17,582 matches
-
mi-ai promis că nu mai vii pe-aici! Mi-ai promis!” și pleca de acolo, ducându-l ca pe un copil pe bărbatul schilodit. Charlotte a încercat să vadă dacă ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea Charlottei. - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Casele lui, la ora aceea din noapte, păreau monumente dintr-un oraș părăsit. Aerul lui mirosea a pădure umedă. Am început să cobor pe un bulevard pustiu. De altfel, toate străzile pe care le urmam coborau - parcă pentru a mă împinge tot mai adânc în megalopolisul opac. Rarele mașini care-mi ieșeau în cale păreau să fugă de el cu toată viteza, drept înainte. Un vagabond, când am trecut pe lângă el, s-a mișcat în carapacea lui de cartoane. A scos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră, lângă calorifer. Și, privind prin geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura încet de tot: „E Franța... M-am întors în Franța. După
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea ceva copilăresc. Parcă i-aș fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele acelea regăsite... M-am ridicat, am împins ușa încăperii de alături. În penumbra unei nopți de primăvară, camera veghea, însuflețită de o așteptare discretă. Chiar și evantaiul vechi, deși cumpărat abia de două zile, stătea parcă de ani de zile pe măsuța joasă, în paloarea nocturnă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
descătușat. Zădărnicia mișcătoare a acelui pachet mi-a făcut rău. Am măsurat din nou nepăsarea disprețuitoare a timpului. Femeia aceea închisă cu copilul ei palpita la hotarul uitării definitive, dăinuind doar prin paginile acelea manuscrise. Dar Charlotte, ea însăși? Am împins ușa. Un curent de aer a mișcat cu un pocnet surd canaturile unei ferestre deschise. M-am dus să o închid în camera bunicii... M-am gândit la viața ei. O viață care lega între ele epoci atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suprafața de contact cu apa și facilitează pătrunderea în diferite organisme acvatice; fracțiunile mai grele se sedimentează treptat, altele sunt adsorbite de particule minerale sau organice și pătrund în corpul unor microorganisme. Uneori, sub acțiunea vântului, pelicula de petrol este împinsă spre zonele litorale, invadând plajele, zonele în care acționează mareele, deci zonele în care diversitatea floristică și faunistică este foarte mare. Pentru marea majoritate a speciilor care trăiesc în aceste zone, produsele petroliere sunt letale fie prin toxicitatea lor, fie
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
acei agenți microbieni indispensabili transformării zaharurilor în alcool și în principal a mustului de struguri de vin. Termenul de drojdie (lat. levere= a ridica) reflectă efectul vizibil al acțiunii fermentative și anume eliberarea sub formă de bule de 2CO care împinge în sus depozitul (drojdia) format în lichide în sens de fermentație sau provoacă afânarea și creșterea în volum a aluatului de făină și apă (fr. levain=aluat dospit). În prezent, clasificarea de referință a drojdiilor este cea stabilită de Kreger
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
în loc să coboare de pe trotuar pe carosabil ca să-i depășească, și-a făcut loc cu mâinile printre membrii grupului și i-a dat la o parte, spunând " Vă rog, îmi permiteți?", Szacsvay pe un ton ușor provocator i-a strigat: "De ce împingeți doamnele?", Domnul apostrofat s-a întors și i-a răspuns enervat, respingând acuzația. A urmat un schimb de cuvinte; domnul grăbit s-a dovedit a fi colonelul Antal Károly, care l-a și somat pe Szacsvay să se legitimeze. Funcționarul
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ale rinichilor. Este și un stimulent și poate fi folosit în rețetele care necesită un astfel de ingredient. Socul crește în soluri umede, joase și are o scoarță gălbuie-gri, ca parte din semnătura sa. Mlădițele proaspete pot fi golite complet împingând miezul moale. Această golire reprezintă proprietățile de vindecare ale socului, deoarece socul ajută în mod eficient la eliminarea depunerilor de mucus din tuburile bronhiale. Datorită acestui fapt, este o alegere bun pentru remediile care tratează răcelile, tusea și afecțiunile respiratorii
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Funcționează. Prevenirea mușcăturilor porcilor Porcii sunt animale inteligente și se plictisesc repede dacă nu sunt ținuți ocupați. Pot avea tendința de a-și mușca cozile unul altuia. Puneți-le jucării în coteț. Dați-le lucruri pe care să le poată împinge și cu care să poată fi mai violenți. Cauciucurile vechi sunt jucării potrivite pentru porci. Aruncați o privire împrejur și sigur veți găsi ceva să puneți în cotețul porcilor. Caprelor mele le plăcea să se joace cu o minge de
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
plajă. Erau foarte ocupate cu mingea. O minge de plajă nu ține prea mult la porci, dar există alte lucruri pe care le puteți folosi. Eu chiar le-am pus în coteț un cărucior mai rezistent pe care îl tot împing de colo - colo. Căpușele Pentru a scoate căpușele de pe dvs. sau animalul dvs. înmuiați un bețișor cu vată în alcool. Atingeți căpușa și aceasta ar trebui să se poată scoată ușor. Nu atingeți căpușa cu degetele, ci folosiți o pensetă
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
1997, p. 359) În toate religiile, pelerinajul este În primul rând o călătorie ancorată În imaginarul religios. El apare ca o mișcare fizică dintr-un loc În altul, dar, În același timp, implică o mișcare temporală și spirituală. Pelerinajele pot Împinge credincioșii dincolo de granițele de gen, etnicitate, clasă, limbă și spațialitate (familiare lor - n. M.C.). Dar, chiar dacă pelerini cred că au depășit granițele „comunității imaginare” specifice mediului lor imediat, pelerinajul creează, el Însuși, noi granițe și noi diferențe. (D.F. Eikelman, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde în opera sa lirică apărută postum; se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să tresară memoria mitică a autorului, care vizitase de timpuriu locuri cu rezonanță culturală unică. Numeroase versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală, rezultată dintr-o împăcare a spiritului reflexiv, chinuit mereu de otrava îndoielii, cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al creației populare și nota ei națională atât de pregnantă. Din aliajul rar de cultură solidă, sensibilitate metafizică și fond arhaic rural, B. plăsmuiește o mitologie curioasă. De esență folclorică, aceasta are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
realitate însă, considerăm că urma intențională nu poate fi negată nici în cazul grotescului, a cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu un gest firesc, pe care domnul Nisipoiu l-a primit cu o înclinare tot atât de firească a capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu "junele Ziței". Totuși, în acest episod, Băiatu și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care domnul Nisipoiu l-a primit cu o înclinare tot atât de firească a capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu "junele Ziței". Totuși, în acest episod, Băiatu și Bănică Nisipoiu par a fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
natura confruntării cu iraționalul, Stamate gonind furibund spre "infinitul mic", Ismail vegetând "până astăzi, într-o stare de decrepitudine", sau eroul din Plecarea în străinătate resemnându-se cu înscrierea în barou, pot fi văzuți ca imagini particularizate ale miticului Sisif împingându-și piatra "fericit"155, pentru că "își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei"156. Un alt aspect care pledează pentru prezența unui sentiment al absurdului în scrierile lui Urmuz, este prevalența stării de alienare în raporturile dintre ființele sale solitare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui turn al cetății scufundate, va putea privi într-o zi fericită întregul și fiecare detaliu, obținând în sfârșit articularea universală, un înțeles final al rostului, și, oh, Doamne, liniile desăvârșite, nezdruncinate ale Frumosului etern. Setea aceasta de inventar ne împinge spre confesiune și de aceea romanul nu moare. Romanul reface mereu inventarul, nimeni nu-i reproșează că repetă o operațiune pe care au făcut-o până acum mii de scufundători. Ai reținut, Cella, că prin roman înțeleg toate despletirile narațiunii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
orb al adâncurilor, toate se pot. Sufletul meu singur nu e în stare să audă și să priceapă scârțâitul fantasmagoric cu care timpul întoarce, din fundul veșniciei, cheia colosală și ruginită a făpturii... Cred că fiecare în lumea aceasta este împins înainte de soarta sa și că fiecare joacă un rol oarecare, fără să o știe, în marea comedie a veșniciei... Societatea are oferte generoase, însă de multe ori legate doar de ceea ce este necesar nouă ca să devenim ceea ce-i trebuie ei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În carapace, ci Îl Îndoaie lateral. Broaște obișnuite și râioase În Queensland (râioasa de trestie adusă pentru eradicarea unui parazit al trestiei)71. Coralii au scheletele tari, calcaroase, pe care susțin trupul lor mic. Coralii Își folosesc tentaculele pentru a Împinge hrana cea mai rapidă pasăre. Face parte din speciile ocrotite de lege (ibidem, p.77). 69 Ibidem, p. 78. 70 Din gama variată de șerpi (140), unii sunt veninoși (30 de varietăți În interior) ca taipanul (cel mai veninos din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
G.Iaru, op. cit., p. 16-17. 87 situate la nord și la răsărit de Australia, aparținând de grupul negroid al papuașilor și melanezienilor 189. În ambarcațiuni ușoare, străbătând mii de kilometri, ar fi migrat pe continent, iar mai târziu au fost Împinși de alte migrații spre sud, silindu-i să se refugieze pe inospitaliera insulă. Neozeelandezul Buck crede că australienii nativi au trăsături comune cu polinezienii. Spre deosebire de ceilalți specialiști, englezul William Ellis consideră migrația lor de pe țărmurile sud-americane190. Deși cultura materială a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lor asupra acestor teritorii. Din 1814 Începe marea acțiune de vindere a pământurilor, mai Întâi Între nobili și ofițerii lor, apoi către coloniștii liberi. Dacă la Început loturile nu depășeau 12 ha, apoi se concentrează În mari moșii, aborigenii fiind Împinși, după 1830, În rezervații, În interiorul continentului australian, pe terenuri aride care nu le putea asigura hrana necesară. Primele misiuni creștine În rândul aborigenilor s-au Înființat după anul 1820, apoi s-au creat centre de distribuție de Îmbrăcăminte, stimulente de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]