179,567 matches
-
a găsit ulterior manuscrisul, publicându-l în 2003. Privit ca un eșec și constituind doar o deghizare a teoriilor sociale ale lui Heinlein, el reprezintă totuși o fereastră către dezvoltarea ideilor radicale ale autorului despre om ca animal social, incluzând aici interesul lui pentru dragostea neîngrădită. În această carte se află rădăcinile multora dintre povestirile sale viitoare, ea conținând și mult material care a stat la baza altor romane, incluzând aici strădania protagonistului povestirii "Coventry" de a nu fi exclus. Se
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
ideilor radicale ale autorului despre om ca animal social, incluzând aici interesul lui pentru dragostea neîngrădită. În această carte se află rădăcinile multora dintre povestirile sale viitoare, ea conținând și mult material care a stat la baza altor romane, incluzând aici strădania protagonistului povestirii "Coventry" de a nu fi exclus. Se pare că Heinlein s-a străduit să trăiască în conformitate cu aceste idealuri chiar și în anii '30, având o relație deschisă în timpul căsătoriei cu a doua sa soție, Leslyn. El a
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
for Love" și anume aceea că libertatea poate fi găsită în teritoriile de frontieră. Romanul din 1984 "Job: A Comedy of Justice" este o satiră la adresa religie organizate. Câteva opere ale lui Heinlein au fost publicate ulterior morții sale, incluzând aici mai sus menționatele "For Us, The Living", antologia din 1989 cuprinzând corespondența cu editorii și agenții - "Grumbles from the Grave", jurnalul călătoriei întreprinse în jurul lumii în anii '50 - "Tramp Royale" (1992), o carte despre democrație scrisă în 1946 - "Take Back
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
această lucrare "Stromateis", "peticire," deoarece tratează o foarte mare diversitate de subiecte. El intenționa să facă o singură caret pe această temă; fără să atingă toate subiectele pe care și le-a propus, cel puțin șapte cărți au ieșit de aici. Absența anumitor subiecte promise categoric îi fac pe savanți să se întrebe dacă nu cumva a scris și o a opta carte, așa cum precizează Eusebiu (VI. xiii. 1) și "Florilegia", fiind făcute numeroase încercări de a identifica această a opta
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Catlabuga dispune de o bogată vegetație acvatică. La suprafață este acoperit cu stuf, trestie, papură de baltă și nuferi, iar la adâncime sunt alge și alte plante acvatice. De asemenea, aici se află și specii rare de plante cum ar fi castanele de baltă (Trapa natans). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. Principalele specii de pești care populează apele limanului sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
de azi. Timp de mai multe veacuri din sec. VII până în sec. XIII, zona este disputată între Bizantini (adică Greci), Bulgari și felurite popoare migratoare precum Uzii, Maghiarii, Pecinegii și Comanii (ziși și Polovți), ca până la urmă să se impună aici Tătarii, care dau denumirile astăzi oficiale ale limanelor. În 1328, regiunea este inclusă în voevodatul Țării Românești, independent de Ungaria în 1330, și ia atunci numele de Basarabia, de la dinastia întemeietoare a voevodatului. În 1412, este alipită voevodatului Moldovei. La
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Deși biruitor aici, Ștefan, învins în alte bătălii, este silit să le cedeze turcilor regiunea, care ia atunci denumirea de Bugeac, și rămâne turcească până la 1812. În 1812, populația locală de greci, români moldoveni și tătari (căreia i se alăturaseră lipovenii în sec
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
Botezurile se făceau la Paști și la Bobotează, amândouă sărbători ale luminii (Boboteaza mai este numită și "ziua luminilor, sau a luminării"). Temeiul scripturistic al aghiazmei se află în însăși pericopa Evangheliei care se citește la sfeștanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se amintește de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, așteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an ; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos și l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea
Agheasmă () [Corola-website/Science/318213_a_319542]
-
Șamil sub observație strictă, dar discretă, și au alocat mijloace bănești generoase exilatului. Se pare că lui Șamil i-au plăcut prizonieratul său luxos, ca și orașul Kiev, după cum se poate înțelege din scrisorile pe care le-a trimis de aici. Șamil a primit în 1869 permisiunea să plece la Mecca pentru îndeplinirea obligației sacre Hajj. El a călătorit de la Kiev la Odesa, de unde a continuat pe calea apelor spre Istanbul, unde a fost primit de sultanul Imperiului Otoman, Abdülaziz. Șamil
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele. În 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray, iar în 1889 a fost admis la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié. În 1897 a obținut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându-se în țară în același an. Reîntors în țară, Ion D. Berindey a devenit unul din promotorii proeminenți
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). O porțiune mică (cu o lungime de aproximativ 1 km) de pe malul nordic al lacului se află pe teritoriul Republicii Moldova. Aici a fost amenajată o stație de alimentare cu apă, care este folosită pentru a iriga câmpiile agricole aflate în apropiere de localitățile Cahul și Giurgiulești. Limanul Cartal (în ; pe hărțile anterioare anului 1878 apare și sub numele de „Uliu”, Kartal
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
în dreptul localității Hasan Aspaga). Temperatura apei atinge vara un maxim de 24-26°, în timp ce iarna lacul îngheață la suprafață. Lacul este acoperit la suprafață în special cu stuf și nuferi, iar în adâncime are alge și alte plante acvatice. De asemenea, aici se află și specii rare de plante cum ar fi castanele de baltă (Trapa natans). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. În apele sale viețuiesc pești cum sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. La sfârșitul anului 1913 a avut loc aici o răscoală a țăranilor. În martie 1917 un reprezentant al satului a fost ales în Consiliul Deputaților Țărani. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cișmeaua-Văruită a
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Cișmeaua-Văruită face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 4.348 locuitori, preponderent bulgari. Locuitorii satului Cișmeaua-Văruită se ocupă în principal cu agricultura, aici existând 6000 ha de teren arabil și circa 1000 ha de vii și livezi. Se cultivă cereale, mazăre, tomate și viță de vie. Începând cu 1968, colhozul este specializat în producția de carne de vită. De asemenea, aici se ambalează
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
cu agricultura, aici existând 6000 ha de teren arabil și circa 1000 ha de vii și livezi. Se cultivă cereale, mazăre, tomate și viță de vie. Începând cu 1968, colhozul este specializat în producția de carne de vită. De asemenea, aici se ambalează borcane de mazăre și de tomate. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Cișmeaua-Văruită era vorbitoare de bulgară (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200 î.H.) a devenit în 170 sau 169 î.H. "hiparchos" în "Liga Aheeană" și scrisese cartea "Despre tactici". Polybius s-a aflat printre cei 1.000 de ahei deportați la Roma. Aici s-a împrietenit cu Scipio Aemilianus, pe care l-a însoțit în diverse călătorii. A fost alături de Scipio și la distrugerea Cartaginei în anul 146 î.H. Relatările sale despre echipamentul militar roman s-au bazat, probabil, pe propriile observații
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și de delegați din fiecare provincie. Dintre provinciile galice, numai Gallia Narbonensis era comparabilă ca mărime cu Italia.. Octavian a dispus un recensământ, care a avut loc în 27 î.H. Agrippa a dezvoltat un sistem de drumuri la Lugdunum, aici fiind capitala politică și comercială a celor Trei Galii. Călătoria făcută de Augustus în Spania și Galia a stârnit zvonul că împăratul avea intenția să invadeze Britania, ceea ce nu era pe placul opiniei publice. Însă Octavian a abandonat această idee
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
fost înlocuite pentru una din provinciile din Illyricum, care au reușit să aibă o administrație proprie, cinci mari districte administrative romane, Raetia, Noricum, Pannonia, Dalmația și Moesia. Destinele Raetiei au fost strâns legate de cele ale Germaniei Superioare. Civilizația romană aici, luată ca întreg, s-a dezvoltat lent. Două legiuni, staționate probabil lângă Augusta Vindelicorum, au fost retrase în anul 9 d.H., iar provincia a fost apărată de armatele staționate la Rin și guvernată de un prefect ecvestru. Transformarea Raetiei în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
la sfârșitul secolului II d.H. și începutul secolului III d.H. Cu toate acestea, prezența acestui cult în Bulgaria, este anterioară domniei lui Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H. în Valea Timcoului din Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani erau Hercule, Mithra, Isis și Serapis. Cultul lui Hercule a fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerată în unele garnizoane din
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
puțin unele dintre tunicile infanteriștilor puteau fi purtate cu umărul și brațele dezgolite. Efectele crizei începute la sfârșitul secolului al II-lea d.H. pot fi văzute în costul crescut ilustrat de prețul emis în 301 d.H., în timpul domniei lui Dioclețian. Aici este menționat faptul că există trei clase de tunici militare, costând 1000, 1250 și 1500 de denarii. "Clavi" Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii. Cu timpul clavus și-a pierdut distincția. Apoi, clavus a devenit mai
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pentru romani. Zenobia și-a abandonat armata și a fugit înapoi la Palmyra, care se afla la 100 de mile distanță. La râul Eufrat a fost capturată de Aurelian. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Zenobia de aici încolo, deși cea mai credibilă variantă este aceea conform căreia a fost cruțată și s-a căsătorit cu un guvernator roman, trăind o viață retrasă în villa de la Tivoli. Pătrunderea diverselor populații germanice în imperiu a avut loc în valuri
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
zonă și podul care este cunoscut azi că Podul lui Traian, acesta a fost construit peste Dunăre, un capăt se află în Cladova iar celălalt pe malul unde se află astăzi Drobeta Turnu Severin. Mai tarziu, slavii vechi au fondat aici o așezare, care a fost numită Novi Grad (Нови Град), în timp ce otomanii au construit aici o cetate numită "Fetislam". Numele Kladovo de astăzi a fost menționat pentru prima data in 1596 într-un document militar austriac. Există mai multe teorii
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
peste Dunăre, un capăt se află în Cladova iar celălalt pe malul unde se află astăzi Drobeta Turnu Severin. Mai tarziu, slavii vechi au fondat aici o așezare, care a fost numită Novi Grad (Нови Град), în timp ce otomanii au construit aici o cetate numită "Fetislam". Numele Kladovo de astăzi a fost menționat pentru prima data in 1596 într-un document militar austriac. Există mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al orașului: O localitate cu același nume se află în Rusia
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
militar austriac. Există mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al orașului: O localitate cu același nume se află în Rusia, în apropiere de Moscova și se cred că aceasta așezare a fost înființată de către sârbii care s-au mutat aici din Cladova din Șerbia în secolul al XVIII-lea. Una din suburbiile de la Berlin au, de asemenea, acest nume, care provine de la sârbii care s-au stabilit în Lausitz, Germania de Est. Ceramică din cultura "Kostolac-Kocofeni" din Epoca bronzului timpuriu
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
ceramică (decorată cu meandre) și alte elemente semnificative arheologice au fost găsite în Korbovo. În perioada antichității, o fortificație, lângă Podul lui Traian, care s-a numit "Zanes" / "Pontes" a existat în această locație. În Evul Mediu, slavii au fondat aici un oraș nou, care s-a numit "Novi Grad" (Нови Град), dar a fost demolat de către maghiari în 1502. El a fost reconstruit în 1524 de către otomani și a primit un nume nou: "Fethi Islam" ("Fetislam").Potrivit călătorului otoman, Evliya
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]