18,520 matches
-
de demnitate își etalau splendoarea în răzoare. înflorise arborele de kassia, înfloriseră prunii, perii, cireșii, înfloriră, deodată, crizantemele și narcisele. Curtea imperială se mira și se temea. Demnitarii și preoții priveau, deopotrivă de consternați, grădina. Maestrul Vang se fîțîia fără rost printre răzoare, frecîndu-se pe frunte. Din cînd în cînd, se apleca deasupra cîte unei flori, o mirosea și se minuna. împărăteasa simțea că, de acum înainte, ea nu mai are limite, că nu există nici o putere pe pămînt care i-
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
de fiecare dată și oricărui fel de mâncare acea alură de preparat-minune; avea un mod aparte de a-și înveseli chipul explicând cu vocea lui domoală și inconfundabilă ce se întâmpla în ceaun, în cratiță, în tavă... Știa pe de rost ce-știu-câte rețete, avea harul dumnezeiesc de a dărui celor din jur și nouă, telespectatorilor, un tip de dragoste specială pentru locurile pe unde umbla și pentru mâncăruri. Și unde nu a fost, și câte preparate nu ne-a oferit prin
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
semnale premonitorii. Ei bine, cei care sînt anume pregătiți pentru a citi, în tendințele societății, niște semne pînă într-atît de mărunte că nimeni altcineva n-ar sta să le bage în seamă, cei astfel pregătiți se numesc experți de piață. Rostul lor este de a depista înaintea oricui acele simptome pe baza cărora poți prevedea tendințele mentale ale unei anumite colectivități umane. Totul e să știi să privești și să poți pune în relație lucruri pe care de obicei nu ești
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
despărțire (de cititori, nu de românește) care n-are nimic de-a face cu indiferența și cu privirea din afară. Românește rămîne, după patruzeci de ani, dincolo de orice altă etichetă, cartea implicării: ,De la René Daumal învăț povestea-mi pe de rost: ŤJe participe de ce que j'aimeť și participarea e grație grea."
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
a emigrației din care i-a fost dat a face parte. Inflamarea verbelor nu exclude luciditatea, o luciditate remarcabilă în circumstanțele în care, prinși în vîrtejul evenimentelor fatidice, exilații ,nu reușesc decît arareori să vadă limpede în destinul și în rostul lor". Emigrația de după 1944 nu seamănă cu cele precedente, deoarece pe cînd odinioară cei ce se hotărau a-și părăsi meleagurile natale puteau fi socotiți niște inși loviți de soartă, vrednici de compasiune, niște bieți năpăstuiți, azi situația e inversată
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
principiile sale de politică externă, apropo de axa București-Londra-Washington. Decît să sugă... la licurici mici, preferă la licurici mari. Asta a crezut necesar Gabriel Stănescu să aducă la cunoștința publicului, după mai multe luni de la consumarea discuției. Aș fi înțeles rostul acestei dezvăluiri dacă ea ar fi avut, ca să zic așa, relevanță pentru țară. Adică dacă Băsescu i-ar fi mărturisit lui Gabriel Stănescu, prin intermediul acestei metafore colocviale cu licurici, că vrea să bage România în cine știe ce combinații păguboase de politică
Ce licurici mai ascunde Băsescu? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11395_a_12720]
-
să înțeleagă că discuțiile particulare nu trebuie scoase în presă, așa cum se susține mai nou în diverse medii de presă, mă tem că Gabriel Stănescu a picat mesa într-un joc care nu era al lui. Asta dacă nu cumva rostul acestei dezvăluiri a unei noi convorbiri nedestinate publicării n-a fost decît un semnal pentru președintele Băsescu. Un semnal că povestea cu licuricii n-a fost decît începutul. În acest caz, președintele Băsescu va trebui să povestească în detaliu toate
Ce licurici mai ascunde Băsescu? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11395_a_12720]
-
pentru trei drumuri... Într-adevăr, din cauza emoției, noi nu observaserăm că tarifele CFR aveau să crească în următorii vreo 2 ani cu până la 60%. - Pfui, trăsni-m-ar!, a strigat Haralampy, Măi, frate, uite-acu-acu dau într-un preinfarct... - N-are rost să te obosești, i-am zis, că uite ce zice reporterul... - Stimați telespectatori, se spunea într-o transmisie directă de la Palatul Victoria, domnul ministru Mircea Cinteză a propus ca toate spitalele să fie transformate în societăți comerciale... - ...Așa că, dragă vecine
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
un imaginativ atât de înzestrat, încât nu se sfiește să lase la vedere mecanismul invenției exacerbate, parcă spre a o discredita dezinvolt. Duce până la ultima limită amplificarea temei și angajarea tuturor artificiilor narative de construcție a romanului, nu fără un rost ostentativ. Inflația verbală naște ironia. La încheierea lecturii ai impresia că acesta e ultimul roman, că specia trebuie să moară de istovire a propriilor posibilități. întocmai ca și proliferarea tematică a inumanului creat prin epuizarea inventivității umane. Ca ficțiune profetică
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
doi domni flegmatici de la circulație să catadicsească să vină pentru a consemna ce se întâmplase), despre proveniența mașinii ( "da, are număr de Timișoara, însă a fost înmatriculată mai întâi la București, îl recunosc eu pe tipul de la volan") și despre rostul ghinioniștilor șoferi în acel punct și la acel moment. N-am vrut, prin această scurtă narațiune, să-i scuz pe editorialiștii absenți, momentan, de la apel. Am vrut doar să construiesc un mic scenariu, pornind de la fapte reale, despre felul în
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
Radof, Efectul de seră, este în totalitatea lui o glosă. Un poem mai lung care se scrie în jurul primelor versuri ( "Tăiați-mi o fereastră cărnii,/ Faceți ceva ș...ț Eliberați magazia/ de nisip și de fluturi,/ Nu mai are nici un rost"), în ciuda faptului că această carte este organizată în trei cicluri ( Efectul de seră, Îmblânzitorul de iarbă, Fiul risipitor). Atât pe scenă, cât și în poezie există un paravan. O metaforă. Mai multe cuvinte care desemnează de fapt același lucru. Este
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
și...ăla, căruia nu-i pronunța numele, Ceaușescu), cărora le-a strigat din mijlocul capitalei: "SĂ TRĂIȚI BINE!", dar cum și când, nimeni nu știe. Și lăsați trecutul! Comunismul?...Gata: l-am condamnat!Repeziti-va, care cum puteți, și faceți rost de bani; este vorba de ce facem și cum facem acum să trăim bine... În cei cinci ani, ai primului mandat, câștigat "la mustață" prin abilități subterane, a ara-tat, "cu vârf și indeasat" cum "se trăiește bine", coborând în vulg, partea
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
nu este alături de familia sa și de prietenii din țară. Poezia devine în această situație șansa scriitorului de a lăsa o urmă fermă a prezenței/absenței sale în/din lume. Poezia nu mai are însă, în lumea contemporană, locul și rostul pe care le-a avut în secolele anterioare. Iar poetul este conștient de faptul că gestul său de a lăsa urme scrise este, într-un fel, echivalent cu angoasa existențială a tinerilor teribiliști sau poate doar disperați care încearcă să
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
metrou și chiar din interiorul vagoanelor, caracterizate printr-un grafism apropiat scrisului și care constituie un soi de marcă distinctivă a autorului respectiv). Într-o lume care și-a abandonat sistemul de valori, tot mai alienată, filozofia și-a pierdut rostul, logica a devenit o relicvă în calea nimicului, iar poezia este privită de cei din jur cu indiferența ( uneori ușor mirată sau indignată) cu care călătorii de metrou trec cu ochii peste tags, pentru ca la sfîrșitul vieții urmele poetului să
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
umbra căreia s-a dezvoltat setea-ți de putere? În această ipostază, de Rastignac politic, am toată simpatia față de Ion Iliescu. Pot să-i înțeleg și nostalgiile, și orgoliile. Ba chiar și datoriile morale i le înțeleg. Dar nu înțeleg rostul acestui bâlci național, când efectele călătoriei sunt ca și inexistente. Evident că e bine să fii prieten cu toată lumea, evident că până și relațiile cu Moscova trebuia normalizate. Dar nu cu orice preț și, în orice caz, nu plătindu-ți
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
Foarte simplu: ea prelungește o stare de fapt, o realitate îngrozitoare: în materie de incompetență, iresponsabilitate și corupție am ajuns egalii rușilor. La noi, poți să cumperi orice și pe oricine, așa cum în Rusia nu e nici o problemă să faci rost, pentru uz personal, de-un tanc, de-o mitralieră sau chiar de-o rachetă intercontinentală. Cum, prin dl. Constantinescu, nu avem, deocamdată, decât pretenții zonale, trebuie că ne resemnăm la prăpădul pe care, în trufia lor prostească, cred că ni
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
și conștiința parcă îndepărtată de Ea, judecata asupra Ei, cea de astăzi și profeția despre Ea, cea viitoare". Următoarea propoziție oglindește concepția despre critică a emitentului său, care delimitează critica creatoare de cea așa-zis științifică, atribuindu-i nu doar rostul enunțării unor judecăți de valoare, ci și o semnificație profetică: "Literatura rusă, privită din exterior, este cea mai puțin critică, iar din interior este cea mai critică, pentru că este și cea mai profetică. De la "notațiile amare" ale lui Pușkin, cel
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
obține în noiembrie 1933 pe un an (apoi prelungit pe încă unul) și pleacă după ce Gusti își încetează demnitatea ministerială. Nu-i place în Germania, unde sociologia nu avea mari competențe profesorale. Dar se străduie să se adapteze, căutîndu-și de rosturile sale. Mai ales că, prin clauzele bursei, avea obligația de a frecventa mai multe universități germane. Păstra în cutele cugetului și inimii sale, o dragoste calmă pentru Ștefania Cristescu, aflată, tot pe atunci, cu o bursă la Paris. Își scriau
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
expurgat? Să ne gîndim că aproape în aceeași perioadă Cioran era bursier în Germania și trimetea acasă, pentru revista Vremea, articole entuziaste despre Hitler și sistemul său nazist care, atunci, se constituia. Golopenția, fire cumpănită de bănățean, își vedea de rosturile doctoratului pe care îl pregătea, ferindu-se să comunice opinii despre Germania hitleristă în care, totuși, a trăit aproape trei ani. Și a fost, evident, foarte bucuros că l-a cunoscut pe Heidegger. În 1935 își pregătea teza de doctorat
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
bine și examenele orale și, apoi, repede, s-a grăbit să se înapoieze în țară. Ajuns la București, o înștiințează pe Ștefania, la 12 decembrie 1936, că profesorul Gusti i-a spus că are de gînd să-i găsească un rost la Universitate. E tocmai ceea ce urmărea. Apoi lucrurile s-au mai clarificat. Trebuia să petreacă, zilnic, cîteva ore la Fundația pentru Știință și Reformă Socială, pe care o inițiase și o conducea Gusti, după amiază lucra la Bibliotecă și, mai
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
francezului, tant pis". Se vede treaba că, de când a venit în București, Livius Ciocârlie găsește mereu "ceva de scris", fiindcă e mai prezent ca niciodată în revistele culturale, așa că, măcar din acest punct de vedere, despărțirea de Timișoara a avut rost. Posibili miniștri ai Culturii Dintr-o listă publicată de ziarul ADEVĂRUL și, pînă la această oră nedezmințită de PDSR, reiese că în eventualitatea că va ajunge la guvernare, acest partid are ca posibili miniștri ai Culturii pe Adrian Păunescu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
partid. Paradoxul e că, la un moment dat, autorii teoriei comploturilor și cei ai deschiderii spre Occident pe căi necurate se pot întîlni, mizînd împreună pe ideea că statul nu înțelege cum stau lucrurile. Statul, adică o comisie al cărei rost e să vadă ce fac instituțiile de învățămînt superior, de orice fel. Or, se știe că sînt facultăți în care studenții cotizează înainte de examene, pentru a obține o notă mai acătării sau, cel puțin, pentru a nu fi "trîntiți" de
Negustoria universitară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16655_a_17980]
-
mai amplă, pe deasupra deosebirilor dintre genuri literare și arte. O trăsătură de legătură cu proza o reprezintă ideea că "poezia risipei timpului", ca "mijloc de a scăpa acestei risipe", se poate întrupa în rigoarea scriiturii de tip flaubertian: "Nu alt rost vedea Flaubert scrisului". Dar considerăm că există încă o explicație, nu mai puțin relevantă, a opțiunii lui Radu Petrescu pentru bardul Plumbului. O explicație de ordin existențial. Ca și Bacovia, Radu Petrescu s-a aflat, ca persoană civilă, în marginea
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
și absurd să consideri, de la o vîrstă încolo, că te pregătești pentru viață. Nu te pregătești pentru viață, ai terminat cu asta. Te pregătești, dacă nu ești idiot, să ai o moarte decentă și adecvată cu ființa ta și cu rosturile vieții. Adică să nu mori penibil, să nu mori grotesc, să nu mori ridicol, să nu mori odios și să nu mori retoric. E foarte important lucrul acesta și la asta mă gîndesc tot timpul.
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
mai sus păreau suporterii cuplului Stolojan-Băsescu. În aceste condiții, ghiocelul lui Roman are toate șansele să fie dublat, în aceeași glastră năstăsiotă, de-un spectaculos cactus cules în Deșertul Mojave... Despre jocurile de funambul beat ale „României Mari” n-are rost să mai discut, pentru că stratagema e prea grosolană. Programat pe vecie pentru rolul de lacheu (așa a fost sub Eugen Barbu, la fel sub Ceaușescu, iar după 1990 a îmbogățit aceeași partitură sub Iliescu), Vadim știe la perfecție cât îi
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]