19,560 matches
-
în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este casa cu prăvălie Ion Filipescu (începutul secolului al XX-lea, astăzi proprietate Telekom Romania) aflată vis-a-vis de primăria din satul Vărbilău. El este clasificat ca monument de arhitectură. Regiunea studiată în lucrarea de față este situată în zona colinelor subcarpatice, pe capetele de afundare ale depozitului Flișului paleogen, care constitue cei doi pinteni, Pintenul de Văleni și Pintenul de Homorâciu-Prăjani. La sud, depozitele paleogene sunt mărginite de o
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
În ceea ce privește condițiile de locuit, pe ansamblul comunei se află un număr de 2261 de gospodării, alcătuite din: 1 persoană (424), 2 persoane (541), 3 persoane (406), 4 persoane (365) iar mai mult de 4 persoane (525). Nu se mai păstrează arhitectura tradițională în construcția noilor locuințe decât parțial. Cladirile mai vechi au însă o linie arhitectonică specifică zonei subcarpatice înalte, cu elemente ornamentale de traforaj în lemn, elemente întâlnite și în arhitectura orașului Comarnic. Multe asemenea clădiri se întâlnesc în satul
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
mult de 4 persoane (525). Nu se mai păstrează arhitectura tradițională în construcția noilor locuințe decât parțial. Cladirile mai vechi au însă o linie arhitectonică specifică zonei subcarpatice înalte, cu elemente ornamentale de traforaj în lemn, elemente întâlnite și în arhitectura orașului Comarnic. Multe asemenea clădiri se întâlnesc în satul Poiana Vărbilău dar cea mai reprezentativă, este clădirea în care funcționează sediul Romtelecom din Vărbilău declarată Monument de Arhitectură (sec. XIX)- Situată în partea de nord a zonei industrial agrare a
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
înalte, cu elemente ornamentale de traforaj în lemn, elemente întâlnite și în arhitectura orașului Comarnic. Multe asemenea clădiri se întâlnesc în satul Poiana Vărbilău dar cea mai reprezentativă, este clădirea în care funcționează sediul Romtelecom din Vărbilău declarată Monument de Arhitectură (sec. XIX)- Situată în partea de nord a zonei industrial agrare a județului Prahova, comuna Vărbilău se înscrie între localitățile cu funcție dominant agricolă, având suprafața terenului agricol de 45,9 % (1934 ha). În cadrul acesteia, principala resursă o constituie pășunile
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
omenești. Se observă o preocupare deosbită pentru mișcare, grandoare, efecte scenografice și de grup, în special în perioada cuprinsă între 323 î.Ch. și 150 î.Ch. Mai târziu, se revine în parte la tendințe clasiciste, cu mai multă sobrietate. Arhitectura elenistică, în comparație cu cea clasică, are un caracter pronunțat eclectic, care se manifestă încă de la început prin tendința la suprapunere a stilurilor doric, ionic și corintic, corespunzătoare efectelor scenografice cu efecte decorative. Conform exigențelor curților domnitoare, apar edificii cu aspecte noi
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
aspecte noi, gimnazii ("gymnasion"), palestre și teatre, se experimentează inovații stilistice la construcția galeriilor cu porticuri (arcade) și peristiluri (curți interioare), a străzilor prevăzute cu coloane, ca loc de promenadă, din unele orașe (Delos, Atena, Milet, Eleusis și Pergamon). Și arhitectura religioasă, încă fidelă canoanelor clasice, resimte efectele noilor tendințe privind statica templelor, cu dispoziție circulară ("tholos") și esedră semicirculară. Apare un nou tip arhitectonic, și anume altarul monumental, ca Altarul lui Zeus din Pergamon. Diverșii regi attalizi construiesc în etape
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative, politice și militare, pe cealaltă sanctuarele, dintre care marele altar monumental, prevăzut cu frize ce reprezintă zeități și giganți din cultul tradițional grec, capodoperă a sculpturii elenistice. Este epoca realizărilor gigante din arhitectură: amfiteatrul din Pergamon cu o capacitate de cca. 10.000 spectatori, templul lui Apollo din Didyma, opera arhitecților Daphnis din Milet și Paionios din Efes. În timpul perioadei elenistice sculptura capătă accentuate trăsături naturalistice, abandonând într-o oarecare măsură idealurile de
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
teren de pe coasta de vest a insulei. Cea mai veche parte a orașului este constituită dintr-un "labirint" de alei înguste care duc spre case, magazine, bazare și moschei. Autoturismele sunt adesea prea largi pentru a conduce pe aceste alei . Arhitectura sa Swahili încorporează elemente din stilurile Arabe, Persiene, Indiene, Europene și Africane. Casele Arabe sunt notabile în special cele cu uși mari din lemn, ornamentate și sculptate și alte caracteristici cum ar fi neobișnuitele verande închise din lemn. Ținutul a
Stone Town () [Corola-website/Science/314723_a_316052]
-
În cadrul arhitecturii religioase românești, bisericile de zid sunt adevărate valori istorice și de artă. După cum relatează Gheorghe Fleșer, lăcașurile de cult, prin asimilarea elementelor constructive și decorative specifice arhitecturii apusene sau celei bizantine, supun arhitectura locală tradițională influențelor străine. Formele stilistice preluate
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
În cadrul arhitecturii religioase românești, bisericile de zid sunt adevărate valori istorice și de artă. După cum relatează Gheorghe Fleșer, lăcașurile de cult, prin asimilarea elementelor constructive și decorative specifice arhitecturii apusene sau celei bizantine, supun arhitectura locală tradițională influențelor străine. Formele stilistice preluate sporadic, tardiv și neconcludent sunt realizate de meșteri locali și poartă amprenta unei rusticizări evidente, dar care constituie principalele surse pentru stabilirea vechimii și etapelor de construcție
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
În cadrul arhitecturii religioase românești, bisericile de zid sunt adevărate valori istorice și de artă. După cum relatează Gheorghe Fleșer, lăcașurile de cult, prin asimilarea elementelor constructive și decorative specifice arhitecturii apusene sau celei bizantine, supun arhitectura locală tradițională influențelor străine. Formele stilistice preluate sporadic, tardiv și neconcludent sunt realizate de meșteri locali și poartă amprenta unei rusticizări evidente, dar care constituie principalele surse pentru stabilirea vechimii și etapelor de construcție ale unui monument. Etapa mai târzie
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
de meșteri locali și poartă amprenta unei rusticizări evidente, dar care constituie principalele surse pentru stabilirea vechimii și etapelor de construcție ale unui monument. Etapa mai târzie a secolelor XVII- XVIII face să se resimtă tot mai frecvent influențe din arhitectura bizantină de la sud de Carpați prin soluțiile adoptate la boltirea spațiilor interioare prin calote pe pandantivi, forma absidei semicirculară la interior și poligonală la exterior, în decorul fațadelor. Lipsa de experiență a meșterilor și preluarea modelelor din surse indirecte au
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
află și mormintele eroilor din al II-lea Război mondial. Aici odihnește profesorul Ioan Micu, fondatorul învățământului pedagogic din Abrud. Lăcașul de cult de rit ortodox poartă hramul Sfânta Treime. Este orientată vest-est și e realizată după același model de arhitectură tradițională cu turn clopotniță masiv și foișor de lemn pe latura vestică și cu un pridvor închis adosat ulterior pe latura sudică a navei. *Nava este rectangulară acoperită cu o boltă semicilindrică turtită. Absida este semicilindrică în interior și poligonală
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
Vest. Tiwanaku este recunoscut de erudiții din zona Anzilor Cordilieri (andeani) ca unul dintre cei mai importanți precursori ai Imperiului Inca. Numele după care Tiwanaku era cunoscut localnicilor s-a pierdut, având în vedere că Tiwanaku nu avea limbă scrisă. Arhitectura monumentală a centrului Tiwanaku este caracterizată de pietre mari făcute de oameni într-un mod excepțional. În contrast cu stilul zidăriei incașe de mai târziu, arhitectura Tiwanaku se bazează în general pe o construcție dreptunghiulară, iar structurile monumentale aveau în cele mai multe cazuri
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
Tiwanaku era cunoscut localnicilor s-a pierdut, având în vedere că Tiwanaku nu avea limbă scrisă. Arhitectura monumentală a centrului Tiwanaku este caracterizată de pietre mari făcute de oameni într-un mod excepțional. În contrast cu stilul zidăriei incașe de mai târziu, arhitectura Tiwanaku se bazează în general pe o construcție dreptunghiulară, iar structurile monumentale aveau în cele mai multe cazuri sisteme de canalizare complicate. Blocurile erau plasate cu mare precizie și erau aduse împreună de bare de cupru în formă de “I”, care erau
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
formă de “I”, care erau tăiate în blocurile de piatră. Blocurile aveau fețe plate care nu aveau nevoie să fie plasate direct unde trebuia, deoarece se foloseau șanțuri care făceau posibilă tragerea lor cu ajutorul frânghiilor. Cea mai mare atracție a arhitecturii o reprezintă imaginile gravate pe blocuri împreună cu ușile gravate și monoliții giganți. Pietrele folosite pentru a construi Tiwanaku erau pregătite și transportate 40 km sau chiar mai mult spre oraș. Clădirile care au fost escavate includ: Akapana, Akapana de Est
Tiwanaku () [Corola-website/Science/314759_a_316088]
-
Clasicismul a fost o mișcare de largă întindere în arhitectură, pictură și alte arte vizuale care a început în anii 1760, a atins apogeul între anii 1780-1790 și a durat până în anii 1840-1850. Acest curent a răsărit în mare parte ca o reacție împotriva rămășițelor stilului Baroc și senzualului și
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
facut un apel către artiști să imite arta greaca. El pretindea că făcând asta, acei artiști vor obține imitații idealizate ale formelor naturale, dezgolite de toate aspectele individualiste și imaginile lor vor obține o semnificație universală. Pornind de la modelele artistice (arhitectură, sculptură, literatură) ale Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, clasicismul aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale. Obiectivul
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
fost primele tari ce au adoptat acest curent artistic, iar apoi a fost rapid adoptat de cercuri progresiste din Suedia. Curentul Clasicismului se extinde pe suprafața întregii Europe, notabile fiind Sankt Petersburg și München, orașe transformate în adevărate muzee de arhitectură clasică, el continuând să fie o forță academică majoră pe tot parcursul secolului al 19-lea și chiar mai mult, fiind o constantă antiteză în reînvierea Romantismului sau Goticului. Cu toate astea, de la sfârșitul secolului înainte, stilul începe a fi
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
reînvierea Romantismului sau Goticului. Cu toate astea, de la sfârșitul secolului înainte, stilul începe a fi considerat anti-modern sau chiar reacționar în anumite cercuri influente de critici. Între timp, arhitecți conservatori moderniști ca Charles Perret din Franța păstrau ritmul și spațierea arhitecturii columnare chiar și în clădirile fabricilor, unde „colonadele”, descrise ca reacționare, pilastrul clădirii - ca niște panouri canelate sub o abă repetată păreau progresiste. Pablo Picasso experimenta cu motive clasicizante în anii imediat următori celui de-al Doilea Război Mondial iar
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
de temple antice (cele mai reprezentative sunt în Franța și Germania, dintre care pot fi amintite: Arcul de Triumf din Piața Charles de Gaulle în Paris, biserica La Madeleine din Paris, Valhalla langă Rogensburg, în Germania). Între 1905 și 1914 arhitectura rusă a trecut printr-o scurtă, dar influentă perioadă de înviere neoclasică; trendul a început cu recreația stilului Empire din perioada alexandrină și s-a extins rapid într-o varietate neo-renascentistă, paladină, modernizată, dar perceptibilă de școli clasice. Ei au
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
strict canoanele clasice, alții (Fomin, Schuko, Ilia Golosov) dezvoltă stilurile lor proprii, modernizate. Odată cu limitarea independenței arhitecților negarea oficiala a modernismului (1932) demonstrată de concursul internațional pentru Palatul Sovieticilor, neoclasicismul a fost imediat promovat ca una dintre principalele alegeri în arhitectura stalinistă, dar nu singura. A coexistat cu arhitectura modernistă moderată a lui Boris Iofan, contemporana Art Deco (Schuko); din nou, cele mai pure exemple ale stilului au fost produse de Joltovski, care a fost un fenomen izolat. Intervenția politică a
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
dezvoltă stilurile lor proprii, modernizate. Odată cu limitarea independenței arhitecților negarea oficiala a modernismului (1932) demonstrată de concursul internațional pentru Palatul Sovieticilor, neoclasicismul a fost imediat promovat ca una dintre principalele alegeri în arhitectura stalinistă, dar nu singura. A coexistat cu arhitectura modernistă moderată a lui Boris Iofan, contemporana Art Deco (Schuko); din nou, cele mai pure exemple ale stilului au fost produse de Joltovski, care a fost un fenomen izolat. Intervenția politică a fost un dezastru pentru liderii constructori dar sincer
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
lui Joltovski, Fomin și altor vechi maeștri în orașele izolate, sub stricta raționalizare a materialului folosit. Îmbunătățirea materialelor de construcții a permis arhitecților staliniști să se aventureze în construcția de zgârie-nori, deși aceștia, din punct de vedere al stilului (incluzând arhitectura „exportată” la Palatul Culturii și Științei, Varșovia și Centrului Internațional al Convențiilor, Shanghai) împart câte puțin cu modelele clasice. Neoclasicismul și Neo-Renascentismul au persistat în mai puțin exigentele proiecte rezidențiale și de birouri până în 1955, când Nikita Hrușciov a pus
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Palatul Culturii și Științei, Varșovia și Centrului Internațional al Convențiilor, Shanghai) împart câte puțin cu modelele clasice. Neoclasicismul și Neo-Renascentismul au persistat în mai puțin exigentele proiecte rezidențiale și de birouri până în 1955, când Nikita Hrușciov a pus capăt costisitoarei arhitecturi staliniste. În Statele Unite ale Americii clădirile publice sunt construite încă în stilul neoclasic. Un bun exemplu recent este Clădirea Simfoniei din Schermerhorn. În Marea Britanie, mai mulți arhitecți sunt activi în stilul neoclasic. Două noi librării ale unor universități, Quinlan Terry
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]