17,900 matches
-
13-14; 3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Ps 33.9; 2Cor 4.6; 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi. Ps 74.16; Ps 104.20; Cerul. 6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, și ea să
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
stăpânească noaptea; a făcut și stelele. Ps 136.7-9; Ps 148.3-5; Ps 8.3; Iov 38.7; 17 Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Ier 31.35; 19 Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a patra. Viețuitoarele mării. 20 Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de viețuitoare
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
XVIII-lea, o perioadă din istoria europeană caracterizată de bogăție, strălucire și fast. Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul mișcării, puternice contraste de lumină și întuneric (acea tehnică cunoscută sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate și un echilibru compozițional mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compozițional. De asemenea, folosirea liniilor de compoziție de forme curbate, asemănătoare unor litere S
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Rezultatul permanentei lupte între bine și rău se bazează pe o concepție din Zoroastrism, cea a dublei creații a lumii. Ahura Mazda (Avestan sau Ohrmazd) și Amesha Spentas sunt sursele energiei constructive, pozitive, în timp ce Angra Mainyu și Daevas sunt sursele întunericului, distrugerii, sterilității și morții. Aflat foarte des în limba persană "daeva" înseamnă "celest" sau "strălucitor"'. Aceste divinități erau venerate în religia mazdeismului înaintea zoroastismului, și erau ființe sacre. După reforma religioasă a lui Zarathustra termenul "daeva" a început, dimpotrivă, să
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]
-
important scriitor, dramaturg și editor român. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Anii liceulului l-au marcat pentru că au fost gri, prăfuiți și disperați, petrecuți nu departe de o betonieră, într-un București înfundat din ce în ce mai mult în mizerie și întuneric. Este însă, paradoxal (sau poate tocmai de aceea), perioada unor lecturi care vor conta: Bacovia, Urmuz, Céline, Dostoievski, Flaubert, Joyce, Faulkner. Tot în această perioadă devine un mare amator de muzica clasică: Nocturnele lui Chopin sunt o revelație care nu
Răzvan Petrescu () [Corola-website/Science/298964_a_300293]
-
nebun“ și scrâșnind din dinți: „- Gândeai c-am murit, neică?“. Atunci când „nebunul a voit să-l sugrume“, hangiul, „smintit și el de frica morții“, și-a adunat puterile, l-a îmbrâncit pe ocnaș pe ușă și acesta „a pierit în întunericul nopții“. Înspăimântat, „tremurând din toate încheieturile și făcându-și cruci peste cruci“ pentru odihna sufletului răposaților, Stavrache s-a dus a doua zi la biserică, simțindu-se foarte tulburat și neputând mânca nimic. A doua apariție „de coșmar are loc
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
a o elimina pe Elisabeta găsește puțini susținători și este decapitat în 25 februarie. Elisabeta știa că slăbiciunea și erorile sale erau o parte din cauza acestor evenimente. Un observator a raportat în 1602 că "plăcerea sa era să stea în întuneric și uneori să-l plângă pe Devereux". Când consilierul principal William Cecil, I Baron Burghley moare în 4 august 1598, fiul său Robert Cecil devine șeful guvernului. Una din realizările sale este pregătirea unei succesiuni liniștite. Cum Elisabeta nu vrea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
este scris "Fiul Lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului." În textele apocrife și în Noul Testament, Satana este un demon rebel, dușmanul lui Dumnezeu și al omenirii, și întruchiparea răului. Satan mai este cunoscut și ca diavolul, "Prințul întunericului", Lucifer, și Mefistofel. Este o ființă spirituală superior omului.Biblia nu dezvăluie numele lui, doar titluri: diavol, împotrivitor, tatăl minciunii, rebel. În islam, Iblis (arabă إبليس), este diavolul principal. Perspectiva islamică asupra lui Satana are atât puncte comune, cât și
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
începând încă din școala primară pe care a urmat-o în Idricii de Sus. Distanța de câțiva kilometri dintre casa părintească din Roșiești și școala din Idricii de Sus, o parcurgea pe jos de două ori pe zi, adeseori pe întuneric, înfruntând intemperiile vremii. A urmat apoi cursurile Liceului "Gh. Roșca Codreanu" din Bârlad (absolvent al secției moderne, promoția 1913). În 1913 se înscrie la Facultatea de Medicină din București, pe care o frecventează cu mari greutăți materiale, fiind nevoit să
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
că zeii solari. Ei mai susțin că tendința asocierii zeității solare cu masculinul se datoreaza mai ales mitologiilor mai bine cunoscute, ca cea greacă și cea egipteană, care nu respectă regulă "soarelui feminin". Dualismul soare/masculin/lumină și luna/feminin/întuneric este găsit în multe (dar nu toate) tradițiile europene care derivă din filosofiile orfice și gnostice, o excepție notabilă fiind în mitologia nordică, unde Soarele este feminin, iar Luna este masculină. Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului și
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
a creat de asemenea o mulțime de zeități. Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morților”). El își dă seama că există puține diferențe între acest tărâm subteran și cel de deasupra, cu excepția întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina și viața lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa și în cele din urmă
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morților”). El își dă seama că există puține diferențe între acest tărâm subteran și cel de deasupra, cu excepția întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina și viața lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa și în cele din urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
acum o ființă aparținând acestei lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii. Izanagi a fost șocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze în fața dorințelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptele care îi strângea părul lung și l-a aprins ca pe o torță. Când a făcut lumină, a rămas uimit de înfățișarea oribilă a celei care odată a fost frumoasa și grațioasa
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
zei și când Izanagi s-a spălat după incursiunea în Yomi. Cele mai importante zeități au apărut când s-a spălat pe față: Izanagi a hotărât să împartă lumea între acești trei zei, lui Amaterasu oferindu-i raiul, lui Tsukiyomi întunericul și noaptea, iar lui Susanoo mările. Aamaterasu, puternica zeiță a soarelui, este totodată și cea mai cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba sa față de Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva povești. Una din ele vorbește despre comportamentul mârșav al
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
al zeiței în camera cu războaie de țesut omorând-o pe una din țesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai și s-a refugiat în peștera numită "Iwayado". Odată cu ea a dispărut și soarele și lumea s-a învăluit în întuneric (adica in noapte). Exilat din Rai, Susanoo vine în provincia Izumo (acum parte din Prefectura Shimane). El întâlnește un om bătrân și pe soția lui, care plângeau lângă fiica lor. Cei doi explică faptul că la început au avut opt
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
nu se știe de unde și cum, și care reprezintă o personificare a haosului primordial, dinaintea genezei și a instaurări ordinii. Chaos a dat naștere zeiței pământului, Gaia (Geea), zeului lumii subterane Tartar, zeului iubirii, Eros, zeiței nopții, Nyx și zeului întunericului Erebus. Fără contribuția nici unui element masculin, Gaia a născut pe Uranus, zeul cerului înstelat, echivalentul ei, cel care o va acoperi. Din uniunea lui Uranus și Gaia s-au născut titanii și titanidele, adică zeii ce aparțin primelor generații divine
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
o imitare demonică, nereușită, a unei lumi superioare, divine. Crearea lumii nu numai că nu mai este o dovadă a puterii lui Dumnezeu, ci este explicată ca un accident survenit în regiunile superioare, sau drept rezultat al atacului primordial al întunericului asupra luminii. După profetul Valentin, prima entitate care s-a desprins din haos este Tatăl sau Primul Principiu, absolut, invizibil, transcendent și incomprehensibil. El s-a unit cu o divinitate feminină, Ennoia („Gândirea”), cu care a dat naștere celor cincisprezece
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
de Sophia în lumea inferioară intră în respirația lui Demiurg și duce la apariția celei de-a treia clase umane, “pneumaticii”, singurii capabili să se mântuiască. Gnosa răspândită de Mani susține că la începuturi cele două substanțe primordiale, lumina și întunericul, binele și răul, Dumnezeu și materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul la creștini). Din cauza
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
susține că la începuturi cele două substanțe primordiale, lumina și întunericul, binele și răul, Dumnezeu și materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul la creștini). Din cauza „mișcării dezordonate a materiei”, Prințul Întunericului este împins către granița nordică a regatului său. El zărește splendoarea luminii și dorește să o cucerească. Atunci Părintele Măreției hotărărște să-l respingă
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul la creștini). Din cauza „mișcării dezordonate a materiei”, Prințul Întunericului este împins către granița nordică a regatului său. El zărește splendoarea luminii și dorește să o cucerească. Atunci Părintele Măreției hotărărște să-l respingă el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
hotărărște să-l respingă el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin. În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin. În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul primordial și îl înalță către Paradisul Luminilor. Totodată, Spiritul Viu îi
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin. În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul primordial și îl înalță către Paradisul Luminilor. Totodată, Spiritul Viu îi doboară pe demoni și făurește din pieile lor bolțile cerurilor, din oasele lor munții, iar din carnea lor pământul. Apoi creează soarele și
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
și făurește din pieile lor bolțile cerurilor, din oasele lor munții, iar din carnea lor pământul. Apoi creează soarele și luna. În a treia etapă a creației, Părintele Măreției decide să recupereze toate particulele luminoase răspândite de Omul Primordial în întuneric. De aceea el îl emană pe al “Treilea Trimis”. Acesta organizează cosmosul ca pe o fântână de captat particulele de lumină. În primele cincisprezece zile ale unei luni, aceste particule urcă până în lună, care ajunge lună plină; în următoarele cincisprezece
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
unei tinere fecioare, iar demonilor femele sub chipul unui tânăr bărbat. Înflăcărați de dorință, arhondiții masculi își răspândesc sămânța și o dată cu ea și lumina pe care o înghițiseră, iar femelele nasc înainte de vreme, avortonii lor fiind aruncați pe pământ. Prințul Întunericului își face griji pentru pierderea prețioaselor particule și de aceea recurge la un gest disperat trimițând doi demoni, unul mascul și celălalt femelă, pentru a devora toți avortonii, care aveau închisă în ei lumina. După ce săvârșesc acest macabru proces, cei
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]