18,258 matches
-
localitatea Smârdan se caracterizează prin tipul climatic temperat continental. Vegetația este caracteristică stepei și luncilor joase inundabile. Se întâlnește atât vegetație lemnoasă (plop, salcie, frasin, arțar și stejar), cât și plante ierboase (stuf, papură, pipirig, nufăr, stânjenel de baltă). Datorită așezării în Lunca Dunării, fauna este formată în special din animale legate de apă prin modul lor de viață: mamifere (vidră, nurcă), păsări (stârc, rață, gâscă, privighetoare de stuf, cristei, barză, rândunică) și pești (crap, plătică , roșioară, caras, știucă, șalău, somn
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
descoperă un labirint ciudat sub stație, dar gazda lor, Zorn, îi este imposibil să ofere o explicație. În timp ce echipajul de pe "Enterprise" își continuă explorările sale, o uriașă navă extraterestră necunoscută intră în orbită și începe să tragă într-o străveche așezare Bandi aflată în apropierea orașului Farpoint Station; iar Zorn este răpit. Înainte ca Picard să ordone echipajului să tragă cu fazerele în nava necunoscută, Q apare ca să-i amintească că încă nu s-a terminat procesul împotriva omenirii și îi
Encounter at Farpoint () [Corola-website/Science/324479_a_325808]
-
Dealului Basaraba, în dreapta văii Bahluiului, cuprinzând toată partea de vest a Dealului lui Vodă. Horodiște-Foltești. Dealul lui Vodă este pomenit în documente din 1541 și 1551 că „dealul voievodului”, panțele sale fiind acoperite de viile aparținând domnitorilor moldoveni. Totuși, vechimea așezării este cu mult mai veche, deoarece pe acest deal se află ruinele unei cetăți geto-dacice cu sistem de apărare. Denumirea satului Scobinți vine de la așezarea satului într-o depresiune, sub formă de scobitura, afirmație realizată și de scriitorul Aurel Leon
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
1551 că „dealul voievodului”, panțele sale fiind acoperite de viile aparținând domnitorilor moldoveni. Totuși, vechimea așezării este cu mult mai veche, deoarece pe acest deal se află ruinele unei cetăți geto-dacice cu sistem de apărare. Denumirea satului Scobinți vine de la așezarea satului într-o depresiune, sub formă de scobitura, afirmație realizată și de scriitorul Aurel Leon, cu prilejul deschiderii la Scobinți a unei expoziții de pictură a pictorului Dan Hatmanu: „Și între puțină bahna cu căpățâni de salcii blonde și întunecată
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
între puțină bahna cu căpățâni de salcii blonde și întunecată sprânceană a pădurii de sus, se ițește, când în văiuguri scobite ca niște coveți, când pe dealuri, sătul Scobinți, desfășurat după capriciile vitei, ale livezii și celorlalte seve roditoare”. Denumirea așezării, după tradiția locală, provine de la un ucrainean, Skobie, Skoba sau Skoban, care a fost adus de boierii moldoveni pentru unele munci care cereau o calificare superioară sau era unul dintre ostenii creștini rămași pe frumoasele plaiuri moldave, după luptele purtate
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
cărei soție se numea Antemica. Pe vârful dealului, se găseau bucăți de mică, iar în partea de sud a dealului era o conductă de ceramică ce aducea apă de la casa apelor din pădurea și dealul Basaraba la curtea boiereasca. Locuitorii așezării provin din oameni aduși să muncească pe pământurile dregătorilor domnești, apoi ai mănăstirii. În 1859, erau un numar de 155 capi de familie, cu 705 suflete. Trei decenii mai tarziu, în 1889, s-a înființat o școală, la care erau
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
familiei Candalea Constantin și Aglaia. În jurul fostului schit, se află cimitirul parohial. La 100 m spre nord, în 1850, s-a construit, de către Mihail Cantacuzino-Pașcanu, actuala biserică, zidita din piatră și cărămidă, cu hramul „Tuturor Sfinților”. Din datele statistice cu privire la așezarea satului Scobinți, reiese că, în 1888, era sat component al comunei Bădeni, dar centru de reședință. Reședința a fost mutată, câțiva ani mai tarziu, în satul Bădeni, până în anul 1934, cănd satul Scobinți revine sat de reședință. Populația a crescut
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Biserica parohială din Hălmagiu, comuna Hălmagiu, județul Arad, a fost construită în secolul XVIII. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Hălmagiu, străveche așezare românească, este situată într-o depresiune, la extremitatea estică a actualului județ Arad. Cea mai veche atestare documentară este un hrisov de danie de la anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
creștine conduse de papa Ioan al X-lea și sarazini. Creștinii au dorit să distrugă fortăreața arabă de pe râul Garigliano, care a amenințat Italia centrală și Roma pentru aproximativ 30 de ani. După o serie de atacuri devastatoare asupra principalelor așezări din regiunea Lazio din Italia centrală, desfășurate în secolul al IX-lea, sarazinii au întemeiat o colonie în apropierea orașului antic Minturnae, în apropierea râului Garigliano. Ajunși aici, musulmanii au format chiar diferite alianțe cu diferiți conducători creștini locali, profitând
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
victorii importante, la Campo Baccano, pe Via Cassia, și între Tivoli și Vicovaro. Suferind aceste înfrângeri, musulmanii care ocupau Narni și alte puncte întărite au dat înapoi, refugiindu-se în principala fortăreață sarazină de pe râul Garigliano: este vorba de o așezare fortificată ("kairuan"), a cărei locație nu a fost încă identificată cu exactitate. Asediul său a început în luna iunie a anului 915. După ce au fost respinși în câmpul liber, sarazinii au fost nevoiți să se retragă în dealurile din apropiere
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
localitatea Sadova, de lângă Cîmpulung Moldovenesc. Satul are în componență să și cătunul Dolia care, în trecut, a aparținut de comună Malini din județul Suceava, iar apoi de comună Farcașa din județul Neamț. În prezent, sătul Boboiesti este cea mai mare așezare din comuna, avînd în luna martie 2002 un numar de 499 de gospodării și o populație de 1.659 persoane. Satul Leghin este o așezare recentă, care s-a dezvoltat mai mult după anul 1958 când aici au fost strămutate
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
apoi de comună Farcașa din județul Neamț. În prezent, sătul Boboiesti este cea mai mare așezare din comuna, avînd în luna martie 2002 un numar de 499 de gospodării și o populație de 1.659 persoane. Satul Leghin este o așezare recentă, care s-a dezvoltat mai mult după anul 1958 când aici au fost strămutate un numar de 70 familii care locuiau de-a lungul albiei râului Bistrița, zona ocupată actual de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Până la strămutarea acestor
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
Cordăreni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Botoșani, Moldova, România. „Satul Cordăreni datează cel puțin din vremea lui Alexandru cel Bun, având o existență (...) neîntreruptă până în zilele noastre”. Numele așezării ar veni de la Andreico (Andreica) Cordarul. Coarda reprezenta în veacurile XV-XVI o sabie încovoiată de proveniență săsească sau ungurească fiind foarte prețuită de boierimea moldovenească. Cu acest sens, cuvântul se întâlnește și în secolele XIX-XX. Un alt sens al cuvântului
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
din cânepă, păr ș.a. care ține întinse capetele unui arc. În aceste condiții, Andreico era, cu siguranță, or implicat în comerțul cu săbiile numite coarde, or producător de sfori pentru arcuri, or făcea concomitent ambele lucruri. Este foarte posibil ca așezarea să se fi numit altfel înainte de a o stăpâni Andreico Cordarul. Pe de altă parte, e puțin probabilă ipoteza conform căreia în acest sat existau mai mulți meșteri cordari (producători de sfori pentru arcuri) și de aici să-și ia
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
sfori pentru arcuri) și de aici să-și ia supranumele Andreico. De asemenea, este cu totul exclusă o altă opinie, potrivit căreia la Cordăreni se „fabricau” coarde (săbii), din moment ce, după cum am amintit deja, acestea se procurau din afara Moldovei. În legătură cu numele așezării, mai semnalăm că nu departe de Cordăreni, lângă Unțeni, exista în secolele XVI-XVII un drum al Cordarului, iar pe la începutul veacului al XVIII-lea este pomenit în documente un Cordaru. Deși prima mențiune documentară a localității este din 17 ianuarie
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
de o bogată bază documentară. Din păcate, puține documente din această bază documentară sunt publicate integral sau măcar parțial. În demersul nostru, am utilizat atât colecțiile mai vechi de documente, cât și colecțiile postbelice. Câteva documente, extrem de folositoare pentru istoria așezării, au fost publicate, în rezumat, de inimosul arhivist botoșănean Ștefan Cervatiuc. Alte documente, la fel de importante, au fost consultate de Constantin Gologan în filialele Arhivelor Statului din Botoșani și Iași. Utilă pentru subiectul abordat s-a dovedit a fi (mai ales
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Botoșani și Iași. Utilă pentru subiectul abordat s-a dovedit a fi (mai ales pentru veacul al XIX-lea) și prima monografie a Cordărenilor, apărută la Dorohoi în 1912, avându-l ca autor pe preotul paroh din sat, D. I. Grigorescu. Așezarea de pe Ibăneasa mai are o monografie, apărută în 1942 și scrisă de învățătorul Teofan C. Dumitriu (precizăm că nu am avut încă posibilitatea consultării acesteia). În vechime, localitatea era așezată într-o „regiune de păduri de stejar” numită Dumbrava Înaltă
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
regiune de păduri de stejar” numită Dumbrava Înaltă . Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, satul a aparținut numai ținutului Dorohoi, apoi intrând în componența nou-înființatului ținut Botoșani. Astăzi, comuna Cordăreni este situată aproximativ în centrul județului Botoșani, fiind învecinată cu așezări foarte vechi, precum Vorniceni, Havârna, Ș(i)poteni, Corlăteni și Vlădeni. Articolul de față, născut din interesul afectiv pe care îl purtăm pentru locurile natale, se vrea a fi o primă contribuție, exclusiv științifică, la o proiectată monografie a Cordărenilor
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
neamul Stravicilor. Acest boier stăpânea satul probabil de la sfârșitul veacului al XIV-lea, după cum reiese din documentul din 30 iunie 1519. Satul făcea parte dintr-un domeniu mai întins al lui Iuban, fieful său fiind, cel mai probabil, la Ibănești, așezare situată nu departe de Cordăreni. De la Iuban satul trece la fiul (sau ginerele) său, Andreico, care îl lasă moștenire fiicei sale Neaga, aceasta stăpânindu-l în vremea lui Ștefan cel Mare. Copiii Neagăi, din care documentele îl pomenesc numai pe
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
în Cordăreni. Având trei copiii, împarte moșia în trei părți aproximativ egale, numite de acum și până în secolul al XIX-lea, „partea de sus”, „partea de mijloc” și „partea de jos”. Cei trei copii ai lui Dragotă devin astfel bătrânii așezării, cei la care se vor raporta urmașii lor atunci când aveau probleme de hotar. Singurul băiat dintre copiii lui Dragotă, Nichita, nu va accede la dregătorii înalte, lucru valabil, în mare parte, și pentru urmașii săi și ai surorii sale. Așadar
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
avea Mănăstirea Doljești (prin intermediul marelui medelnicer Dimitrie Hudici) și urmașii lui Dumitrașco Gafenco. Precizăm că părțile de sus și de mijloc tind din ce în ce mai mult spre unificare. Două dispute, care se întind, fiecare, pe durata câtorva decenii, marchează relațiile dintre stăpânii așezării (în primul caz) și cele dintre unii stăpâni și țăranii dependenți (în al doilea caz). În prima dispută sunt implicate neamurile Talpă, Rugină și Gafenco; punctul de plecare îl reprezintă împrumutul de către fetele Anei comisoaia de la moșul lor Ștefan Rugină
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
notăm, totuși, că aceste evenimente ar putea fi un bun prilej de meditație pentru istoria mentalităților sau cea socială, comportamentul țăranilor din Cordăreni fiind, credem, și un bun punct de plecare chiar în analize de tip sociologic. Revenind la stăpânii așezării, să spunem că fiul uricarului Dumitrașco Gafenco, Miron, se va consacra aceleiași îndeletniciri. În mai 1720, probabil pentru a se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
istorie a Cordărenilor prin stăpânii săi. Sat străvechi, încă din veacul al XIV-lea, Cordărenii au o istorie care merită a fi scrisă, într-un context în care istoria țării nu poate fi scrisă decât prin istoriile, numeroasele istorii, ale așezărilor sale și, implicit, (a) celor care au viețuit sute de ani acolo. Arhivele Statului București, Fond Mănăstirea Doljești, XXII/7. Arhivele Statului Iași, Colecția Documente, 226/4. Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. III, Cernăuți, 1937; vol. V, Cernăuți, 1939 Idem
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
prin care permitea celor 140 de familii de coloniști germani provenite din localitățile învecinate să se așeze pe teritoriul lui și să înființeze localitatea care avea să-i poarte numele. Imediat după, au început lucrările la construcția așezământului, după canoanele așezărilor germane cu străzi drepte și perpendiculare. Din totalul de 146 de loturi de casă delimitate, erau 101 case de agricultori, 38 de case mici fără teren, parohia și 2 case ale parohiei, 1 birt și 2 mori. Cele 140 de
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
români. Comuna Șandra a fost înființată prin Legea nr.84/2004, desprinzându-se de comuna Biled, și având în administrare și satul Uihei. "Satul Uihei" când a fost înființat, i-a fost dat numele german de Neusiedel (în traducere noua așezare). Procesul de maghiarizare forțată care a urmat anexării Banatului la coroana maghiară a determinat schimbarea numelui în maghiarul Ujhely, de unde se trage și denumirea românească. Idem, după anexarea Banatului la România, în 1918, a urmat și un proces de românizare
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]