ipostazele esențiale ale fiecărui autor, el își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
CRC, 1985, 8; Simona Popescu, Fragilitate și forță, „Dialog”, 1985, 110-111; Eugen Simion, Trei poeți, RL, 1989, 43; Lucian Alexiu, Poezia în haine de lucru, O, 1990, 15; Al. Cistelecan, Cavalerism și lehamite, „Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top ten, 27-29, 132-134; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
învățătură și petrecere”). Proprietar de tipografie, devine el însuși întemeietor de gazete. Astfel, împreună cu Al. Fotino și Teodor Codrescu scoate ziarul „Zimbrul” și suplimentul acestuia, „Foiletonul Zimbrului” (1855-1856), iar în 1856 contribuie la apariția revistei „L’Étoile du Danube”; a redactat, de asemenea, gazeta „Ștafeta”. Mai publică în „Curierul de Iași”, în „Buciumul român”, dar cea mai intensă colaborare rămâne aceea susținută la „Albina românească”. Aici este prezent, uneori numere de-a rândul, cu poezii, proză, traduceri, cronici teatrale. G. poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
să nu uit niciodată ceea ce spunea Kierkegaard: Procesul de învătământ începe când tu, profesor, înveți de la elev, când tu, situându-te în locul lui înțelegi ceea ce a inteles el în felul în care a înțeles." Acesta este spiritul în care am redactat lucrarea, care sper că își găsește o temeinică justificare, fără a avea pretenția că am epuizat tematica și problematică ridicată de tema. "Limba română este patria mea" (Nichita Stănescu) CAPITOLUL I CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE ÎN ȘCOALA 1.1. LIMBA MIJLOC
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
cartea, de a face însemnări, de a lua notițe, de a extrage idei dintr-un text, de a ie dezvolta, de a conspecta și rezumă, de a sistematiza idei și cunoștințe, de a prelua un scurt mesai oral, de a redacta o lucrare folosind informațiile acumulate. Toate acestea vizează dezvoltarea aptitudinilor lingvistice ale elevilor în vederea îndeplinirii obligațiilor școlare. Folosirea corectă a vocabularului de către elevi depinde în mare măsură de modelul oferit în exprimare de cadrul didactic, el fiind promotorul limbii literare
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
scurte, concentrate, fără a se transformă într-o înșirare de fapte sau construcții de limbă. Elevii vor trebui să desfășoare următoarele operații: exemplifică întâi cu fapte concrete noțiunile sau regulile propuse în temă; elaborează un plan simplu al viitoarei compuneri; redactează compunerea după planul întocmit; participa la discutarea în clasa a compunerilor. Temele compunerilor gramaticale vor fi formulate cât mai explicit, fără a se limită liifbertatea de imaginație a elevilor. Exemple: 1. Alcătuiți o scurtă compunere despre excursia făcută în județul
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]