17,513 matches
-
În matematică, un șir de polinoame ortogonale este un șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L. Studiul polinoamelor ortogonale a fost dezvoltat începând cu sfârșitul secolului
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
date de funcția generatoare exponențială Aceasta egalitate este valabilă pentru orice "x", "ț" complex, si se poate obține scriind dezvoltarea în serie Taylor în punctul "x" al funcției "z" → exp(−"z") (în cazul polinoamelor din fizică). Dacă "X" este o variabilă aleatoare cu distribuție normală cu deviație standard 1 și valoarea așteptată μ atunci Polinoamele Hermite pot fi exprimate sub formă de caz particular al polinoamelor Laguerre. Polinoamele Hermite pot fi exprimate drept caz particular al funcțiilor cilindrului parabolic. unde formulă 50
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
H"("x") sunt doar modulele valorilor coeficienților corespunzători ai lui "H"("x"). Acestea apar că momente de distribuție normală de probabilitate: Al "n"-lea moment al distribuției normale cu valoarea așteptată μ și varianta σ este unde "X" este o variabilă aleatoare cu distribuția normală specificata. A special case of the cross-sequence identity then says that One can define the Hermite functions from the physicists' polynomials: Since these functions contain the square root of the weight function, and have been scaled
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
după citirea liniilor de date. Expresii de genul "pattern 1, pattern 2" permit executarea acțiunilor începând cu linia validată de "pattern 1" și terminând cu linia validată de "pattern 2". AWK cuprinde majoritatea elementelor întâlnite în limbajele de programare moderne: variabile, funcții, operatori logici, operatori de calcul, blocuri de control etc. Elementelor au o formă similară celor din limbajul C. Ca în orice alt limbaj de scripting, tipul variabilelor nu trebuie declarat: +, - Adunare, scădere Prescurtările din limbajul C sunt și ele
AWK () [Corola-website/Science/320050_a_321379]
-
pattern 2". AWK cuprinde majoritatea elementelor întâlnite în limbajele de programare moderne: variabile, funcții, operatori logici, operatori de calcul, blocuri de control etc. Elementelor au o formă similară celor din limbajul C. Ca în orice alt limbaj de scripting, tipul variabilelor nu trebuie declarat: +, - Adunare, scădere Prescurtările din limbajul C sunt și ele permise: &&, ||, ! AND, OR, NOT ==, != Egal, diferit. $0; $1,$2,$3... Câmpurile din linia de date. Structurile de control sunt foarte similare cu cele din limbajul C. Aritmetice: sqrt
AWK () [Corola-website/Science/320050_a_321379]
-
blocul "END". BEGIN { Exemplul folosește tablouri asociative. Blocul "BEGIN" setează ca separator de câmpuri (în cazul nostru câmpurile sunt cuvinte) orice caracter care nu este o literă. Separarea se va face automat pentru fiecare linie citită, cuvintele fiind copiate în variabilele "$1, $2 ... $i". Numărul de câmpuri "NF" este setat să corespundă cu numărul de cuvinte. A doua acțiune este executată pentru fiecare linie de text. Se iterează prin toate cuvintele de pe linie și se incrementează un contor local. Fiecare cuvânt
AWK () [Corola-website/Science/320050_a_321379]
-
totdeauna numai cu valori aproximative ale variabilelor date sau rezultate și este într-o anumită măsură, un tabel de calcul grafic. Un astfel de tabel de calcul grafic, este mai comod (mai puțin pretențios) decât un tabel de calcul cu variabile (mărimi) date numeric (numai prin cifre). Aceasta se explică prin faptul că, nomogramele exclud de la sine posibilitate unor valori interpolare a variabilelor (prezente în calculele cu tabele numerice), și prin aceea că ele ocupă mai puțin spațiu, graficele fiind mai
Nomografie () [Corola-website/Science/320117_a_321446]
-
astfel de tabel de calcul grafic, este mai comod (mai puțin pretențios) decât un tabel de calcul cu variabile (mărimi) date numeric (numai prin cifre). Aceasta se explică prin faptul că, nomogramele exclud de la sine posibilitate unor valori interpolare a variabilelor (prezente în calculele cu tabele numerice), și prin aceea că ele ocupă mai puțin spațiu, graficele fiind mai „concentrate” (pe hârtie) decât tabelele numerice de calcul. Elementele de bază în alcătuirea nomogramelor sunt drepte și /sau curbe prevăzute cu diviziuni
Nomografie () [Corola-website/Science/320117_a_321446]
-
puțin spațiu, graficele fiind mai „concentrate” (pe hârtie) decât tabelele numerice de calcul. Elementele de bază în alcătuirea nomogramelor sunt drepte și /sau curbe prevăzute cu diviziuni. De pe ele se pot citi direct, sau prin rigle "cititoare" auxiliare valoarea unei variabile (căutată) în funcție de valorile altor două sau mai multe variabile date în nomogramă prin drepte și/sau curbe (cu diviziuni). Aplicațiile nomografice sunt frecvente în practica tehnică, acolo unde caracterul aproximativ (subiectiv) al citirilor pe nomograme nu duce la o neacceptată
Nomografie () [Corola-website/Science/320117_a_321446]
-
tabelele numerice de calcul. Elementele de bază în alcătuirea nomogramelor sunt drepte și /sau curbe prevăzute cu diviziuni. De pe ele se pot citi direct, sau prin rigle "cititoare" auxiliare valoarea unei variabile (căutată) în funcție de valorile altor două sau mai multe variabile date în nomogramă prin drepte și/sau curbe (cu diviziuni). Aplicațiile nomografice sunt frecvente în practica tehnică, acolo unde caracterul aproximativ (subiectiv) al citirilor pe nomograme nu duce la o neacceptată imprecizie de calcul, deci este acceptabil.
Nomografie () [Corola-website/Science/320117_a_321446]
-
În matematică, identitațile trigonometrice sunt egalități care implică funcții trigonometrice și sunt adevărate pentru fiecare unică valoare a variabilei care apare. Geometric, acestea sunt identități care implică funcții de unul sau mai multe unghiuri. Acestea sunt distincte de identitățile triunghiurilor, care implică atât unghiurile cât și laturile triunghiului. Acest articol acoperă doar identitățile trigonometrice. Aceste identități sunt utilizate acolo
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
trigonometrice. Aceste identități sunt utilizate acolo unde apar expresii care implică funcții trigonometrice, care trebuie să fie simplificate. O aplicație importantă este aceea a integralelor care nu conțin funcții trigonometrice, dar care implică folosirea acestor funcții prin aplicarea metodei substituției variabilelor, iar apoi simplificând integrala rezultantă prin identitățile trigonometrice. În general, pentru notația unghiurilor se folosesc literele grecești, precum alpha ("α"), beta ("β"), gamma ("γ"), theta ("θ"), etc. Sunt larg răspândite câteva modalități de măsurare a unghiurilor care folosesc unități de
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
identități apare o asimetrie care nu apare în cazul sumării unui număr finit de unghiuri. În fiecare produs, există numai factori sinus finiți și factori cosinus cofiniți. Fie "e" (pentru "k" ∈ {0, ..., "n"}) polinomul simetric elementar de grad "k" în variabilele: pentru "i" ∈ {0, ..., "n"}, adică: Atunci numărul de termeni depinzând de "n". De exemplu: și așa mai departe. Cazul general poate fi demonstrat prin inducție matematică. în care "e" este polinomul simetric elementar de grad "k" de "n" variabile "x
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
este panta rotației ei printr-un unghi −"α". și prin urmare corolarul: în care formula 62. Cu aplicații la funcții speciale, sunt folositoare următoarele produse infinite pentru funcțiile trigonometrice: Identități curioase este un caz special al unei identități care conține o variabilă: O identitate similară este: precum și: Similar: Următoarea probabil că nu este cu adevărat o generalizare a unei identități care să conțină o variabilă (vezi explicația de mai jos): Dacă se consideră următoarea identitate, cu unghiurile măsurate în radiani și având
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
produse infinite pentru funcțiile trigonometrice: Identități curioase este un caz special al unei identități care conține o variabilă: O identitate similară este: precum și: Similar: Următoarea probabil că nu este cu adevărat o generalizare a unei identități care să conțină o variabilă (vezi explicația de mai jos): Dacă se consideră următoarea identitate, cu unghiurile măsurate în radiani și având valoarea 21 la numitor, obținem: Factorii 1, 2, 4 ,5 8 și 10 sunt intregi mai mici decât 21/2 și nu au
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
la numitor, obținem: Factorii 1, 2, 4 ,5 8 și 10 sunt intregi mai mici decât 21/2 și nu au factori comuni cu numarul 21. O cale eficientă de a calcula pe π se bazează pe următoarea identitate fără variabile, datorată lui John Machin: sau, alternativ, folosind identitatea lui Leonhard Euler: Pentru câteva unghiuri simple, sinusul și cosinusul iau forma formula 79 pentru 0 ≤ "n" ≤ 4, care sunt ușor de memorat. Raportul de aur φ: Vezi și constante trigonometrice exacte. În
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
care apare în ambele părți ale următoarei identități: Convoluția oricărei funcții integrable de perioadă 2π cu nucleul lui Dirichlet coincide cu funcția de gradul "n" din aproximarea Fourier. Același lucru este valabil pentru orice funcție generalizată. Dacă facem schimbarea de variabilă: atunci în care formula 93 Aceste substituții sunt folositoare la transformarea funcțiilor sinus și cosinus în funcții raționale de "t", pentru a găsi primitivele integralelor.
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
Compania a explicat de fiecare dată că, pentru a fi un indicator relevant, DAE trebuie să fie calculată pentru aceleași condiții de sumă, perioada de rambursare, număr de rate și tip de dobândă, întrucât valoarea DAE diferă sensibil în funcție de aceste variabile. Începând cu luna august 2014, Președintele Directoratului Provident Financial România este Viktor Boczán. Acesta a condus anterior departamentul de Operațiuni al Provident Ungaria. Alți doi membri ai Directoratului sunt Graham O’Mahoney, Directorul Financiar și Directorul de Resurse Umane, Csaba
Provident Financial România () [Corola-website/Science/320197_a_321526]
-
ca bază a teoriei operatorilor. Studiile sale se înscriu în teoria ecuațiilor integrale liniare de ordinul al doilea, cu aplicații în fizică. A creat teoria ecuațiilor integro-diferențiale de "tip Fredholm", adică cu limite fixe, cu o singură și mai multe variabile independente și a demonstrat că aceste ecuații joacă un rol special referitor la rezolvarea problemei lui Dirichlet, în calculul rezistenței materialelor, în teoria elasticității și teoria potențialului. A mai adus contribuții și în domeniul mecanicii și al fizicii matematice. Un
Erik Ivar Fredholm () [Corola-website/Science/320279_a_321608]
-
sensul instrucțiunilor de cod(în general pentru că au nevoie de o noua întrebuințare), afectând astfel compatibiliatea codului pe modele de microprocesoare derivate. Setul de instrucțiuni al unui microprocesor poate avea instrucțiuni de lungime egale sau poate avea instrucțiuni de lungime variabila. Un limbaj de programare de nivel înalt este un limbaj cu o abstractizare puternică față de instrucțiunile unui microcontroller. În comparative cu limbajele de programare de nivel scăzut, limbajele de nivel înalt manipulează concept apropiate de limbajul natural care îl fac
Programarea microcontrollerelor () [Corola-website/Science/321287_a_322616]
-
Pentru a vedea aceasta, amintim că ecuația diferențială<br>formula 5 are, cu restricții foarte puține asupra funcției p(U,V) soluții "U= U(V,U, V)". Vom presupune că aceste soluții pot fi extinse peste intervale suficient de largi ale variabilei V Curbele descrise de ecuația:<br>formula 6 sunt "adiabatele" sistemului (vezi Fig.2, pentru N, descris aproximativ de ecuația de stare Van der Waals). Dacă cunoaștem o familie de soluții "U(V,U,V") a ecuației (2.5), găsim ușor
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
astfel de sistem este ""simplu"" în sensul lui Carathéodory și prin urmare, forma diferențială a cantității de căldură este integrabilă, drept consecință a principiului (PC), prin intermediul lemei sale: integrabilitatea este acum o afirmație "netrivială": nu orice formă diferențială cu trei variabile independente este integrabilă. Argumentația lui Carathéodory este mai departe următoarea: dacă drept variabile geometrice independente alegem entropiile empirice S, S ale celor două sisteme și ca parametru negeometric temperatura θ și notăm cu "N" un factor integrand al cantității de
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
diferențială a cantității de căldură este integrabilă, drept consecință a principiului (PC), prin intermediul lemei sale: integrabilitatea este acum o afirmație "netrivială": nu orice formă diferențială cu trei variabile independente este integrabilă. Argumentația lui Carathéodory este mai departe următoarea: dacă drept variabile geometrice independente alegem entropiile empirice S, S ale celor două sisteme și ca parametru negeometric temperatura θ și notăm cu "N" un factor integrand al cantității de căldură a sistemului total, putem scrie:<br>formula 12 pentru o functie "S(S
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
de echilibru (empirică) θ. Cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este:<br>formula 22 unde "entropiile empirice" S, S sunt funcții de V,θ și V,θ. Înlocuind diferențialele dS, dS cu diferențialele dV, dV ,dθ, obținem o formă de trei variabile. Dacă sistemul evoluează adiabatic, "dQ=0"; în general, nu există o funcție θ(V,V) care să satisfacă această ecuație; dacă există, atunci dQ este integrabilă. Să presupunem că la o pereche (V,V) dată, ar exista două valori θ
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
sale cunoscute sau presupuse și care poate fi folosit pentru studiul ulterior al proprietăților sale. Pentru multe studii este necesar să se ia în considerare numai acele aspecte (sau variabile) ale sistemului care sunt relevante pentru problema cercetată. Aceste aspecte (variabile) sunt reprezentate în "modelul sistemului", iar modelul, prin definiție este o reprezentare simplificată a sistemului. Pe de altă parte, modelul trebuie să fie suficient de detaliat pentru a permite să se tragă concluzii valabile la efectuarea experiențelor asupra modelului, pentru
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]