18,995 matches
-
Anna Frank din spectacolul după "Jurnalul Annei Frank" (1957, în regia lui George Ginel Teodorescu) . Pentru acest din urmă rol a fost premiată de Ministerul român al culturii. În anul 1961, la 32 ani, a emigrat în Israel, împreună cu actorul, regizorul și scriitorul Tzvi Hershl Stolper (1922-1998),originar din Cernăuți, pe care il cunoscuse de la vârsta de 17 ani și cu care se măritase contrar voinței părinților ei, în 1950. După învățarea limbii ebraice, a fost primită de Yehoshua Bartonov și
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
Bunim, de asemenea s-a evidențiat în piesa lui Aharon Megged, „Bereshit” (Facerea), în rolul Evei. Talentul ei a atras o largă apreciere, dar deplină recunoaștere s-a produs mai ales în anii 1970, cănd nou director al teatrului Habima, regizorul David Levin (fratele dramaturgului Hanoch Levin) , impresionat de calitățile actoricești multilaterale ale Liei Koenig, a distribuit-o în două roluri memorabile, unul în "Scaunele" de Eugen Ionescu (1970), iar celălalt în "Mutter Courage" de Brecht (1975). Ulterior lui Koenig i
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
a reintrat în atenția conducătorilor cinematografiei românești după mai bine de 15 ani, dar Bogdan Căuș și Alexandru Mirodan au renunțat să mai colaboreze la rescrierea scenariului. Varianta finală a scenariului a fost realizată de Alexandru Struțeanu și Beno Meirovici. Regizorul Geo Saizescu era autorul doar al dialogurilor, dar cei doi scenariști au fost de acord ca numele lui să fie trecut pe generic în calitate de coscenarist. Filmul a intrat în faza de producție la 3 mai 1977. Filmările au început la
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Seciu pentru rolul său din "Înainte de tăcere". Criticul Călin Căliman afirma în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" este o comedie muzicală ce reprezintă "„o experiență, în fapt, insolită a cineastului, dat fiind tonul parodic, auto-ironic, regizorul fiind primul care «sancționează» poncifele tehnocrate ale intrigii, salvând - totodată - trama amoroasă de capcanele dulcegăriei și șablonului, printr-un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a filmului ca
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
româno-sovietică realizată de "Casa de Filme 5" din cadrul Centrului de Producție Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Mosfilm" și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS). Scenariul a fost scris de Valentin Ejov și de Ion Popescu-Gopo, filmul fiind regizat de Ion Popescu-Gopo. Regizorul susținea că tehnica avansată începe să ajungă la îndemâna copiilor, iar realizatorii de filme trebuie să se adapteze acestui progres. "„Evoluăm cu o viteză specifică secolului nostru, tehnica ne înconjoară și se joacă cu copiii, oferindu-le butoane pentru apăsat, pentru
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
Rolul Farazitinei este interpretată de balerina rusă Mara Pașici. Animația a fost realizată de un colectiv româno-sovietic format din Marina Voskanianț, Elvira Maslova, Galina Zebrova, Natalia Bogomolova, Marina Rogova și Dmitrii Kulikov, precum și de pictorii Nikolai Mitrohin și Irina Sobianina. Regizor de animație a fost Vladimir (Volodea) Pekar, scenograf a fost Tatiana Koliușeva, operator truka Kabul Radulov, iar operator sunet Boris Filcikov. Montajul a fost realizat de Elena Beliavskaia. Versurile cântecelor au fost scrise Grigore Vieru și puse pe muzică de
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
filmului este „conviețuirea pașnică a basmelor cu electronica, a bunicuțelor cu casetele video; din această permanentă uimire s-a născut și întrebarea «hamletiană» a fetițelor: cine au apărut întâi, bunicuțele sau televiziunea?”. Filmul este considerat o plăcută „trăznaie” a unui regizor mai tânăr ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât de diferite, explorează Tranzistoria, lume imaginară din interiorul televizorului. Nouă glumă cinematografică
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
Nicolau fiind transformat într-un playboy cu un comportament eroic pe front. În urma realizării acestor modificări, Sergiu Nicolaescu a fost dat în judecată de Uniunea Scriitorilor, unde fusese reclamat de fiul lui Camil Petrescu. Acesta din urmă a discutat cu regizorul și au ajuns la o înțelegere. Sergiu Nicolaescu a declarat că a fost chemat în 1963 (în alte articole regizorul spune că era vorba de anul 1965 ) de profesorul Paul Cornea, directorul general al Studioului Cinematografic București, un "„intelectual și
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
dat în judecată de Uniunea Scriitorilor, unde fusese reclamat de fiul lui Camil Petrescu. Acesta din urmă a discutat cu regizorul și au ajuns la o înțelegere. Sergiu Nicolaescu a declarat că a fost chemat în 1963 (în alte articole regizorul spune că era vorba de anul 1965 ) de profesorul Paul Cornea, directorul general al Studioului Cinematografic București, un "„intelectual și politruc de profesie”" trecut de partea comuniștilor din „convingere” , și întrebat dacă ar dori să regizeze un film de ficțiune
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
scriitor. În perioada următoare, conducerea cinematografiei românești a luat în calcul realizarea unei adaptări a romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
război", aceasta figurând în planul tematic al cinematografiei încă din anul 1972, dar fără a avea vreun regizor desemnat. Scriitorul Dumitru Carabăț a înaintat în 1976 un scenariu intitulat „Ca pământul și ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
ca piatra”. În paralel, la 1 septembrie 1976, regizorul Sergiu Nicolaescu a predat Casei de Filme 3 un scenariu inspirat din romanul lui Camil Petrescu; autorii acestui scenariu erau Nicolaescu și Anușavan Salamanian. Într-un interviu publicat în octombrie 1979, regizorul afirma că dorința de realiza o ecranizare după romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" nu l-a părăsit nicio clipă, deși fusese refuzat inițial. El a preluat varianta de scenariu a lui Carabăț pe care a modificat
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
foaia de montaj sunt înscriși ca scenariști D. Carabăț, S. Nicolaescu și A. Salamanian. Decupajul lui Sergiu Nicolaescu a fost înaintat Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.) la 24 iulie 1978, el fiind aprobat la 25 decembrie. În același timp, regizorul Mircea Veroiu lucra la realizarea filmului "Între oglinzi paralele" (1979), inspirat din același roman și din piesa "Jocul ielelor". Acel film a fost produs de Casa de Filme 5 și a avut premiera la 19 februarie 1979. Nicolaescu i-a
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
ielelor". Acel film a fost produs de Casa de Filme 5 și a avut premiera la 19 februarie 1979. Nicolaescu i-a spus ministrului culturii, deși nu vorbise anterior cu Veroiu, că cele două filme nu vor semăna între ele. Regizorul a afirmat că după acel roman pot fi realizate mai multe filme care să nu semene unui cu celălalt. „Eu am vrut să fiu cât mai fidel, nu atât romanului, cât lui Camil Petrescu, acelor lucruri reale pe care el
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
diferit, urmele similarităților se vor dizolva”". Filmul a intrat în faza de producție la 12 februarie 1979; autoritățile cinematografiei românești au aprobat pe parcurs lungirea filmului și mărirea devizului de producție de la 3,5 milioane la 5 milioane lei. Inițial regizorul a ales-o pe actrița poloneză Grażyna Szapołowska pentru rolul principal feminin, dar ulterior el a optat pentru o altă actriță poloneză: Joanna Pacuła. "Ultima noapte de dragoste" a fost realizat în coproducție de Casa de Filme 3 și Cine
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
la 25 februarie 1980. Cadrele au fost filmate la București, Bran, Făgăraș, Câmpulung Muscel, Constanța (pe plaja din fața Cazinoului) și Buftea. Secvențele de război au fost filmate în împrejurimile Branului, fiind filmați acolo circa 600 de metri utili de peliculă. Regizorul secund Dimitrios Sukas a afirmat că „la Bran a fost un adevărat tur de forță”. Nicolaescu a afirmat că a reușit să reconstituie exact traseul străbătut de Ștefan Gheorghidiu: „Căutând locuri de filmare prin munți, am găsit drumurile vechi, astăzi
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Cheltuielile de producție s-au ridicat la 6.095.000 lei. Dumitru Carabăț a renunțat în decembrie 1979 la apariția numelui său pe generic în favoarea lui Sergiu Nicolaescu, dar a obținut 98% din drepturile bănești ale filmului, restul revenindu-i regizorului. Astfel, pe genericul filmului și în materialul publicitar a fost scos numele lui Carabăț, fiind indicat Sergiu Nicolaescu ca unic scenarist. Pe genericul final al variantaei relansate în 2001 a fost trecut ca scenarist și Anușavan Salamanian. Filmul este alcătuit
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
și sentimentală a personajului.Vocile personajelor principale sunt dublate de Florian Pittiș (Tudor Gheorghiu) și Adina Popescu (Lena Gheorghiu). Sergiu Nicolaescu a considerat acest film ca fiind un film de artă care a beneficiat de succes de public. În plus, regizorul a afirmat că „[...] materialul pe care noi îl filmăm, și considerat film artistic, să rămână pentru generațiile viitoare un document istoric”. Filmul " Ultima noapte de dragoste" a fost vizionat de 3.115.806 de spectatori la cinematografele din România, după cum
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
doar inspirat din romanul lui Camil Petrescu, el nefiind o ecranizare fidelă a operei literare. Mircea Alexandrescu observa că filmul lui Nicolaescu este o ecranizare „de o inspirație liberă de orice servitude sau chiar de obligație și libertate”, în care regizorul a ales să se concentreze mai mult pe un „spectacol sentimentalo-războinic” și mai puțin pe meditație, însuși personajul principal feminin fiind doar un simplu element decorativ. Criticul concluziona următoarele: "„Sergiu Nicolaescu, în calitate de regizor, nu se oprește deloc în «Ultima noapte
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
chiar de obligație și libertate”, în care regizorul a ales să se concentreze mai mult pe un „spectacol sentimentalo-războinic” și mai puțin pe meditație, însuși personajul principal feminin fiind doar un simplu element decorativ. Criticul concluziona următoarele: "„Sergiu Nicolaescu, în calitate de regizor, nu se oprește deloc în «Ultima noapte de dragoste...» la climate identice și la atmosferă meditativă, ci se lasă dus de temperamentul și structura lui, spre felul de povestire care-i convine cel mai mult și care este spectacolul de
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Nicolaescu.”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman preciza că "„filmul este o ecranizare grăbită, superficială și... ciudată”", cu interpretări lipsite de vigoare artistică (cu excepția portretului de politician afacerist realizat de Gheorghe Dinică) și cu accentul mutat de regizor de la „spectacolul ideilor” la „spectacolul faptelor”. "Ultima noapte de dragoste" era considerat diferit de "Între oglinzi paralele", Nicolaescu concentrându-se asupra războiului și atmosferei de epocă, în timp ce filmul lui Veroiu era un incitant spectacol de idei. Criticul Tudor Caranfil a
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Târgu Mureș este adus și de centrul de instruire național în medicina de urgență, efectuat de SMURD Târgu Mureș. Prin transferarea Academiei de Arta Teatrală din Cluj s-a creat Universitatea de Arte, care a purtat mult timp numele actorului, regizorului de origine ardelenească István Szentgyörgyi. Academia are trei secții cu predare în limba română și în maghiară: actorie, teatrologie și regie, iar în urma finalizării lucrărilor de reabilitare Casei Pálffy din strada Bolyai, a fost dat în folosință sediul Facultății de
Educația din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/327361_a_328690]
-
din România să învețe în limba lor maternă. Pe plan cultural maghiar orașul ocupă un loc eligibil în România cu un șir de instituții. Teatrul Național cu două secții este continuatorul tradiției impus de Teatrul Secuiesc înființat în 1946 de regizorul Miklós Tompa. Compania "Tompa Miklós" de-a lungul istoriei a demonstrat că performanța prezentată este apreciată atât pe plan național, cât și pe plan internațional, fapt demonstrat de obținerea premiului pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Național de Teatru
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
sălbăticie de un gardian. La cererea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (Virgil Andriescu), directorul Securității, Gheorghe Pintilie poreclit „Pantiușa” (Ion Chelaru) îl împușcă în 1954 pe Pătrășcanu. Filmul se încheie cu următorul motto: "„Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete”". Regizorul Sergiu Nicolaescu a trăit evenimentele din 23 august 1944, când Armata Română a întors armele împotriva nemților. El avea 14 ani pe atunci și locuia la Timișoara, unde a fost martorul luptelor între armatele română și germană. „Împreună cu prietenii mei
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
și germană. „Împreună cu prietenii mei colindam prin tranșeele orașului, asistam de pe acoperișuri la luptele din împrejurimi, îndeosebi la cele din cimitirul Mehala”, și-a amintit el ulterior. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, inginerul Pantelimon Nicolaescu (1902-1994), tatăl regizorului, a fost inspector șef al serviciului Drumuri și Poduri pentru județele Arad și Timiș. În această calitate a prestat servicii pentru Domeniile Regale și a colaborat cu Pufi Popescu, administratorul castelului de la Săvârșin. Pantelimon și fiul său, Sergiu, l-au
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]