18,699 matches
-
pronunțare „oficială” împotriva autonomiei Basarabiei, cu care apoi să contracareze orice manifestare națională a românilor de aici. În momentul în care lucrările congresului au ajuns la problema alegerii președintelui, au apărut tensiunii între cei 200 de delegați români și reprezentanții rușilor. Românii au părăsit sala congresului și nu s-au întors decât în momentul în care reprezentanții guvernului de la Petrograd au promis ferm că vor fi de acord cu autonomia Basarabiei. Dar când s-a votat această problemă, rușii au recunoscut
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
și reprezentanții rușilor. Românii au părăsit sala congresului și nu s-au întors decât în momentul în care reprezentanții guvernului de la Petrograd au promis ferm că vor fi de acord cu autonomia Basarabiei. Dar când s-a votat această problemă, rușii au recunoscut numai autonomia politică, nu și pe cea teritorială. La 14 mai 1917, adunarea deputaților soldați și ofițeri din garnizoanele Odessa, Cherson si Nicolaev, ținută la Odessa în casa Comitetului împlinitor al Partidului național moldovenesc de pe Ulița Bazarnaia nr.
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
parași Petrogradul în semn de protest. La 14 ianuarie 1918, membrii corpului diplomatic s-au prezentat în bloc la V.I. Lenin care le-a explicat că o divizie rusească a fost înconjurata de trupe române, că ofițeri austrieci (oaspeți ai rușilor) au fost făcuți prizonieri, iar soldații ruși au fost dezarmați. Diplomații nu au putut să accepte o asemenea explicație, iar Lenin le-a comunicat că guvernul sovietic se va întruni imediat pentru a decide. În ziua de 15 ianuarie 1918
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
14 ianuarie 1918, membrii corpului diplomatic s-au prezentat în bloc la V.I. Lenin care le-a explicat că o divizie rusească a fost înconjurata de trupe române, că ofițeri austrieci (oaspeți ai rușilor) au fost făcuți prizonieri, iar soldații ruși au fost dezarmați. Diplomații nu au putut să accepte o asemenea explicație, iar Lenin le-a comunicat că guvernul sovietic se va întruni imediat pentru a decide. În ziua de 15 ianuarie 1918, ambasadorul Franței l-a vizitat pe Diamandi
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
au fost eliberați. La 16 ianuarie 1918, guvernul sovietic a trimis guvernului român o notă semnata de V.I. Lenin, prin care afirma că autoritățile române au săvârșit acte dușmănoase la adresa soldaților ruși și prin urmare solicită eliberarea soldaților și ofițerilor ruși arestați și pedepsirea autorităților militare care au decis aceste arestări. Refuzul de a răspunde la cererea rușilor în 24 de ore va fi considerat ruptură de relații. Partea sovietică încheia această notă prin următoarea formulă:”vom lua în asemenea caz
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
V.I. Lenin, prin care afirma că autoritățile române au săvârșit acte dușmănoase la adresa soldaților ruși și prin urmare solicită eliberarea soldaților și ofițerilor ruși arestați și pedepsirea autorităților militare care au decis aceste arestări. Refuzul de a răspunde la cererea rușilor în 24 de ore va fi considerat ruptură de relații. Partea sovietică încheia această notă prin următoarea formulă:”vom lua în asemenea caz măsurile militare cele mai energice”37. În acel timp în Basarabia evenimentele se precipitau vertiginos; se cereau
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
de o lună, și din nou din iulie 1944, a servit ca medic specialist în neurologie în casa de bătrâni Lainz. Pentru o perioadă scurtă de timp a ocupat postul de director al spitalului de psihiatrie Rose Hill. La intrarea rușilor în Germania, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dr. Jekelius făcea parte din Comisia Socială Vieneză. În 1948, a fost acuzat de reprezentanți ai Armatei Sovietice de genocid datorită implicării sale în dezvoltarea diferitelor sisteme (atât legislative cât
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
omului de a alege între bine și rău. 1. Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 2. Corbin, Henry, 2005, "Istoria filosofiei islamice", București: Herald. 3. Hourani, Albert, 2010, "Istoria popoarelor arabe", București: Polirom. 4. Rus, Remus, 1994, "Istoria filosofiei islamice", București: Editura Enciclopedică.
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
în zona dintre Prut și Nistru. Prezentând situația anterioară anului 1806, funcționarii țariști arătau că teritoriul era populat insuficient. În perioada războiului ruso‐turc (1806-12) multe sate s‐au strămutat peste Prut. La 1810, potrivit unor date incomplete culese de ruși, între Prut și Nistru locuiau 327.199 de persoane, din care numai circa 7-8% erau ne-români. Potrivit opiniei lui Zamfir Ralli-Arbore, înainte de anexare, în ținut locuiau nu mai mult de 25-30 de mii de locuitori de origine ne-română
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
câteva mii de tătari nogai care s‐au strămutat în Dobrogea, a devenit un teritoriu propice colonizărilor. În acest scop, în anii 1808-1809, autoritățile țariste au strămutat restul tătarilor nogai în Crimeea, iar pământurile acestora au intrat în proprietatea statului rus. Pe aceste terenuri, administrația a decis să colonizeze elemente etnice care să fie recunoscătoare și fidele regimului. Românii moldoveni nu făceau parte dintre acestea. Procesul de colonizare a Basarabiei, în special a zonelor de sud, a fost inițiat cu mult
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și după încheierea războiului ruso-turc (1806-12), sudul Basarabiei a început să fie colonizat cu bulgari și găgăuzi. Primii erau partizani ai rușilor în perioada războaielor ruso-turce și se retrăgeau cu aceștia la încheierea păcilor, când se temeau de represiunile turcilor. Ceilalți erau niște turci creștinați din Bulgaria și Dobrogea, vorbind însă o limbă mai curată decât limba turcă propriu-zisă, amestecată cu elemente
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
numeric. Nordul și nord-vestul ținutului s-au rutenizat complet, dar în sud moldovenii (românii) au păstrat supremația. Ba mai mult, în zonele unde cele două etnii aveau contacte, ucrainienii se românizau. Istoricul Berg recunoștea: Nesterovski completa:. Prima categorie de țărani ruși care au venit în Basarabia au fost așa-numiții țărani „fugari”. În secolele XVIII-XIX în Basarabia au imigrat „ca lăcustele” foarte mulți țărani ruși. În Rusia țaristă se răspândeau diferite „zvonuri”, „știri false” („sluhi”) precum că Basarabia „are un pământ
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
țărani șerbi nu mai vroiau să lucreze gratis, degeaba la boierii ruși. Ei lăsau casele lor, moșiile boierilor și se refugiau în alte gubernii, inclusiv în Basarabia. Numai în 1810-1811 au venit în Bugeac peste 15.000 de țărani fugari ruși, dar și ucraineni. Dacă în 1812 în 12 sate rusești din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1.248 de familii rusești. A doua categorie de țărani ruși care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanții credinței
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
în Bugeac peste 15.000 de țărani fugari ruși, dar și ucraineni. Dacă în 1812 în 12 sate rusești din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1.248 de familii rusești. A doua categorie de țărani ruși care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanții credinței de rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului Nikon din 1655-1656 și s-au refugiat în mai multe regiuni ale țărilor vecine, de altfel și în Basarabia. Trăiau
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de rascolnici, inclusiv 250 în comuna Telenești. De asemenea mai activau în satele Ivancea și Izbiște. Din 1656 și până în 1903, în zona de nord a Basarabiei s-au refugiat circa 10.000 de rascolnici. A treia categorie de țărani ruși care au venit în Basarabia au fost țăranii coloniști aduși de către administrația țaristă. La 21 septembrie 1826 a fost confirmată decizia cu privire la strămutarea în Basarabia a 20.000 de țărani din guberniile Cernigău, Poltava, Oriol, Kursk, Kaluga, Tula și Riazan
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
în totalitate. Astfel, în anul 1912, Nikolai Lașcov, în lucrarea aniversară, intitulată "O sută de ani de la trecerea Basarabiei către Rusia, 1812‐1912", constata: Presupunând că un anumit număr de români știutori ai limbii ruse au fost trecuți la rubrica „ruși”; în acest sens, istoricul Alexandru Boldur a realizat niște calcule estimative, arătând că moldovenii ar fi putut reprezenta circa 52% din totalul locuitorilor ținutului. Recent, în baza unei analize critice a datelor recensământului de la 1897, cercetătorul Louis Roman a ajuns
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
fi putut reprezenta circa 52% din totalul locuitorilor ținutului. Recent, în baza unei analize critice a datelor recensământului de la 1897, cercetătorul Louis Roman a ajuns la concluzia că, de facto, românii constituiau 55,1%, ucrainenii 18,0%, evreii 12,45%, rușii 6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar 14,2% moldoveni. De asemenea, anumite mutații au survenit în structura confesională a Basarabiei. La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Basarabiei a devenit predominant ne-românească. Astfel, în câțiva ani, Bugeacul a devenit un veritabil mozaic de naționalități. Deja în 1827, conform unei statistici, populația sa era repartizată astfel: români 33,6%, bulgari și găgăuzi 22,8%, ucrainieni 19,4%, ruși și lipoveni 9,1%, germani 5,7%, polonezi 2,9%, evrei 2,4%, greci 1,9%, armeni 0,9%, alții 1,3%. În mare însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul secolului, românii continuând să dețină majoritatea relativă în
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
În mare însă, proporțiile vor rămâne aceleași pe tot parcursul secolului, românii continuând să dețină majoritatea relativă în regiune. În februarie 1877, prefectul județului Ismail raporta primului ministru I. C. Brătianu că în acest județ locuiau doar 15% români față de 68% ruși și bulgari. În județul Bolgrad, locuitorii români încă mai erau majoritari, cu 57%, în timp ce bulgarii au atins deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
57%, în timp ce bulgarii au atins deja cota de 43%. După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia (1878), procesul de modificare a structurii etnice a zonei a continuat. Potrivit datelor ultimului recensământ rusesc din 1897, în Bugeac locuiau 704.436 persoane (români, ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, greci, albanezi, evrei, etc.).
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
În aceste condiții, puterile aliate au început să concureze pentru câștigarea unei poziții cât mai bune în lupta pentru împărțirea Imperiului Otoman. Pe de altă parte, Poarta Otomană s-a declarat liberă de orice obligație asumată față de Rusia, iar supușii ruși au fost expulzați din imperiu. Sultanul a invitat Persia să se alăture luptei împotriva inamicului comun - Rusia - a interzis accesul vaselor rusești prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Sultanul Mahmud al II-lea a încercat să dea conflictului un caracter religios
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
împotriva unei eventuale intervenții militare a Austriei și să declanșeze acțiuni militare împotriva armatelor otomane de la Dunăre și mai departe, spre Constantinopol/ Pe 25 aprilie, avangarda rusă a traversat Prutul sub comanda generalului Friedrich Caspar von Geismar. Pe 1 mai, rușii au asediat Brăila (la acea vreme, raia otomană). Un alt corp de infanterie a traversat Dunărea în regiunea Ismail - Reni. Aceasta nu a fost o decizie bună, deoarece terenul inundat a încetinit aproximativ o lună înaintarea trupelor ruse, ceea ce a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
să trimită în zonă 10.000 de oameni pentru întărirea pozițiilor de pe malul drept al fluviului. În prezența împăratului însuși, grosul trupelor ruse au forțat cursul Dunării. În ciuda focului puternic de artilerie și infanterie, tranșeele avansate turcilor au fost cucerite. Rușii au cucerit în zilele care au urmat Isaccea, Măcin, Hârșova și Tulcea. Comandantul forțelor ruse de asediu de la Brăila, marele duce Mihail Pavlovici, a încercat să cucerească rapid fortificațiile otomane, dar asaltul de pe 3 iunie a fost respins. După ce Măcinul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
care au urmat Isaccea, Măcin, Hârșova și Tulcea. Comandantul forțelor ruse de asediu de la Brăila, marele duce Mihail Pavlovici, a încercat să cucerească rapid fortificațiile otomane, dar asaltul de pe 3 iunie a fost respins. După ce Măcinul a fost cucerit de ruși și Brăila izolată complet de restul forțelor turcești, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze pe 7 iunie. Pe mare, rușii au trimis o expediție la Anapa. În regiunea Dunării, atacul forțelor ruse a bătut pasul pe loc, iar împăratul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]