18,249 matches
-
un foc mare, care a distrus toate gospodăriile de pe Ulița Mare. În 1870 s-a făcut cea mai mare comasare a hotarului, care a rămas până în zilele noastre. În 1893 satul a fost pustiit de holeră, aceasta secerând multe vieți omenești. După 1899, cea mai mare proprietară a pământului a fost văduva Contesa Clem Karacsay care și-a parcelat și vândut moșia sa țăranilor din sat(1904-1906). Tot în acea vreme mai trăiau în sat și doi frați evrei. "Cimitirul Eroilor
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
considerat ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificații, toponime de tipul „Cetate”, „Dealul Cetății”, „Măgura Cetății”, „Cetatea de pămănt” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. La Mănășturu Românesc, pe platoul „Glimea”, I.Marțian a semnalat urme ale unei așezări omenești datând din Evul Mediu timpuriu. Aceste urme nu au mai fost însă regăsite de Ștefan Ferenczi, cu ocazia perieghezei arheologice efectuate în 1973. Resturile unui zid de piatră au fost semnalate la Bedeciu, putându-și avea originea în aceeași perioadă
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
la est cu Jilava și Dărăști, iar la vest cu Bragadiru și Cornetu. Numele de Măgurele provine de la movilele (măgurele) existente în zonă, cunoscute sub numele de "Măgura Gherman" și "Măgura Filipescu", unde s-a constatat o continuitate a așezărilor omenești din epoca pietrei și până în prezent. Prin oraș trece șoseaua de centură a Bucureștiului, precum și șoseaua județeană DJ401A, care o leagă spre est de Jilava (unde se intersectează cu DN5) și Vidra; și spre nord-vest de Bragadiru (unde se intersectează
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
bulgari basarabeni (o treime din locuitori) și este considerat de localnici drept capitala culturală a bulgarilor din Basarabia. Teritoriul actualului oraș Bolgrad a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Au fost descoperite urme arheologice ale mai multor așezări omenești : din epoca cuprului (cultura Gumelnița, mileniile IV - III î.Hr.), din epoca bronzului sau din primele secole ale erei noastre, Dimitrie Cantemir precizînd că în antichitate s-a denumit "Aepolium" iar în Evul Mediu timpuriu "Tintul" . În Evul Mediu tardiv, a
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
Dumnezeu, spre natură sau este întoarsă asupra sinelui, si astfel rezultă trei cunoașteri diferite: filozofia divină, filozofia naturală, filozofia umanului. "Toată filozofia este marcată sau imprimata cu acest triplu tipar, al puterii lui Dumnezeu, al diferențelor naturale și al folosului omenesc." exprimă plastic spiritul epocii.
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
universului. Ca filosof determinist, afirmă că toate fenomenele de care se ocupă'"științele pozitive" sunt "regulate de către legi inflexibile". Respingând liberul arbitru, exclude deplina , libertate a voinței. (""Prin urmare, nu există nimic din tot ceea ce s-a numit voință liberă omenească sau dumnezeiască""). În concepția sa, există un determinism universal, care se manifestă în toate domeniile: natură, conștiință, economie și viața socială. Determinismul social este explicat prin apelul la datele istoriei, economiei și ale statisticii. Istoria este o știință care ne
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
inevitabilul morții. O trăsătură importantă în "Decameronul" lui Boccaccio este că opera prezintă și expresia sentimentului popular, printre personaje apărând meșteșugari, preoți, călugări, țărani, alături de personaje feminine din mediile respective. Boccaccio redă viața eliberată de constrângerile morale ascetice, studiază pasiunile omenești nu numai în forma lor plenară, ci și în cea instinctuală, punându-le față în față cu convențiile unei societăți ipocrite, naive. Astfel, "Decameronul" devine expresia unei ample, puternice, variate și incisiv de satirice răzvrătiri împotriva tradițiilor impuse. În anul
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
afirmat pe scena internațională că una dintre cele două puteri dominante ale lumii. Cum cea mai mare parte a războaielor au fost purtate departe de granițele naționale ale SUA, țara nu a suferit distrugerile economice mari și pierderile de vieți omenești din rândurile populației civile care au marcat majoritatea țărilor din Europa sau Asia în perioada războiului. La sfârșitul războiului, SUA construise o infrastructură industrială și tehnologică care au făcut ca forțele militare americane să fie cele mai puternice din lume
Superputere () [Corola-website/Science/298690_a_300019]
-
spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile sunt extrem de vulnerabile“. "Spiritul legilor" (1748), debutează cu o scurtă discuție despre legi în general. În cartea I, Capitolul III, susține că „legea în general este rațiunea omenească în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se aplică această rațiune omenească“. Scopul deliberat a lui Montesquieu în această carte este să explice
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
cartea I, Capitolul III, susține că „legea în general este rațiunea omenească în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se aplică această rațiune omenească“. Scopul deliberat a lui Montesquieu în această carte este să explice legile umane și legile sociale. Conform lui, tot ceea ce există are legile sale, „Divinitatea“ are legile sale, „lumea materială“ și „substanțele superioare omului“ au, la rândul lor, legi proprii
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
în religii, oferindu-le un loc important în viața lor de zi cu zi. Astăzi, fantezia în arta modernă este cu mult diferită față de miturile arhaice. Însă rădăcinile ei se află în aceste prime creații cu caracter existențial ale minții omenești. Fantezia înseamnă imaginație. Autorii de fantezie creează lumi noi, nemaivăzute, animate de magie și locuite de rase și creaturi fantastice. Prima caracteristică a genului este aceea că lumea descrisă nu este cea reală, ci una imaginată, dar care nu are
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
simbolizează deasemenea pomenirea permanentă în rugăciune pe care Biserica o va face de acum înainte pentru cel trecut la Domnul. Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea). Ea este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot asa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36). Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
prețurilor ridicate (John Steinbeck descrie această practică "comercială" în capitolul 25 din ""Fructele Mâniei"") înfometarea și exodul în masă din regiunea agricolă a preeriei - de altfel exodul a fost principala metodă prin care s-au evitat pierderile masive de vieți omenești). Foamea mare și pe timp îndelungat, duce la consumarea de produse alterate, putrezite, sau chiar la pierderea eticii (se mănîncă chiar și carne de om). Foamea se face remarcată și la demografia teritoriilor respective. S-a constatat că perioadele de
Foamete () [Corola-website/Science/299590_a_300919]
-
Tehnica divizării - scrie Signac - nu asigură prin amestecul optic al elementelor pure numai un maximum de luminozitate, ci, prin dozarea și echilibrarea acestor elemente după regulile contrastului, garantează de asemenea armonia totală a operei"". Se interesează și de redarea figurilor omenești, multiplicând schițele de la litografii până la compoziții de mari dimensiuni. Anul 1892 marchează o etapă importantă în viața lui Signac. După perioade de lucru prin porturile Franței, petrece cea mai mare parte a timpului în Saint-Tropez, unde își construiește o casă
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldați, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzlețe ori se presupunea că se executau trageri cu muniție de război a avut drept consecință pierderea de vieți omenești și mutilarea gravă a zeci de persoane. La orice mișcare suspectă (de exemplu, deschiderea unei ferestre, sau mișcarea unei perdele) se trăgea haotic cu muniție de război argumentându-se că „teroriștii roiesc” și atacă de peste tot, informații susținute și difuzate
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
simbolizează pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este și faptul că figurile pictate de el prezintă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc. Operele sale, inspirate de teoriile neoplatonice ale lui Marsilio Ficino, animator al "Academiei Florentine", atestă sensibilitatea deosebită și bogata viață lăuntrică a artistului. s-a născut la 1 martie (?) 1445, în Florența, al patrulea fiu al soților Mariano și Esmeralda
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de "„tolstoism”". Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului. Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
s-a făcut omul/Adam ființă vie"" - provine, de la „țărână", „pământ" (). Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din „adama" deci, „cel pământesc". Numele de «adam» este folosit în Biblie pentru om în general și ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc. "„Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii"" (Gen 3, 20). Numele de Eva, (), înseamnă „cea vie", provenind din rădăcina חיה ("a fi viu"). Primele 3 capitole din Cartea Genezei au, din punct de vedere
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care ar fi avut loc la un moment dat în timp, conform mitului. Mesajul care se desprinde din primele 3 capitole ale Genezei, privește, în primul rând, originea omului și unitatea neamului omenesc. Primul om ar fi fost creat de Dumnezeu, iar întregul neam omenesc s-ar trage dintr-un singur cuplu uman. De remarcat că în bărbatul și femeia sunt creați după animale, în timp ce în , întâi e creat bărbatul, pe urmă plantele
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
loc la un moment dat în timp, conform mitului. Mesajul care se desprinde din primele 3 capitole ale Genezei, privește, în primul rând, originea omului și unitatea neamului omenesc. Primul om ar fi fost creat de Dumnezeu, iar întregul neam omenesc s-ar trage dintr-un singur cuplu uman. De remarcat că în bărbatul și femeia sunt creați după animale, în timp ce în , întâi e creat bărbatul, pe urmă plantele și animalele și abia apoi femeia. Biblia afirmă că Adam și Eva
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
nazist), ca și Lituania, dar prevederile pactului au fost schimbate mai târziu, alocând Lituania sferei sovietice de interes, în schimbul unor rectificări teritoriale favorabile germanilor în Polonia. Toate aceste anexări expansioniste au dus la suferințe uriașe și mari pierderi de vieți omenești în țările care au fost ocupate și împărțite de cele două dictaturi,germană și sovietică. Pactul Molotov-Ribbentrop a fost piatra fundamentală a relațiilor sovieto-germane până în iunie 1941, când Hitler, după ce a înfrânt Franța și (după părerea sa) a neutralizat Anglia
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
-și apere puii, hrana ori teritoriul, ei devin adversari extraordinar de periculoși. Pe om, ursul nu-l atacă decât dacă-l întărâtă sau îl rănește, adică dacă-l provoacă, dar în general, se simt în largul lor departe de așezările omenești. În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând atunci când sunt înfometați și mamifere mari. Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală. Pot să se
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
ori teritoriul, ei devin adversari extraordinar de periculoși. Pe om, ursul nu-l atacă decât dacă-l întărâtă sau îl rănește, adică dacă-l provoacă, dar în general, se simt în largul lor departe de așezările omenești. În apropierea așezărilor omenești se transformă în fiare de temut, atacând atunci când sunt înfometați și mamifere mari. Urșii sunt animale omnivore în sensul cel mai strict al cuvântului, hrana fiind de origine atât animală, cât și vegetală. Pot să se hrănească timp îndelungat exclusiv
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
Precursor al ambelor direcții este socotit Giambattista Vico, acela care, încă din 1725 vorbea, în Scienza nuova, de poeticitatea limbii popoarelor „sălbatice“, găsind originea metaforei în mentalitatea și în modul de gândire animist al unei faze „poetice“ în dezvoltarea spiritului omenesc. Clasicul Michel de Montaigne prefera „naivitatea și grația“ poeziei populare artificialității creației de salon caracteristice epocii sale. Cel care a dat un imbold considerabil interesului pentru folclor a fost Johan Gottfried Herder, care a publicat colecțiile Volkslieder și Stimmen der
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]