18,784 matches
-
finalitatea ideologică ce-i era atribuită, unele manuale școlare, ale căror titluri, coperți, prezentări tipografice au rămas încă vii în memoria unora manualul lui Ernest Lavisse pentru clasele primare, cel al lui Albert Malet pentru învățămîntul secundar sînt, fără îndoială, mărturiile cele mai semnificative. Dincolo de Micul Lavisse, de Malet și Isaac 16, este clar totuși că adevărații întemeietori ai istoriografiei naționale franceze, care nu pot fi ignorați, sînt marii autori care i-au precedat și inspirat. Întrucît Michelet deține în acest
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a se laiciza cu totul, și a credinței religioase pe cale de a se înstrăina din ce în ce mai mult de evoluția gîndirii științifice, dobîndesc, dacă le introducem în istoria culturală a veacului, o semnificație deosebit de importantă. De fapt, putem vedea aici o dublă mărturie. Mai întîi, e vorba de teama de inevitabila confrantare între două sisteme de valori socotite ireconciliabile, ce vor fi curînd reprezentate de două biserici, cea a învățaților și cea a preoților, revendicîndu-și și una, și cealaltă o aceeași infailibilitate. Apoi
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
determinant, și determinat: produs al realității sociale, el este și producător al realității sociale 90. Ivit acolo unde țesătura socială se rupe sau se desface, îl putem considera drept unul dintre elementele cele mai eficiente de reconstituire a acestei realități. Mărturie a unei crize ce afectează un grup în întregul său, dar și fiecare dintre indivizii care fac parte din el, mitul ajunge să clarifice două aspecte, cel legat de reinserția socială a individului "indisciplina!", și cel referitor la restructurarea grupului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Referitor la imaginea lui Pinay, vezi și André Stibio, Antoine Pinay, Ed. Journal du Parlement, Paris, 1955 și teza Sylviei Guillaume, Antoine Pinay și încrederea politica, F.N.S.P., Paris, 1984. 21. Despre sistemul de valori reprezentat de personajul Pinay, o excelentă mărturie e furnizată de cartea lui Jules Romain, Probă de conștiința la francezi, Flammarion, Paris, 1954. 22. Vezi Jean Tulard, Mitul lui Napoleon, Colin, Paris, 1971. 23. Vezi G. Bachelard, Pămîntul și reveriile repaosului, op. cit. 24. Maurice Barrès, Dezrădăcinații, Pion, Paris
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1954. 22. Vezi Jean Tulard, Mitul lui Napoleon, Colin, Paris, 1971. 23. Vezi G. Bachelard, Pămîntul și reveriile repaosului, op. cit. 24. Maurice Barrès, Dezrădăcinații, Pion, Paris, 1897. 25. André Malraux, Stejarii doborîți, Gallimard, Paris, 1971. E util să asociem această mărturie celei a lui Rene Benjamin, Mareșalul și poporul său, Pion, Paris, 1941. 26. Pentru tot ceea ce se referă la mitologia politică a național-socialismului german, vezi remarcabila carte (publicată, fără îndoială, prea devreme pentru a-și putea găsi audiența ce i
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu o mare emoție. „Va trebui să învățăm să trăim, de acum înainte, fără Marin Preda”, spune la căpătâiul scriitorului unul dintre prietenii săi. Peste un an apare, sub îngrijirea lui Eugen Simion, volumul Timpul n-a mai avut răbdare: mărturii, documente, eseuri scrise de cei care l-au cunoscut și i-au admirat opera. Adversarii nu întârzie să îl atace, contestându-i, întâi, etica, apoi opera. Nu acceptă ca un prozator să aibă un talent mai mare decât ei. Posteritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ale căror romane le citesc și le imită, voluntar sau nu, creaturile fictive ale lui U. Nuvela centrală s-ar putea numi foarte bine Viața și opiniile lui Zenovie. Ea construiește cronica familiei al cărei ultim descendent este Zenovie, amalgamând mărturii, amintiri, opinii și adagii sapiențiale provenind din trei surse principale, cu o serie de afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
fidel, în elaborarea textelor, modelelor prestabilite. Astfel încît a ști să descrii însemna de fapt a fi capabil să răspunzi unui orizont de așteptare puternic instituționalizat 5. Printre acești topoi impuși, se află locus amoenus ("loc de plăcere"), cum stă mărturie profesiunea de credință a retorului Libarius și descrierea regiunii Lignon, în Astrée, ce reprezintă ecoul descrierilor antice, citate anterior: [...] ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vom lua două exemple aparent foarte diferite: Bouvard și Pécuchet de G. Flaubert* și 20 000 de leghe sub mări de J. Verne**. În primul rînd, aceste două lucrări au în comun același obiectiv, și anume cunoașterea enciclopedică, așa cum stau mărturie afirmațiile lui Hetzel și confidențele lui Flaubert: Scopul său este într-adevăr cel de a rezuma toate cunoștințele geografice, geologice, fizice, astronomice dobîndite de știința modernă, și să refacă, într-o formă atrăgătoare, proprie lui, istoria universului [...]. Prefață la primul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în regatul Bagdadului sau al Cașmirului, dacă zidurile înnegrite, acoperite cu mușchi și cu iederă, precum și culoarea ștearsă și melancolică a cerului n-ar sta mărturie că ne aflăm într-un ținut ploios. Castelul a fost într-adevăr înălțat de un geniu, dar el a venit din Italia și se numește Primaticcio; un Făt-Frumos și-a adăpostit într-adevăr dragostele aici, dar era rege și se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
citi între altele M. Bahtin: "Formele timpului și cronotopului în roman" (1972); I. Watt (1957) și A. Kibedi Varga (1963). 10. Încurajați în aceste sens de o parte a criticii contemporane, cum subliniază F. Van Rossum-Guyon (1983), care scrie: "Stau mărturie cercetările făcute de anumiți critici, în concurență, pentru a regăsi realitatea locurilor descrise de Balzac cu toate că acesta nu a crezut de cuviință să le "autentifice" prin recursul la o topografie și o toponimie veritabile". Astfel, printre altele, în ce privește romanul de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un șir de romane: Vânătoarea regală (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), O bere pentru calul meu (1974), Împăratul norilor (1976), Ploile de dincolo de vreme (1976). Cel mai izbutit dintre acestea e, de departe, Vânătoarea regală. Este un roman-anchetă, un dosar de mărturii disparate, alcătuit ca un sistem de oglinzi ce reflectă din unghiuri diferite o secvență de timp istoric, surprinsă într-un anume spațiu. Posedat, ca un alt Hamlet, de voința de a face lumină, de a împrăștia misterul ce învăluie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
fiind relația dintre dezvoltarea socială și educație, se urmărește o mai deplină adecvare a învățămîntului la exigențele dezvoltării economico-sociale. Prelungirea duratei școlarității obligatorii, pătrunderea tot mai puternică a disciplinelor tehnice și a activităților practice în planurile de învățămînt sînt o mărturie a acestei orientări. Efortul care se depune în numeroase țări este acela de a face din școală o instituție care nu doar conservă trecutul, ci și anticipează viitorul, oferind tinerei generații tot ceea ce este necesar pentru a se putea confrunta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
DOMINIQUE GINET, Le groupe en pédagogie, apud GUY AVANZINI, op. cit. 17. Școala și gîndirea pedagogică din România în perioada 1944-1989 1. Să se vadă O. GHIBU, Ziar de lagăr, Caracal 1945, Editura Albatros, București, 1991; N. MĂRGINEANU, Amfiteatre și închisori (Mărturii asupra unui veac zbuciumat), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. 2. Anuarul statistic, 1981, Direcția Centrală de Statistică. 3. a. ȘT. BÂRSĂNESCU, Cu privire la problema dezvoltării pedagogiei ca știință, "Analele româno-sovietice, pedagogie psihologie", 4/1957; b. I. I. GABREA, "Discuție cu privire la problema "legii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
terțului inclus determină o înrudire bogată în multiple consecințe între abordarea lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică, precum cele etnografice sau antropologice, își află astfel o posibilitate de interpretare coerentă în filosofia lui Lupasco. Mărturia lui Gilbert Durand este semnificativă în acest sens: "...cercetarea noastră empirică ajungea la un plan de clasificare a imaginilor, guvernat tot de trei principii, iar... Stéphane Lupasco, fără a trece prin medierea anchetei etnografice sau a anchetei antropologice, stabilea un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de antiparticulă, care este prezent în mod natural în logica antagonismului energetic, a întîlnit, la apariția sa, o rezistență fermă din partea fizicienilor. Cazul primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca obstacol, punct de plecare al unei recuceriri a raționalității", "iraționalul ca recurs, ca mijloc de a reînnoi și prelungi actul creator" și, în fine, iraționalul "prin renunțare", care corespunde "unei veritabile respingeri a raționalului". Întreaga istorie a științelor stă mărturie pentru lupta neîntreruptă și înverșunată împotriva necunoscutului și am putea afirma că necunoscutul este sursa însăși a progresului științific. Multe aspecte care au fost considerate cîndva iraționale, bizare, paradoxale au devenit apoi, prin demersul științific, raționale, normale, integrate într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În cazul lui Jung, ea avea ca fundal un prea gol al intelectului; gîndirea era ca blocată, suspendată la porțile regatului inconștientului. Una din urmele cele mai vii ale acestei experiențe este superba scriere Cele șapte predici pentru morți 5. Mărturia lui Jung însuși este prețioasă și lipsită de ambiguitate: "Anii în care mi-am ascultat imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă din viața mea, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Căci atunci și-au luat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Lupasco sau "singurătatea logicului""1 despre a doua carte a lui Lupasco, Experiența microfizică și gîndirea umană. Actul de curaj intelectual și moral al lui Lupasco nu a scăpat privirii atente a lui Fondane. În 1947, Lupasco publică o emoționantă mărturie despre Fondane în Cahiers du Sud. Cu mare discreție, Lupasco evocă ultima lor întîlnire: "Acum trei ani, în martie 1944, într-o mică încăpere din Prefectura de poliție de la Paris, cu miros dens, caracteristic, în fața chipurilor ursuze ale unor tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
îl rugase pe Lupasco să-l ajute să-l întîlnească pe Robert Lacoste, unul din principalii șefi ai Rezistenței. Nu știm practic nimic despre conținutul discuției care a avut loc în apartamentul lui Lupasco, în prezența altui rezistent, Robert Monod. Mărturia discretă a lui Lupasco lasă să se înțeleagă că a fost vorba mai degrabă de filosofia politicii decît de politică propriu-zis. Cioran ne-a lăsat, la rîndul lui, o frumoasă mărturie despre Fondane, în Exerciții de admirație 4. Fondane a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
apartamentul lui Lupasco, în prezența altui rezistent, Robert Monod. Mărturia discretă a lui Lupasco lasă să se înțeleagă că a fost vorba mai degrabă de filosofia politicii decît de politică propriu-zis. Cioran ne-a lăsat, la rîndul lui, o frumoasă mărturie despre Fondane, în Exerciții de admirație 4. Fondane a lăsat numeroase manuscrie în urma lui. Într-o lungă scrisoare din 5 iulie 1946, adresată lui Yvonne și Stéphane Lupasco, soția lui Fondane, Geneviève, scrie: "Am constatat, cu mare satisfacție, că manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
doar Ființa nu poate intra în cu-noaștere; căci, dacă ar intra, adio cunoaștere! Din fericire pentru noi, ea nu intră"15. Recunoaștem bine aici tonalitatea schimburilor între Lupasco și Fondane, vibrînd de pasiune pentru ființă și cunoaștere. Lupasco scrie în mărturia sa: "Pentru Fondane [...] eu logicizam, închideam în universul contradicției, esențialmente logic, tocmai lucrul prin care credea că scapă de logic pentru a ajunge în acea oază de libertate metalogică, care era Dumnezeu însuși, Dumnezeul lui Abraham, din Ierusalim, prin opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din Atena, care nu era unul [...] Se înțelege, fără îndoială, că eram cel mai tulburător adversar al său. Iar violența discuțiilor noastre, pe care nu le între-rupeau nici frigul, nici foamea, nici bombele, nici măcar grijile Ocupației și ale Rezistenței stau mărturie cu asupra de măsură". Lupasco conchide printr-o întrebare care și astăzi e de actualitate, căci misterul lui Fondane a rămas intact : "Ce voia acel Om?"16. CE VOIA ACEL OM? Este practic imposibil de răspuns la această întrebare. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a ne lua propriile dorințe drept realitate, cred că putem afirma că, după o lungă a doua moarte, făcută din tăcere stingherită, opera lui Lupasco cunoaște acum o adevărată renaștere. Colocviul organizat la Institut de France în martie 1998 stă mărturie despre această evaluare critică, departe de orice celebrare lingușitoare a operei lui Stéphane Lupasco. Fapt la fel de remarcabil, tinerii filosofi și oameni de știință îl redescoperă pe Lupasco, fenomen pe care l-am putut constata, cu o anume mirare, datorită forumurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Stéphane Lupasco, ""'La dialectique de la durée" par Gaston Bachelard", Thalès, 1936, pp. 189-194. 4 Gaston Bachelard, La philosophie du Non. Essai d'une philosophie du nouvel esprit scientifique, Paris, PUF, 1940. (Sublinierea ne aparține n.a.) Dedicație autografă: "Domnului Stéphane Lupasco, mărturie a prețuirii vii și a întregii mele simpatii", arhive Basarab Nicolescu. 5 Stéphane Lupasco, L'Expérience microphysique et la pensée humaine, Paris, PUF, 1941. 6 Gaston Bachelard, op. cit., pp. 136-137. 7 Gaston Bachelard, Scrisoare către Stéphane Lupasco, Dijon, 24 aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]