17,527 matches
-
mai îndrăgiți actori români, era profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică. A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea. A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din
Mircea Albulescu a murit by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101233_a_102525]
-
construită în anul 1837, a fost demolată. Construcția a început oficial pe data de 24 august 1961, lucrările fiind inaugurate de însuși președintele Sukarno. Designu-l pentru moschee a fost ales în urma unui concurs organizat în anul 1955. Frederich Silaban, un arhitect creștin din insula Sumatra a fost cel ce a câștigat concursul cu designu-l său modern și unic. Pe data de 22 februarie 1978, locașul a fost inaugurat de către acelaș președinte, după 17 ani de lucrări. Masjid Istiqlal este nu numai
Moscheea Istiqlal () [Corola-website/Science/336042_a_337371]
-
renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. Clădirea avea un singur nivel, apărat de o incintă înconjurată de ziduri din piatră, cu intrarea dinspre nord-est și pod mobil. O serie de ancadramente renascentiste sunt atribuite arhitectului Domenico de Bologna. Alte fortificații includeau o palisadă dublă, pe laturile de est și sud, precum și valuri de pământ și șanțuri umplute cu apă captată din râul Mureș. După moartea lui Martinuzzi domeniul a fost preluat de generalul Giovanni Battista
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit. Acesta fusese transportat sub pază militară de la Iași la Alba Iulia și ulterior la castelul din Vințu de Jos. În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio Genga au fost asasinați în temnița castelului de către generalul Basta, acuzați că s-ar fi implicat în afacerile politice ale Principatului Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul. În 1680 mitropolitul Sava Brancovici a fost închis în temnița
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
avut loc prima întâlnire a guvernului comunist cu reprezentanții Forumului Civic condus de Václav Havel. Casa a suferit ample lucrări de renovare în anii 1994-1997. Casa Municipală a fost construită în anii 1905-1912, în urma unui concurs de proiecte, după planurile arhitecților Antonín Balšánek și Osvald Polívka. Clădirea a fost construită într-un stil arhitectonic ce face trecerea de la istoricism la Art Nouveau, iar exteriorul este decorat cu artă alegorică și stuc. Cele două aripi ale clădirii sunt unite într-un unghi
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
statuia "Sf. Gaetano", grupul statuar al lui "Francis Borgia", statuile "Sfinților Ignațiu" și "Francisc Xaverius", statuile "Sfinților Ioan din Matha, Felix de Valois și Ivo" inclusiv celebra statuie a lui Turk etc.). În jurul anului 1714 a început să colaboreze cu arhitectul austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach și s-a mutat la Viena (în timp ce își îndeplinea încă comenzile primite de la Praga), unde a lucrat la biserica Sf. Carol Borromeu. El a fost, de asemenea, activ în Silezia (Wrocław), dar a trebuit
Ferdinand Brokoff () [Corola-website/Science/336075_a_337404]
-
Păstrarea sa pe listă este menținută de către Consiliul Patrimoniului Național al Poloniei. Zamość a fost construit în secolul al XVI-lea, în conformitate cu teoriile italiene ale "orașului ideal". Construcția acestui oraș nou a fost sponsorizată de Jan Zamoyski și realizată de arhitectul Bernardo Morando. Orașul prezintă exemple de stil renascentist, amestecând "gust manierist [...] cu anumite tradiții urbane din Europa Centrală, cum ar fi galerii cu arcade care înconjoară piețele și creează pasaje adăpostite în fața magazinelor ". Morando a proiectat orașul ca pe un
Orașul vechi din Zamość () [Corola-website/Science/336088_a_337417]
-
Jan Blažej Santini Aichel (3 februarie 1677 - 7 august 1723) a fost un arhitect ceh de origine italiană, ale cărui lucrări majore exemplifică unicul stil gotic baroc - o combinație specială ale stilurilor baroc și gotic. S-a născut în ziua de Sfântul Blasiu ca fiul cel mai mare al respectatei familii de pietrari din
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
studiat, de asemenea, pictura cu pictorul regal și imperial Christian Schröder. În jurul anului 1696 a început să călătorească și să câștige experiență. După călătoria sa prin Austria a ajuns la Roma, Italia, unde a avut posibilitatea să cunoască activitatea unui arhitect radical, Francesco Boromini. Influența lui Borromini este evidentă în predilecția sa pentru modelele în formă de stea și simbolismul complex. Multe dintre clădirile sale sunt aerisite și elegante, dar el a fost considerat un geniu rebel de către contemporanii săi și
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
în predilecția sa pentru modelele în formă de stea și simbolismul complex. Multe dintre clădirile sale sunt aerisite și elegante, dar el a fost considerat un geniu rebel de către contemporanii săi și a exercitat o influență asupra generațiilor următoare de arhitecți boemi. Aflat în Italia, Aichel a încorporat în numele său pe cel al tatălui său, Santini. În 1700 Santini a început să proiecteze și să construiască în mod independent, ceea ce i-a asigurat propriile sale venituri. El a devenit apoi membru
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
(în , în , fostă "Hala Ludowa") este o clădire istorică din Wroclaw, Polonia. Aceasta a fost construită după planurile arhitectului Max Berg în 1911-1913, atunci când orașul făcea parte din Imperiul German. Max Berg a proiectat să servească drept structură multifuncțională pentru a găzdui „expoziții, concerte, spectacole de teatru și operă și evenimente sportive”. Construcția și împrejurimile sunt vizitate frecvent de
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
(în ) este o clădire cubistă din Orașul Vechi din Praga, Republica Cehă. Ea a fost proiectată de arhitectul ceh Josef Gočár. Aici se află în prezent Muzeul Cubismului Ceh, iar la primul etaj restaurantul Grand Café Orient. a fost proiectată și construită între anii 1911 și 1912 în colțul format de străzile Celetná și Ovocný trh. Josef Gočár
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
de 31 de ani, pentru comerciantul en-gros František Josef Herbst. Herbst l-a ales pe Gočár pentru a-i construi magazinul din Orașul Vechi, de-a lungul vechiului drum de încoronare a regilor Boemiei, ca urmare a succesului anterior al arhitectului în construirea unui magazin similar la Jaroměř, în perioada 1909-1911. Datorită amplasării sale proeminente în centrul orașului, clădirea lui Gočár a fost supusă unor reguli de armonizare stricte care impuneau ca aspectul magazinului să nu intre în conflict cu spațiul
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
fost folosite în proiectele ulterioare. La fel ca multe alte clădiri proiectate de Gočár, Casa Madonei Negre a fost construită pe un schelet din beton armat inspirat de arhitectura Școlii de la Chicago. Interioarele cubiste s-au dovedit o provocare pentru arhitecți. Utilizarea unui schelet din beton armat a permis existența unor spații interioare mari, fără plafon de sprijin, care au fost adaptate mai potrivit esteticii cubiste. Grand Café Orient, care ocupă în întregime primul etaj, fără stâlpi de susținere, a fost
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
au fost aduse acestui aranjament în 1914. La mijlocul anilor 1920, cafeneaua și magazinul de la cel de-al doilea etaj au fost transformate în birouri bancare, când stilul subist devenise demodat. Alte modificări au fost aduse integrității arhitecturale în 1941, când arhitectul funcționalist V. Kubik a refăcut ramele din lemn ale ferestrelor de la parter cu oțel. În perioada comunistă, clădirea a fost compartimentată în interior în mai multe spații de birouri și transformată apoi într-o expoziție de stat. Clădirea a fost
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
lemn ale ferestrelor de la parter cu oțel. În perioada comunistă, clădirea a fost compartimentată în interior în mai multe spații de birouri și transformată apoi într-o expoziție de stat. Clădirea a fost renovată la începutul anilor 1990 după proiectul arhitectului Karel Prager, fiind readusă la starea inițială. Au fost eliminate straturile noi de vopsea și au fost finalizate ferestrele de sticlă de pe acoperiș în conformitate cu propunerea originală a lui Gočár, care nu a mai fost pusă în aplicare. La 18 octombrie
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
a se ocupă de reabilitarea locașului de cult. Lucrările de reabilitare au luat amploare în anul 1939, cănd Sikandar Hayat Khan și-a asumat sarcina de a strânge fonduri în acest scop. Reparațiile au continuat până în anul 1960 sub conducerea arhitectului Nawab Zen Yar Jang Bahadur și au costat în total aproximativ 4,8 milioane de rupii. Pe data de 22 februarie 1974, cu ocazia "Celui De-al Doilea Summit Islamic" ținut la Lahore, treizeci și nouă de șefi de stat
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
pentru că în ziua lui de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița 1. De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor. Catedrala este construită în stilul neoromânesc, după un proiect întocmit de arhitectul Nicolae C. Mihăescu. Pictura interioară este realizată de profesorul Gheorghe Răducanu, în timp ce medalioanele cu sfinți de pe fațada exterioară sunt realizate din mozaic venețian din sticlă de Murano de pictorul Dumitru Norocea. Edificiul are plan triconc (formă de cruce) și este
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
o subscripție publică în scopul colectării de fonduri pentru catedrală. Piatra de temelie a fost pusă pe data de 31 octombrie 1910, în prezența Regelui Carol I și a familiei regale. Construirea catedralei a fost încredințată unei echipe conduse de arhitectul Constantin Nănescu. În primăvara anului 1911, Regele Carol I, însoțit de Regina Elisabeta, a revenit la Sulina pentru a examina planurile catedralei. Până în 2012, catedrala a fost ridicată la roșu și învelită cu tablă de cupru adusă de la Londra de
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
cele din urmă a murit din cauza torturii în timpul interogatoriilor Gestapo-ului. Casele au fost locuite până la cel de-al Doilea Război Mondial. După război, Oficiul Președintelui Cehoslovaciei a cumpărat casele de la ultimii proprietari, iar strada a fost restaurată sub îndrumarea arhitectului Pavel Janák până în anul 1955. Ideea văruirii fațadelor în culori diferite i-a aparținut pictorului și cineastului Jiří Trnka. Strada a trecut începând din mai 2010 printr-o lucrare amplă de restaurare. Această lucrare a permis deschiderea unei expoziții dedicate
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
de Operă și Balet Alexandru Spendiaryan ( ("Aleksandr Spendiaryani anvan ōperayi yev baleti azgayin akademiakan t'atron")) din Erevan a fost deschis oficial pe 20 ianuarie 1933, cu spectacolul de operă Almast de Alexandru Spendiaryan. Clădirea operei a fost proiectată de arhitectul armean Alexandru Tamanian. Este alcătuită din două săli de concerte: Sala de concert Aram Haciaturian cu 1.400 de locuri și Teatrul de Operă și Balet Alexandru Spendiaryan cu 1.200 de locuri. Deschiderea șantierului operei a avut loc la
Opera din Erevan () [Corola-website/Science/336158_a_337487]
-
regele Faisal al Arabiei Saudite, în urma unei vizite oficiale, ce a sprijinit inițiativa guvernului pakistanez de a construi o moschee națională în Islamabad. La 3 ani după aceea, în anul 1969, a avut loc un concurs internațional între mai mulți arhitecți veniți din 17 țări pentru a prezenta un posibil design al vitoarei moschei. Design-ul câștigător a fost acela al arhitectului turc Vedat Dalokay, un design modern și neobișnuit. În anul 1976 au început oficial lucrările la mărețul edificiu, acestea
Moscheea Faisal () [Corola-website/Science/336161_a_337490]
-
în Islamabad. La 3 ani după aceea, în anul 1969, a avut loc un concurs internațional între mai mulți arhitecți veniți din 17 țări pentru a prezenta un posibil design al vitoarei moschei. Design-ul câștigător a fost acela al arhitectului turc Vedat Dalokay, un design modern și neobișnuit. În anul 1976 au început oficial lucrările la mărețul edificiu, acestea fiind finanțate de guvernul Arabiei Saudite. Moscheea a fost finalizată în anul 1987 și a găzduit Universitatea Internațională Islamică. Din punct
Moscheea Faisal () [Corola-website/Science/336161_a_337490]
-
cehă de 10 coroane). Aspectul exterior impresionant cu cele două turnuri înalte de 84 de metri este în stil neogotic, în timp ce interiorul este în mare parte baroc, fiind realizat de sculptorul morav Ondřej Schweigl. Actuala înfățișare a bisericii se datorează arhitectului vienez August Kirstein, care a câștigat un concurs de arhitectură în anul 1901. Biserica a fost reconstruită pe baza planurilor sale în perioada 1904-1909 în stilul neogotic. Începerea construcției catedralei datează din secolele XI-XII, când pe acest loc s-a
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
tunurilor generalului suedez Lennart Torstensson și a ars complet, iar turnurile sale s-au prăbușit. Reconstrucția realizată în secolul al XVIII-lea a urmărit refacerea interiorului în stil baroc, care era foarte popular pe atunci. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Maurice Grimm și au inclus construirea unor altare laterale noi și eliminarea unei mari părți a elementelor gotice din interior. Reconstrucția a fost continuată de arhitectul local František Benedikt Jangles. În anii 1879-1891 s-a început modificarea arhitecturală a bisericii
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]