18,023 matches
-
filosofice. Se conturează astfel ideea unei pedagogii experimentale și, concomitent, ideea unei științe a copilului - pedagogia. Tot în această perioadă se constată o altă tendință: depășirea limitelor pedagogiei întemeiată pe psihologie - care conducea spre cultivarea individualismului - prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adică pedagogia socială. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunțat, încă de la început - prin teoria educației noi - ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educația și-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizației, culturii
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
concomitent, ideea unei științe a copilului - pedagogia. Tot în această perioadă se constată o altă tendință: depășirea limitelor pedagogiei întemeiată pe psihologie - care conducea spre cultivarea individualismului - prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adică pedagogia socială. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunțat, încă de la început - prin teoria educației noi - ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educația și-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizației, culturii umanității, pentru creșterea gradului de ordine și raționalitate în
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
a fost dezvoltată și răspândită în Germania începând cu anul 1980 de către Jean-Pol Martin, profesor de didactică franceză la Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt, Bavaria. Jean-Pol Martin a descris în mod sistematic metodele aplicate având ca punct de plecare o cercetare pedagogică pe care a efectuat-o în cadrul orelor de franceză, ca limbă străină la o clasă la care a predat timp de șapte ani, dintr-a cincea, până într-a treisprezecea, înainte de Bacalaureat. După aceea, a dat o formulă teoretică conceptului
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
datorită faptului că Jean-Pol Martin a creat o rețea la care au aderat mai mulți profesori care utilizau metoda la diferite materii și pentru un public diversificat. Acești profesori au început să inventarieze rezultatele și să le prezinte în cadrul cercurilor pedagogice. Metoda și-a mărit audiența în mod deosebit începând din anul 2001 în cadrul reformei învățământului din Germania. Acest an este foarte important și datorită faptului că acum s-au publicat rezultatele unui studiu-Pisa care a avut drept scop analiza comparativă
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
au publicat rezultatele unui studiu-Pisa care a avut drept scop analiza comparativă a mai multor sisteme de învățământ din Europa și care a scos în evidență deficitele Germaniei. Astăzi, metoda este tratată în toate manualele de Didactică franceză în cadrul cercurilor pedagogice și este recomandată de Ministerul Învățământului. Funcția mintală prin care o persoană obține noi cunoștințe, abilități, valori, sensuri și referințe, folosindu-și capacitatea de a percepe informații. Procesul de învățare are loc pe parcursul întregii vieți și este evidențiat de modificările
Învățare prin predare () [Corola-website/Science/298488_a_299817]
-
peste peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematice din România” Născut în București la 5 iulie 1908 (stil vechi), Nicolae Teodorescu a urmat cursurile liceului "Spiru Haret", iar ultimul an de liceu l-a urmat la seminarul pedagogic "Titu Maiorescu" unde a dat examenul de bacalaureat în 1926. În anul 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică. Pentru terminarea studiilor post-universitare, Nicolae Teodorescu a plecat la Paris unde (la 25 aprilie 1931) și-
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
Militare de Ofițeri din Craiova,participând la război și îndeplinind diferite misiuni,terminând în noiembrie 1931 și cursurile Facultății de Drept,ca în anul 1933 să obțină o a doua licență în drept. Tot în acest an absolvind și seminarul pedagogic universitar necesar carierei didactice. Rezultatele foarte bune ale examenului de capacitate din 1935, i-au adus aprecieri și obținerea unui post la catedra de geografie la Liceul „Dr. Meșotă” din Brașov, în acest interval fiind transferat la Iași pentru a
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria funcțiilor complexe, având o contribuție importantă și prin tratatul publicat la Editură Didactica și Pedagogica (1963). s-a născut la Iași, în ziua de 16 iulie 1902, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind profesor și ulterior rector al Universității din Cluj. Urmează școală primară la București între anii 1909 și 1913, apoi își
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
matematică și fizica (1953-1957) și ca șef al catedrei de teoria funcțiilor. A redactat un curs de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de variabilă complexă (Editură Didactica și Pedagogica, București, 1963), iar în colaborare cu profesorul Dumitru Ionescu a redactat un manual de Analiză matematică (2 volume, litografiat). Că o recunoaștere a meritelor sale științifice, în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în anul 1963 membru
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
29. Relations différentielles multi-locales qui caractérisent leș courbes algébriques. I. (French) Mathematica (Cluj) 6 (29) 1964 11-18. 28. Elemente de teoria funcțiilor de o variabilă complexă. (Romanian) [Elements of the theory of functions of a complex variable] Editură Didactica și Pedagogica, Bucharest 1963 214 pp. 27. A theorem on the traverses of a knot. (Romanian) Studia Univ. Babeș-Bolyai Ser. Math.-Phys. 7 1962 no. 1, 39-43. 26. Un théorème sur leș traversées d'un nœud. (French) Rev. Math. Pures Appl. (Bucarest
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
în țară, își începe activitatea didactică la Școala Politehnică din Timișoara, pe care o va sluji timp de 20 de ani, până în 1951. Formația sa enciclopedică, cunoștințele dobândite ca student la Timișoara și ca doctorand la Zürich și harul său pedagogic i-au permis să predea cu deosebită competență atât discipline fundamentale, precum Fizica, dar și discipline de ultimă oră: Mașini electrice, Centrale electrice sau Tehnica curenților slabi, care a devenit ulterior primul curs de Electronică din Institutul timișorean (1931). Dacă
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
1926, după aproape 7 ani a reușit să-și recupereze cei doi copii din Transnistria. S-a înscris la doctorat, la Universitatea din Iași și a susținut examenele pentru primii 2 ani. Între anii 1929 și 1930 a urmat Seminarul Pedagogic Universitar al Facultății de Litere și Filozofie din Iași, pe care l-a absolvit la 29 martie 1930. În anul 1930 a obținut o bursă pentru doctorat la Universitatea „Sorbona", Paris. Între 1930 și 1934 a pregătit teza de doctorat
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
din Oltenia. În 1906 Moisil s-a mutat în București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române. Ulterior (1906-1910) a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială. Apoi a devenit bibliotecar la Muzeul Pedagogic (1910) și, ulterior, director (1921). În 1911 obține cetățenia română, păstrând legăturile cu românii din Transilvania, fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor (1892). A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România. În
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
artificial cu Institutul de igienă sub numele de Centrul de cercetări medicale Timișoara. Menkes a fost menținut în postul de director, dar în 1971, nefiind mulțumit cu situația creată, a demisionat. În 1974, la 70 de ani, a încetat activitatea pedagogică, rămânând profesor consultant la Institutul de medicină. În 1965-1978 a fost membru în colegiul de redacție al revistei de referate Excerpta Medica din Olanda, în 1970-1975 membru in consiliul de conducere al Institutului de Embriologie din Utrecht în Olanda, membru
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
perioada 1990-1992 a fost prorector al Universității Babeș-Bolyai, între anii 1966-1984 și 1990-2000 șeful catedrei de Teoria Funcțiilor, între anii 1968-1976 și 1984-1987 decan al Facultății de Matematică, iar în perioada 1961-1963 și șef de catedră (prin cumul) la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș. Este membru corespondent al Academiei Române din 1992, membru titular din 2009, membru al Societății de Stiinte Matematice din România (președinte în perioada 1996-2003), și membru al Societății Americane de Matematică (AMS). Pe parcursul carierei universitare a predat cursul
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
Cluj, ca fiu al doctorului Ion Gavrilă și al soției sale Florica (n. Vișoiu), ambii profesori (de medicină, respectiv engleză) la Universitatea de Medicină din Cluj. A început studiile liceale la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, terminându-le la Seminarul Pedagogic Universitar al Universității din Cluj. În 1948 s-a înscris la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, absolvind în 1953 secția de fizică, specialitatea radiotehnică. Student fiind, a fost încadrat ca asistent de cercetare la laboratorul de
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
Dicționar de opere literare, vol IV, S-Z, ed, Casa Cărții de Știință. Antologii critice: Teposu, Radu, Istoria tragică și grotesca a generației 80, Eminescu-Verlag, Bukarest 1993 Pop Ion, Pagini transparente, Dacia-Verlag, 1997 Klausenburg, Gh. Perian Postmodernismul, Ed.didactica și pedagogica 1996,Bukarest, Ovidiu Moceanu, Experințe de lectură, Aula-Verlag, 1997-Kronstadt Aurel Pantea, simpatii critice, Casa Cărții de Stiinta-Verlag, Klausenburg, 2004 Dumitru Chioaru, Evoluția în perspectiva a generația 80 în iamgini critice, Cartea Românească, 2004 Alexandru Pintescu, Retorica aproximației, Timpul-Verlag, Iași, 2004
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
Constantinescu - esențe componistice" Publicat: București: Editură Inpress, 1998 Dan Dediu - "Radicalizare și guerrilla. "Teorii, ipoteze și proiecții muzicale", Editura Muzicală, București, 2004 Dan Dediu - "Cei 9 "i" sau cum compunem. Posibil ghid de compoziție după metodă ficționalista", Editura Didactica și Pedagogica, București, 2012 Dan Dediu - "Mecanisme de validare muzicală". "Instanțe, criterii, instrumente", în: Colecția conferințe doctorale, Editura Universității Naționale de Muzică, București, 2013 Discografie "Ornements" "- Simfonie pentru orchestră de coarde," în The Internațional Week of New Music, Bucharest 1991, Orchestră "Concerto
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]
-
Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești. Încă din adolescență a dovedit o pasiune pentru jazz, strângând toate informațiile posibile despre reprezentanții acestui gen și ascultând melodii pe unde putea. Copia pe caietele sale cărți, cronici, interviuri și știri din reviste de specialitate
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]
-
anul 1943 cu teza "Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila". A fost hirotonit ca diacon (1940) și apoi ca preot (1950), fiind ridicat ulterior la rangul de iconom stavrofor (1952). În afară de studiile teologice, Ene Braniște a urmat și cursurile Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu" din București (1937-1938) și apoi pe cele de la Facultatea de Litere (secția Limba română, 1945-1947). După absolvirea facultății, a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din București, predând cursurile de Liturgică și
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
și la pupitrul unor prestigioase ansambluri din Germania, Franța și Polonia. A predat vioară, muzică de cameră și orchestră la Liceul de Artă din Oradea, la care a și înființat o clasă de violă. Un element inedit al activității sale pedagogice îl constituie instruirea studenților Facultății de Teologie din Oradea în muzică religioasă. În anii '70 a condus Corul "Hilaria", un cor de amatori care a ajuns la un înalt nivel de virtuozitate artistică. La 1 Decembrie 1968, la aniversarea a
Miron Rațiu () [Corola-website/Science/308564_a_309893]
-
în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Între anii 1923-1931 studiază la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935 urmează cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din Cluj. În paralel, între anii 1932-1933 studiază și la Universitatea din Paris. În 1935 după susținerea unor examene devine licențiat în fizică și în 1936 licențiat în
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
inteligenței umane este privit de fapt în această perioadă sub enorm de multe perspective și datorită dezvoltării inteligenței artificiale ca obiect de studiu, dar și datorită dezvoltării diferitelor noi teorii știintifice, de exemplu teoriile complexității. <br> Din punct de vedere pedagogic toate aceste teorii au dat derivate ce au influențat modul de predare și stilurile de învățare. Amintesc în acest sens taxonomia lui Bloom care a permis structurarea curriculei pe nivele de inteligență și etape de învățare. <br> Eforturi de adaptare
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
importantă crearea de instrumente practice prin care să se poată valorifica aceste teorii. Astfel de instrumente practice au luat de asemenea diferite direcții de formare. De la direcția structuralistă în care sunt îmbinate diferitele componente cunoscute (a se vedea 4math, model pedagogic generat cu metodologii de utilizare cu ajutorul computerului a acestor teorii), până la cercetările recente făcute de Group Zero condus de Howard Gardner de aplicare a teoriei inteligențelor multiple în modele de educație la clasă. <br> În general se preferă modelele simple
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
al Cărții (ADEPC) reprezintă interesele profesionale a circa 50 de edituri. Asociația este o Marcă de Aur a programului „Fabricat în România” (un program al „Guvernului Adrian Năstase”). Uniunea Editorilor din România (UER), noua denumire a Asociației Editurilor cu Profil Pedagogic și Cultural (AEPPC) este o organizație care reprezintă interesele editorilor și difuzorilor de manuale școlare, carte universitară, materiale și publicații pedagogice și educaționale sau carte pentru copii. AEPPC a fost înființată în 1995 (în perioada 1998-iunie 2000 a funcționat sub
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]