18,636 matches
-
a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe fund, din ploile mai vechi, amintea de rosturile ei. Și nu atât celelalte corpuri aruncate deasupra ei o treziră, cât atingerea persistentă a apei, căreia suprafața verde și catifelată de mătasea-broaștei îi arăta rezistența încăpățânată la lumină. Câteva clipe crezu că e noapte și urmele moi, uleioase de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O scotea uneori și o privea, rezemată de perete sau culcată pe-o parte, cu genunchii îndoiți. Avea impresia că, dacă se ghemuiește, își va feri pântecul mai bine. Pozițiile în care stătuse până la amorțire, în hangarul de la Măgurele, aveau rostul lor. Ele făceau ca lumea ei să fie cât mai apărată. La început, Berti nu dădu atenție ritualului pietrei, dar, văzând că se repetă și se prelungește ore în șir, hotărî că ei doi trebuie să discute. Dăduse piatra deoparte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lunetă. Berti râsese de grija ei de a acoperi geamurile împotriva oricărei raze de lumină care ar putea să intre sau să iasă din cameră. De data asta însă admisese că îndemânarea de a trage draperiile, îndelung exersată, își avea rostul ei. „A intrat cineva în casă !“, șoptise, când săriseră amândoi în capul oaselor, buimăciți de zgomotul de geamuri sparte. Le trebuise ceva timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra. Rada desfăcu sfoara și netezi hârtia pe masă. — ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oaselor, buimăciți de zgomotul de geamuri sparte. Le trebuise ceva timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra. Rada desfăcu sfoara și netezi hârtia pe masă. — ăsta e altfel de sânge, îi spuse lui Petru Avădanei, care nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al autorului : Bă LEGIONARI ! CĂRAȚIVĂ UNDE VEDE-ȚI CU OCHI ! Uite, spuse Rada, lovind cu arătătorul în peticul de hârtie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e pentru noi un fel de Maica Domnului. — Te duci la biserică ? Te închini, te rogi la Dumnezeu să te ierte de păcate ? Pavel Avădanei ridică din umeri, răspunsurile i se păreau cât se poate de firești, așa că nu înțelegea rostul întrebărilor ei. — Mă duc, spuse, mă duc. Și spunem și Tatăl nostru, și Crezul. Mai săpăm și în galerii câte un altar, coboară popa și îl sfințește. Știi ce, Pavel Avădanei ? spuse Rada, încrucișându- și brațele peste piept. Eu cred că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tatăl nostru, și Crezul. Mai săpăm și în galerii câte un altar, coboară popa și îl sfințește. Știi ce, Pavel Avădanei ? spuse Rada, încrucișându- și brațele peste piept. Eu cred că ai venit să-mi spui adevărul. Altfel n-avea niciun rost să bați atâta drum până aici. Spui adevărul și când te închini, și când spui Tatăl nostru. Și eu spun rugăciunile astea, și Tatăl nostru, și Crezul. Spunem aceleași rugăciuni, dar, după cum se vede, nu credem totdeauna la fel. „Mă întreb“, spunea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu mâinile prinse de pliurile fustei, stătea cu fața ușor ridicată, ca și cum ar fi spus o poezie, în timp ce lui îi înțepenise deja gâtul. — Să ne grăbim atunci ! hotărî ea, cu un impuls neașteptat. — De ce ? întrebă Jenică și întrebarea își avea rostul ei. Femeia încetă, o clipă, să-și mototolească pliul fustei pentru a arăta la anunțul de deasupra. — Azi e ultima zi... Jenică întoarse capul, ceea ce îl dezmorți nițel, și zâmbi. În fiecare zi e ultima zi. N-are rost să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea rostul ei. Femeia încetă, o clipă, să-și mototolească pliul fustei pentru a arăta la anunțul de deasupra. — Azi e ultima zi... Jenică întoarse capul, ceea ce îl dezmorți nițel, și zâmbi. În fiecare zi e ultima zi. N-are rost să vă grăbiți. Dacă supraviețuiți astăzi, ultima zi se mută mâine. — Și ce legătură are asta cu tragerea de la loterie ? — Știți ce sumă uriașă s-a adunat ca report din ultimele trageri ? întrebă Jenică, făcând ochii mari, ca-n fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Te întorci dimineața, știi că n-are cum să ajungă prea departe. — Mă gândesc că atâția ani n-am știut nimic, adăugă Jenică. De-asta nici nu ne-am mai jucat de-a frunzele. Adică în trei n-avea niciun rost. Am așteptat. Pe urmă, când am rămas doar trei, adică am știut sigur asta, am început din nou. Ții minte, Maca ? Burnița în ziua aia, frunzele erau mai grele și se lipeau de asfalt. Însă, chiar și așa, n-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
striga peste răpăielile motocicletei, se opri lângă o bordură : Frunzele au căzut de câteva zile și încep să se usuce, adăugă. Dacă treci cu roata peste ele, se sfărâmă. — Și ce dacă ? S-au scuturat deja. — Au și frunzele căzute rostul lor, spuse Tili, aplecându-se după una. Ca și oamenii. Propti motocicleta și se așeză cu spatele la ghidon și cu fața la ea : Știi ce nu înțeleg eu ? — Avem atâta timp ? pufni ea cu un zâmbet care îi aminti de Maca. — S-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cu un soț încornorat! În săptămâna patimilor Trimisul Sfintei Misiuni Mă ține-n post și rugăciuni; Nevasta, cu credința-n Sfinți, Mă ține-n post și rugăminți! Calea arivismului Soața dintâi, fiindu-i parteneră, A reușit să-i fac-un rost în viață, Dar ei îi datorează cariera Și carierei... pe a doua soață! Unde duce băutura Venind beat mort în ziua de chenzină, Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
cui trebuie să-l facă? Aspirantă la gloria scenei Artisă să ajungă, asta vrea, Ca să discute lumea despre ea; Și visele i-au fost stisfăcute Că lumea a-nceput să o discute. Unui vârstnic, prima oară la mare Nu are rost să te holbezi La dame-n fuste, blugi sau rochii, Ci mergi la plajă și-ai să vezi, Că-ntinerești văzând cu ochii.- Dincolo de jocul de cuvinte Dacă sexul slab e chiar mai tare Decât sexul tare, cum se spune
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
arunc o privire furișă în timp ce Marea Împărăteasă îl întreabă pe eunucul-șef Shim de ce toate fetele par încete și fără vlagă. — Le-ai adunat de pe străzi? Shim încearcă să explice, însă Marea Împărăteasă îl oprește: Nu îmi pasă cum faci rost. Eu judec numai după bunurile pe care le furnizezi și nu sunt mulțumită. O să mor înecată în scuipatul strămoșilor imperiali! — Majestatea Voastră, se lasă eunucul în genunchi. Nu am spus eu că un clopot bun are nevoie de lovituri puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vârful giganticului butoi din lemn se află un steguleț galben. Bătrânul vine să umple vasele de apă din palatul meu. Potrivit lui An-te-hai, căruța are peste cincizeci de ani vechime. Se află în serviciu de pe vremea împăratului Chien Lung. Ca să facă rost de cea mai bună apă de izvor, împăratul a ordonat experților să vină la Peking pentru a studia și compara calitatea mostrelor strânse de la izvoare din toată țara. Împăratul a dirijat personal măsurarea și cântărirea apei și a analizat conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ne dau nici o altă alternativă decât să-i disprețuim. Vreau să continui, însă mă înec în propriile-mi lacrimi. Doar cu câteva săptămâni în urmă stăteam în spatele lui Hsien Feng în timp ce el tuna despre război și poruncea „moarte barbarilor“. Ce rost au și mai multe cuvinte? Așa cum se desfășoară evenimentele, împăratul Chinei va fi în curând forțat să-și ceară scuze pentru „trădarea trupelor sale care au apărat anul trecut forturile din Taku împotriva britanicilor“. China va fi obligată să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Se holbează la căciula lui Su Shun de parcă i-ar vedea nestematele și perlele decorative pentru prima oară. Prințul Yee, vărul primar al împăratului Hsien Feng, reacționează. El aleargă țipând după Su Shun: — Mare Consilier, vă rog! Nu are nici un rost să vă coborâți la capriciul unui copil. În clipa în care cuvintele îi ies din gură, prințul Yee își dă seama că a făcut o greșeală. — Ce ai spus? Tung Chih bate din picior: L-ai insultat pe Fiul Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
are dreptate și că trebuie să fac ceva înainte ca situația să mă depășească. Nu e greu de înțeles unde mă va duce pasiunea mea pentru Yung Lu - înfrângerea visului meu pentru Tung Chih. Îl chem pe Li Lien-ying: Fă rost de animatoare de la o casă de ceai, îi zic. — Da, doamnă, imediat! — Dansatoarele de la miezul nopții, zice An-te-hai, ca să fie sigur că discipolul său a înțeles ce vreau să zic. Li Lien-ying se înclină: — Știu un loc bun la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să plec și să ies din nou la lumină. Afară nu aș găsi viața după care tânjesc. Râsul pe care l-am cunoscut cândva nu mai este acolo. Nici măcar nu pot să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
peste asta suficient de bine Încât să fac față unui alt telefon isteric, de data aceasta de la nepotul doamnei Kaufman, care a atins recordul de durată: două ore și zece minute, dintre care nouăzeci la sută m-a luat la rost pentru lucruri care nu-mi stăteau În puteri În timp ce eu tăceam și, din când În când, ca să mai schimb, eram de acord cu el că sunt Într-adevăr atât de proastă și de ineficientă cum pretindea el. Am Închis telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu un zâmbet timid. —Ce? Jill țipa deja, holbându-se la sora ei cu un amestec de oroare și Încântare. Ce s-a Întâmplat? —Ei, m-a Întrebat dacă nu vreau să merg cu el la cină după ce am făcut rost de Încă un client potențial. Am mâncat sushi, apoi am băut... —Și dup-aia? m-am repezit eu. Și dup-aia am mai băut câteva pahare și În momentul următor m-am pomenit goală pe canapeaua lui. —O, Doamne! Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de repede Încât am Înghițit aiurea și m-am Înecat. —Cât e? Glumești. E imposibil! E o poșetă. Nu e o poșetă, Bette, e un mod de viață. Eu aș da banii ăștia fără să clipesc dacă aș putea face rost de așa ceva. Nu-mi pot imagina că oamenii stau la coadă ca să dea atât de mulți bani pe o geantă, am argumentat eu. Ceea ce, ca să mă apăr, pot spune că În momentul acela părea logic. N-aveam de unde să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am terminat, ciripi ea veselă, aruncându-și țigara sub o masă. Hai să intrăm, da? Aveam o masă de șase persoane Înghesuită Într-un colț. Elisa mă informă imediat că oamenii care aspiră să fie cool sunt obsedați să facă rost de mese În față, dar adevărații oameni cool cer mese În spate. Skye, Davide și Leo completau grupul care lucrase la petrecerea de lansare a cărții lui Candace Bushnell seara trecută și am fost ușurată când am văzut că Elisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
același tip care stătuse la ușă și În seara petrecerii Penelopei. Nu părea deosebit de amuzat de haosul de la ușă, dar imediat cum Elisa se dezlipi de el, spuse: Sigur, Elisa. Câți sunteți? Intrați. O să-i spun managerului să vă facă rost de o masă bună. —Super, dragă, mersi mult. Îl ciupi de obraz și mă luă de cot, aplecându-se mult spre mine ca să-mi șoptească la ureche: Tipii ăștia se cred buricul pământului, dar nimeni n-ar vorbi cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]