21,512 matches
-
cu părinții, cu cei dragi și cu marile experiențe.” Ralph Waldo Emerson 278. „O carte e o pulbere albă; poate fi zahăr, poate fi arsenic, cu o diferență pe care puțini o recunosc; nu toți cei puși în gardă se tem de veninul cărților; pe lângă aceasta, bietul nostru spirit, când îi e dată alegerea, ne conduce să preferăm paginile care favorizează tocmai acele înclinări contra cărora se invocă medicația bunelor lecturi.” Christina Trivulzio Belgiojoso 279. „Aș vrea să se scrie cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în presele rapide ale tipografiilor moderne. Uneori a căzut pradă jafurilor care au însoțit războaiele, alteori a fost arsă pe ruguri, iar o vreme a trăit ferecată în lacăte și legată în lanțuri. Tiranii au urât-o și s-au temut de ea, cei dornici de libertate au iubit-o și au folosit-o ca pe o armă, împotriva nedreptății, împilării, a tuturor forțelor întunecate care încearcă să oprească omenirea în tendința ei firească spre progres și dreptate socială. Oamenii zilelor
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de cenușă.” Martialis (Martial) 565. „Ambiția mea este să spun în zece fraze ceea ce oricare altul spune într-o carte întreagă - ceea ce oricare altul nu spune într-o carte întreagă.” Friedrich Nietzsche 566. „O carte atât de inspiratoare, încât mă tem că nu i-am dat destulă atenție. Trebuie s-o citesc din nou.” Jerome Klapka 567. „Ne judecăm semenii la fel cum criticii judecă orice carte, nu după trăsăturile bune pe care le au, ci după cusururile lor. Bietul rege
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
concluzia că nu există cărți... neprețuite.” Eugen Frunză 690. „Nu puține cărți proaste își ascund fața după o prefață.” Eugen Frunză 691. „Nu e carte care să nu-și găsească cititor pe măsura ei.” Eugen Frunză 692. „Când scriu, mă tem întotdeauna ca nu cumva gândul limpede să se întunece până îl așez pe hârtie.” Eugen Frunză 693. „O carte bună nu sfârșește niciodată.” Eugen Frunză 694. „Scriitorul fără cititor e ca locomotiva fără vagoane.” Eugen Frunză 695. „Am în biblioteca
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și de lut, îmi pun veșmintele cele mai alese. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult (în lumea cărților, n.n.) [...] vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sunt cu toată ființa mea în tovărășia lor.” Machiavelli 808. “Cea mai bună carte a mea e aceea la care lucrez; îndată după ea vine ultima publicată, dar, pe nesimțite mă pregătesc să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
alegerile din 2000, opoziția formată din Partidul Național Liberal și Partidul Democrat, care nu au îndrăznit să urmărească revizuirea constituțională în timpul mandatului lor la guvernare, între 1996 și 2000, s-au raliat poziței PSD și au militat în favoarea textului respectiv, temându-se că o campanie împotrivă sau pentru abținere ar fi făcut aceste partide și mai nepopulare decât erau, toate acestea în ciuda criticilor asupra caracterului superficial al modificărilor constituționale propuse. Sedus la rândul său de câteva avantaje care i-ar fi
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
de văzut. Aici vreau să spun doar că slaba activitate a Parlamentului României nu poate face de râs parlamentarismul, fiindcă noi nu am avut o formă bună de parlamentarism care să fi dat chix. După cum am văzut, A. Cornea se temea de un parlamentarism doar fiindcă și-l imagina pe Adrian Năstase drept premier și nu pentru că identificase o deficiență de concepție a acestui regim. Așa cum azi Iliescu se teme de acest tip de regim numai imaginându-și-l pe Băsescu
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
care să fi dat chix. După cum am văzut, A. Cornea se temea de un parlamentarism doar fiindcă și-l imagina pe Adrian Năstase drept premier și nu pentru că identificase o deficiență de concepție a acestui regim. Așa cum azi Iliescu se teme de acest tip de regim numai imaginându-și-l pe Băsescu premier: "Ce s-ar fi întâmplat dacă domnul Traian Băsescu ar fi fost ales de Parlament și se schimba, ca acum, majoritatea sau aveam tot felul de majorități fluctuante
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
administrativ-teritorial fiind esențială dezvoltării economice și sociale a României, în viitor. În plus, politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potențial natural, economic și uman diferit de cel... atât de fărâmițat al județelor noastre. Mă tem însă că, deși se vorbește despre descentralizare și despre o absorbție mai bună a fondurilor UE, noua împărțire administrativă riscă să fie doar o nouă gaură neagră într-un aparat bugetar și așa stufos. Argumentele care susțin nevoia de regionalizare
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
femei au doar roluri subalterne. Cléa e ademenitoarea, iar tânăra milităroasă executanta docilă și timorată a celor mai respingătoare operațiuni: ea trebuie să-i șteargă pe inițiați la fund. Inițiați în ce, de fapt? Caută cu înfrigurare certificatul în geantă, temându-se că ticăloșii ăștia au făcut-o să se nască, fără să știe, a doua oară. Se lasă noaptea și nu poate citi. Vrea să se întoarcă, dar e beznă. Nu mai știe unde se află. Negru absolut. Cum se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
malul mării, într-o noapte fără lună. Lumina unui far mătură câteva clipe valurile întunecate, apoi noaptea devine de nepătruns. Un vis sau o amintire? Dacă e amintire, se destramă de cum încearcă s-o interogheze, ca un vis care se teme de lumina zilei. Când doctorul M. își face vizita, i se plânge: Nu ajunge tortura bolii, mai trebuie adăugată și tortura încheieturilor legate de pat?" În privirea tânără și francă a doctorului, apare o sclipire. E stânjenit sau amuzat? Bineînțeles
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Segal, care îi ascultă, incredulă, afirmațiile despre garanțiile franco-britanice, ca și despre recentele mă-suri, luate pentru a consolida capacitatea de apărare a țării. El se află acolo tocmai pentru a consolida această capacitate, ea nu are de ce să se teamă. Să se teamă? Doamnei Segal i-ar fi greu să spună de ce se teme cel mai mult, de revizuirea naturalizărilor acordate după război și de ideea exotică a guvernului Goga-Cuza, din fericire debarcat între timp, de a trimite evreii în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ascultă, incredulă, afirmațiile despre garanțiile franco-britanice, ca și despre recentele mă-suri, luate pentru a consolida capacitatea de apărare a țării. El se află acolo tocmai pentru a consolida această capacitate, ea nu are de ce să se teamă. Să se teamă? Doamnei Segal i-ar fi greu să spună de ce se teme cel mai mult, de revizuirea naturalizărilor acordate după război și de ideea exotică a guvernului Goga-Cuza, din fericire debarcat între timp, de a trimite evreii în Madagascar (de ce în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
suri, luate pentru a consolida capacitatea de apărare a țării. El se află acolo tocmai pentru a consolida această capacitate, ea nu are de ce să se teamă. Să se teamă? Doamnei Segal i-ar fi greu să spună de ce se teme cel mai mult, de revizuirea naturalizărilor acordate după război și de ideea exotică a guvernului Goga-Cuza, din fericire debarcat între timp, de a trimite evreii în Madagascar (de ce în Madagascar?) sau de Marele Vecin împotriva căruia locotenentul a venit să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca și motive de reflecție, ți-am spus, dar nu marea dragoste, unica, în caz că o asemenea iubire există și nu e o simplă ficțiune. Ar fi destul de uimitor dacă ai găsi până și o dragoste oarecare." Chiar de asta se temea Filip: "Dar de ce?" Pentru că materialmente este imposibil. Medicii și infirmierele de la sanatoriu trăiesc între ei, nu-i vezi decât la gară, când vin să ia trenul. Satul de pescari, minat de alcoolism și sărăcie, are alte griji, iar cei câțiva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ochii depărtați sporeau impresia că e făcut pe lățime, nu pe înălțime, ca toată lumea. Când l-a văzut pe locotenent, a luat un aer posomorât și a mormăit ceva ininteligibil, în timp ce învățătorul făcea prezentările. Drace, ce avea boxerul ăsta ratat? Temându-se să nu se instaleze o tăcere stânjenită, învățătorul începu să povestească cum se dusese la Cetatea Albă, cu câțiva elevi, să le cumpere încălțăminte, căci frigul nu avea să întârzie: Am plecat de dimineață cu automotorul care face naveta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dacă nu, bestia asta n-o să mă lase în pace." Se ridică: "Haide, veniți amândoi să luați masa la mine, Hector ne-a comunicat că e gata." Locotenentul care, la vederea marelui câine negru, își schimbase hotărârea și chiar se temea că șeful de gară n-o să-și mai repete invitația, se lăsă dus fără să protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
I-a descris apoi tablourile, în special ultimul, și a încheiat acest capitol într-o manieră enigmatică: "Imaginează-ți, chiar în ziua sosirii mele la Bugaz, plimbându-mă pe plajă, am trecut pe lângă fetiță și câinele Hector fără să mă tem de nimic..." Și de ce ar fi trebuit să se teamă? Ultima parte era rezervată serii petrecute împreună cu prietenii la sărbătorirea învățătorului. I-a spus despre darurile lucrate de femei, cu dragoste și foarte utile ("Constantin mi-a spus că învățătorul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încheiat acest capitol într-o manieră enigmatică: "Imaginează-ți, chiar în ziua sosirii mele la Bugaz, plimbându-mă pe plajă, am trecut pe lângă fetiță și câinele Hector fără să mă tem de nimic..." Și de ce ar fi trebuit să se teamă? Ultima parte era rezervată serii petrecute împreună cu prietenii la sărbătorirea învățătorului. I-a spus despre darurile lucrate de femei, cu dragoste și foarte utile ("Constantin mi-a spus că învățătorul, care are un salariu modest, găsește mereu pe unul mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Motea, și nu s-a mai întors. Am căutat-o pe plajă, trebuie că s-a înecat..." Deși parcă îl lovise cineva cu o măciucă în cap, locotenentul își aduse aminte că tânăra femeie evita să se îndepărteze de mal, temându-se de cârcei. Se aventurase totuși prea departe? "Faceți ceva, domnule locotenent", îl imploră cu glas stins madam Segal. Ardea să facă ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu creionul roșu, și mai spre est încă, linia frontului, având în vedere victoriile de peste săptămână. Și toată această societate, foarte diversă etnic, aplecată deasupra hărții date peste cap a continentului, se regăsea într-o solidaritate de mari români. Se temeau de victoria Reichului, le era frică de contralovitura rușilor și își doreau ca doar România să se retragă dibaci din joc. "Să ne ajute Dumnezeu!" spunea Alice, așezând cărțile ca să citească viitorul țării și al celor doi fii ai lor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
creion roșu, adăugând pe margine: "Ce peltea! Nu puteți s-o faceți mai pe scurt?!" Nu țineau seama de asta. Continuau să-și povestească în amănunt măruntele evenimente zilnice și să discute despre Secret, după un cod, căci se mai temeau de încă o cenzură, aceea a mamelor. Părinții Dorinei M. aveau o mică moșie în nordul Moldovei, la Vultureni (numele, derivând de la vultur, o fascina pe Nel prin conotațiile lui), și cai. Dorina M. făcea călărie și îi vorbea despre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
politizare a societății a sporit exodul populației, fiind încurajați să părăsească baștina vorbitorii de limbă română. Poliția, mass-media, biserica, sindicatele involuntar au devenit mijloace de dominare și manipulare în masă. Cultul personalități lui Voronin a permis înspăimântarea oamenilor, populația se temea să-și revendice drepturile la studii, cuvânt, independență, proprietate etc. Republica Moldova, treptat, se transformă într-o oază izolată de toată lumea. Să sperăm că școala dramatică a opt ani de dictatură comunistă, deghizată în una democrată, jertfele de vieții omenești de la
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
de mănăstire o va trăi cu durere de multe ori în toată tinerețea sa: călugări profund înduhovniciți, trăind printre cărți, îi vor refuza bucuria intrării în ascultare. Poate copleșiți de harul revărsat asupra tânărului din fața lor, sau pur și simplu temându-se de a nu zăgăzui un destin aflat abia la început, ei îl vor povățui cu blândețe să își afle drumul propriu în viață și în lume. Cu un nou refuz în suflet, Petru se îndreaptă spre mănăstirea Medvedovski unde
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lumii”, în care un suflet tânăr poate suferi derute mai rele decât cele aduse de viețuirea înafara mănăstirii: „Dar deoarece vrei să fii în această Sfântă Lavră, care se găsește în mijlocul lumii, și să stai alături de noi păcătoșii, tare mă tem ca nu cumva , cum ești încă tânăr, să nu suferi surparea de pe urmă a sufletului tău pe care n-ai fi suferit-o dacă trăiai în lume; (...).”<footnote Vezi, Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]