17,517 matches
-
arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 4.567 de hectare. Situl Soveja se suprapune parțial cu Parcul Natural Putna - Vrancea. Situl prezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală) aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în bazinul superior al râului Șușița. Acesta adăpostește, protejează
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în bazinul superior al râului Șușița. Acesta adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Situl dispune de 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană; Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
alpine si boreale; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Turbării cu vegetație forestieră și Turbării degradate capabile de regenerare naturală. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN și enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
liliacul comun ("Myotis myotis"); un amfibian: ivorașul cu burta galbenă ("Bombina variegata"); și patru nevertebrate: croitorul de fag ("Rosalia alpina"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria") și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". Printre speciile vegetale întâlnite în arealul sitului se află câteva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi) protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: pinul de pădure ("Pinus sylvestris var. carpatica"), ghioc ("Centaurea triumfetti"), țintaură ("Centaurium erythraea"), coroniște ("Coronilla
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
coroniște ("Coronilla coronata"), garofiță ("Dianthus superbus"), pufuliță ("Epilobium angustifolium"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), sudoarea-calului ("Ononis repens"), sipică ("Scabiosa lucida"), cruciuliță ("Senecio cacaliaster"), ruțișor (din specia "Thalictrum alpinum"), cimbrișor sălbatic ("Thymus glabrescens") sau iarbă grasă ("Sedum telephium"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
muzeu militar și al fortificaților, fiind singurul fort de cărămidă din Kaunas ce poate fi vizitat. În anii 2000, diferite entități au deținut în proprietate părți din complex: Ministerul Culturii, Ministerul Apărării, Fondul Proprietății de Stat, și Primăria orașului Kaunas. Situl încă mai conține elemente de artilerie neexplorate, deși în 1995 au fost înlăturate circa 1,9 tone de explozibili. Alte probleme de restaurare sunt apariția de puțuri, slabul drenaj al apelor pluviale, slaba ventilație, eroziunea, posibila contaminare chimică, supracreșterea vegetației
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Lunca Mureșului Inferior este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
cea nord-vestică a județului Timiș, pe teritoriul orașului Sânnicolau Mare și pe cele ale comunelor Cenad, Periam, Saravale și Sânpetru Mare. Aceasta se află în imediata apropiere a drumului european E68 care leagă Ungaria de România. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
imediata apropiere a drumului european E68 care leagă Ungaria de România. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 17.457 hectare. Începând cu 2 februarie 2006 sitului Lunca Mureșului Inferior este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 17.457 hectare. Începând cu 2 februarie 2006 sitului Lunca Mureșului Inferior este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională . Aceasta include Parcul Natural Lunca Mureșului și rezervațiile naturale Insula Igriș, Insula Mare Cenad și Pădurea Cenad; și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică omonime
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Lunca Mureșului Inferior este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională . Aceasta include Parcul Natural Lunca Mureșului și rezervațiile naturale Insula Igriș, Insula Mare Cenad și Pădurea Cenad; și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică omonime. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, lunci aluviale, meandre, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) din Câmpia Banatului, subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest. Aria protejată este încadrată
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
și 700 mm. Vânturile permanente sunt Austrul, un vânt uscat și cald (ce aduce secetă) ce bate din partea sud-vestică atingând o viteză cuprinsă între 20 și 30 km/oră și Vântul de Vest (un vânt de altitudine cu influență oceanică). Situl Lunca Mureșului Inferior prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată dispune de 10 tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Tufărișuri subcontinentale peri-panonice"; "Pajiști aluviale din" Cnidion dubii; "Pajiști de altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"), melcul cu cârlig ("Anisus vorticulus"), melcul de vie ("Helix pomatia"), două libelule din speciile "Ophiogomphus cecilia" și "Coenagrion ornatum" (albilița portocalie); precum și două specii de fluturi: "Euphydryas maturna" și "Eriogaster catax" (fluturele de noapte). În arealul sitului este semnalată prezența câtorva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi); printre care unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. Arbori
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Stratiotes aloides"), cornaci ("Trapa natans"), trifoi ("Trifolium angulatum"), papură ("Typha laxmannii"), floarea călugărului ("Vaccaria hispanica"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae) sau "Wolffia arrhiza" (o plantă perenă din familia Araceae). Turismul necontrolat; evoluția urbanizării și industrializarea unor zone din sit; tăierea unor specii de arbori; împădurirea cu specii arboricole neindigene; amenajările silvice și vânătoarea în perioada de cuibărire; braconajul; prinderea păsărilor cu capcane; practicarea unor sporturi extreme (ce implică mașini de teren, ATV-uri, motociclete și bărci cu motor); pășunatul
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
capcane; practicarea unor sporturi extreme (ce implică mașini de teren, ATV-uri, motociclete și bărci cu motor); pășunatul excesiv; cositul timpuriu; arderea vegetației; adunatul lemnelor pentru foc; culesul ciupercilor; sau orice altă activitate ce perturbă în mod voit liniștea habitatelor sitului. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, monumente de arhitectură, muzee, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel: În județul Arad În județul Timiș
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
sporturi extreme (ce implică mașini de teren, ATV-uri, motociclete și bărci cu motor); pășunatul excesiv; cositul timpuriu; arderea vegetației; adunatul lemnelor pentru foc; culesul ciupercilor; sau orice altă activitate ce perturbă în mod voit liniștea habitatelor sitului. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, monumente de arhitectură, muzee, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel: În județul Arad În județul Timiș
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
pentru foc; culesul ciupercilor; sau orice altă activitate ce perturbă în mod voit liniștea habitatelor sitului. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, monumente de arhitectură, muzee, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel: În județul Arad În județul Timiș
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
sau Doamna din Elx (în , ) este un bust de piatră policrom care a fost descoperit întâmplător în 1897 la "L'Alcúdia", un sit arheologic aflat pe o proprietate privată situată la aproximativ doi kilometri sud de Elche, Valencia, Spania. În general, se crede că Doamna de Elche este o piesă de sculptură iberică din secolul al IV-lea î.Hr., deși modul de lucru
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
faptul că ar fi putut fi folosită ca urnă funerară. Doamna din Guardamar este un bust feminin foarte asemănător, cu o înălțime de 50 cm, datând de asemenea din jurul anului 400 î.Hr. și care a fost descoperit în fragmente în situl arheologic fenician al lui Cabezo Lucero din Guardamar del Segura (provincia Alicante, Spania) în 1987. Doamna din Guardamar are bucle similare cu rodetes și coliere. Deși este doar un bust, există teorii că ar fi făcut parte dintr-un grup
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
său țintă a fost format în primul rând din influenții creștini germani și americani și a oferit un forum pentru promovarea păcii și înțelegerii între națiuni. În 1925 Deissmann a luat cunoștință de ruinarea accentuată a anticului Efes, un important sit istorico-arheologic, parțial excavat dinaintea Primului Război Mondial sub auspiciile Institutului Austriac de Arheologie. Deissmann a dus o campanie de unul singur timp de mai mulți ani, atât la nivel național, cât și internațional, pentru a crește gradul de conștientizare a situației de la
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
Din cauza manipulării neglijente a materialului original o mare parte din bibliotecă este iremediabil amestecată, ceea ce face imposibil pentru oamenii de știință să organizeze și să reconstituie multe dintre textele originale, deși unele au rămas intacte. Materialele au fost găsite în situl arheologic de la Kouyunjik (antica Ninive, capitala Asiriei) în nordul Mesopotamiei. Situl se află astăzi pe teritoriul statului modern Irak. Tradițiile persane și armene veche indică faptul că Alexandru cel Mare, văzând marea bibliotecă a lui Assurbanipal de la Ninive, a fost
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
este iremediabil amestecată, ceea ce face imposibil pentru oamenii de știință să organizeze și să reconstituie multe dintre textele originale, deși unele au rămas intacte. Materialele au fost găsite în situl arheologic de la Kouyunjik (antica Ninive, capitala Asiriei) în nordul Mesopotamiei. Situl se află astăzi pe teritoriul statului modern Irak. Tradițiile persane și armene veche indică faptul că Alexandru cel Mare, văzând marea bibliotecă a lui Assurbanipal de la Ninive, a fost inspirat în crearea propriiei sale biblioteci. Alexandru a murit înainte de a
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
î.Hr.), pe partea opusă a movilei de pământ. Din păcate, nu a fost făcută nici o inventariere a descoperirilor și, la scurt timp după ce au ajuns în Europa, tăblițele s-au amestecat iremediabil unele cu altele, precum și cu tăblițe provenind alte situri. Astfel, este aproape imposibil astăzi să se reconstituie conținutul original al fiecăreia dintre cele două "biblioteci" principale. Assurbanipal a fost cunoscut ca un comandant militar tenace; cu toate acestea, el a fost, de asemenea, un intelectual recunoscut, precum și un colecționar
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
provinciala a "Proveditorato alle Opere Pubbliche of the Regione Campania". În următorii șapte ani, castelul original a fost consolidat, s-au refăcut galeriile originale, aleile și încăperile subterane, unde a fost amenajat un auditorium cu 700 de locuri. În 1982 situl a fost predat către "Soprintendenza per i Beni Artistici e Storici" a orașului Napoli, iar într-o încăpere din partea de sus a vechiului bloc de închisoare a fost instalată "Bibliotecă de Istorie a Artei Bruno Molajoli". Fostul sediu al Marinei
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]