179,567 matches
-
spre est. În anii 1982 - 1983 în curtea facultății se construiește pavilionul "Orologerie". În clădirea cu o suprafață de 6900 m se vor amplasa Catedrele de Mecanică și Vibrații, Rezistența Materialelor, Organe de Mașini și Mecanisme, Mecatronică și Mecanică Fină. Aici, ținând de Catedra de Mecanică și Vibrații se află "Centrul de Modelare a Protezării și Intervențiilor Chirurgicale asupra Scheletului Uman". Într-o aripă a Orologeriei Catedra de Mașini Hidraulice are laboratoarele de pompe, de aerodinamică și cel de fluide magnetice
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
de Catedra de Mecanică și Vibrații se află "Centrul de Modelare a Protezării și Intervențiilor Chirurgicale asupra Scheletului Uman". Într-o aripă a Orologeriei Catedra de Mașini Hidraulice are laboratoarele de pompe, de aerodinamică și cel de fluide magnetice. Tot aici, ținând de aceeași catedră se află "Centrul Național pentru Ingineria Sistemelor cu Fluide Complexe" (CNISFC). "Laboratorul de mașini hidraulice „Aurel Bărglăzan”" este primul laborator de acest gen construit în România. Construcția sa a început în anul 1928 din inițiativa lui
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
a fost înființat în anul 1924, fiind și el primul cu acest profil din România. Între anii 1952 - 1954 în curtea facultății s-a construit o clădire destinată pentru "laboratorul de motoare cu ardere internă", care a început să funcționeze aici în anul 1955, iar între anii 1962 - 1969 s-au construit, tot în curtea facultății, două săli pentru "laboratorul de turbine cu abur", respectiv "laboratorul de turbine cu gaze", amplasate de o parte și de alta a clădirii care adăpostea
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
1969 s-au construit, tot în curtea facultății, două săli pentru "laboratorul de turbine cu abur", respectiv "laboratorul de turbine cu gaze", amplasate de o parte și de alta a clădirii care adăpostea "laboratorul de cazane de abur", cazanul de aici alimentând inițial cu abur laboratorul de locomotive, amplasat vizavi. În anul 2008 laboratoarele de cazane și turbine au fost reamplasate în "laboratorul multifuncțional de mașini termice și energii neconvenționale", situat între laboratoarele de locomotive și motoare. "Laboratorul de locomotive" a
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
Saumur. Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice. Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate "Muzeului Calului". Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor. Castelul a fost imortalizat în manuscrisul "Très Riches Heures du
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Orășeni a făcut parte din componența României, în Plasa Șipenițului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. În perioada interbelică, pe aici trecea drumul național Botoșani - Cernăuți - Orășeni . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS
Orășeni, Cozmeni () [Corola-website/Science/315700_a_317029]
-
acestui sat au fost găsite situri arheologice datând din epoca neolitică și aparținând culturii Tripoli: vase de ceramică, figurine umane și animale. De asemenea, au fost găsite obiecte din bronz (brățări) și monede romane. Primele săpături arheologice au fost efectuate aici de către arheologii J. Sombaty (1893) și E. Costin (1904-1914), iar artefactele găsite au fost duse la Muzeele din Cernăuți și Viena. Mai tâziu, arheologul ucrainean Oleg Kandiba-Oljici (1907-1944) a scris cartea în limba germană "Schipenitz - Kunst und Geräte eines neolithischen
Șipeniț, Cozmeni () [Corola-website/Science/315697_a_317026]
-
engleză, limba preferată, in viata de zi cu zi este Limba Saxona de Jos din Groningen. Varietatea din Winschoten a dialectului Groningen are o brumă de cuvinte din ebraica (și idiș), ceea ce reflectă comunitatea evreiască proeminenta mai demult, care locuia aici de la 1700.
Winschoten () [Corola-website/Science/315716_a_317045]
-
Liceul „Frații Buzești”) le-a urmat la Craiova, unde părinții săi s-au stabilit în anul 1945. După absolvirea liceului a fost angajat al teatrului Național Craiova (1955-1962) ca pictor decorator. Facultatea de Arte Plastice o absolvă în anul 1965. Aici a avut ca profesor de pictură pe Sima Paul, iar la grafică pe Grieb Alfred, Munteanu Corioloan. După facultate este numit profesor de arte vizuale la Școala Nr. 2 „Traian” Craiova, unde funcționează între anii 1965-1998, când este pensionat. A
Alexandru Pascu-Gheorghe () [Corola-website/Science/315718_a_317047]
-
totalitate ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 295 metri, în partea de sud-vest a raionului Cozmeni. Localitatea Ostra a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1762 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Nicolae Calmuțchi. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Ostra deținea o parte din Ostra, un teren din Berbești, cu o moară
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
Întreprinderea de materiale de construcții de la Costrijeni și Fabrica de unt și produse lactate de la Zastavna. Industria raionului este specializată în principal pe procesarea produselor agro-alimentare și pe producția de materiale de construcții. Agricultura este principala ocupație a locuitorilor raionului, aici desfășurându-și activitatea 20 societăți comerciale sub diferite forme de organizare. În raionul Zastavna există un liceu cu patru clase cu profil matematică-fizică (în orașul Zastavna) și 33 școli, dintre care un gimnaziu, 10 școli de gradele I și II
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
și II și 22 școli de gradul III. De asemenea, este o școală tehnică și trei școli de muzică pentru copii. În afară de acestea, mai există 37 cămine culturale, 38 biblioteci școlare și 40 de săli de cinema. De asemenea, funcționează aici o vastă rețea de facilități medicale: un spital central raional cu o capacitate de 201 paturi, două spitale raionale cu câte 35 paturi, 8 clinici și 25 cabinete medicale . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Zastavna era vorbitoare de
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
se află în 26 stejari, la o înălțime de 12-18 metri . Peștera Balamutivska care se află pe malul drept al Nistrului, lângă satul Balamutca, este una dintre cele mai renumite peșteri din Bucovina, fiind un monument național de importanță geologică. Aici au fost descoperite picturi pe pereți datând din mezolitic (cu aproximativ 2.000 ani în urmă), picturi care reflectă credințele oamenilor din Epoca de Piatră. Lungimea părții explorate este de 114 metri. Au fost descoperite interesante formațiuni de ghips pe
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
sale, o biserică autonomă bucovineană a existat timp de 70 de ani până la ocuparea Bucovinei de Nord de către URSS. Cu binecuvântarea sa, a fost construită o catedrală și o reședință mitropolitană în orașul Cernăuți. Satul este renumit și prin prezența aici a Piscului Berda, care este cel mai înalt loc nu doar de pe dealurile Hotinului, dar și din întreaga Câmpie a Europei de Est. Satul Ocna este renumit prin parcul său, fondat în anul 1860 și având o suprafață de 2
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
Berda, care este cel mai înalt loc nu doar de pe dealurile Hotinului, dar și din întreaga Câmpie a Europei de Est. Satul Ocna este renumit prin parcul său, fondat în anul 1860 și având o suprafață de 2.7 hectare. Aici sunt aclimatizate 28 tipuri de arbori printre care specii rare cum ar fi ginkgo biloba sau platanul. De asemenea, sunt trei stejari cu o vechime de 180-250 ani și o alee de castani. Acest parc are o importanță științifică, culturală
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Clivești a făcut parte din componența României, în Plasa Șipenițului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. În perioada interbelică, a funcționat aici un cămin cultural al Fundației Culturale Regale "Principele Carol" . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost
Clivești, Cozmeni () [Corola-website/Science/315732_a_317061]
-
forma unei acolade. În naos se mai păstrează partea inferioară a corului, tot din lemn de brad, parapetul balustradei, decorat cu motive geometrice prin decupare în scândură. Întrările în absida altarului erau trei, vopsite în albastru, putându-se observa și aici decorațiuni asemănătoare cu cele de la intrare sau de la balustrada corului. În naos, biserica avea probabil boltă cilindrică, fapt ce se poate determina din forma marginilor balustradei corului ce urmează curba fostei bolți. Absida altarului este decroșată, poligonală cu cinci laturi
Biserica de lemn din Vișagu () [Corola-website/Science/315750_a_317079]
-
era folosit frecvent de către armatele poloneze ori de câte ori acestea invadau Moldova. În anul 1452, un boier numit Feodor Vitold a cumpărat moșia satului de la Coste Vranici, fiul lui Dragomir Vranici, unul din boierii de la curtea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), înălțând aici o biserică cu hramul "Înălțarea Domnului" din Lujeni, un monument de arhitectură moldovenească. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
de către austrieci, făcând parte din districtul Cozmeni (în ). În 1866 localitatea a fost conectată la Calea ferată Lemberg-Cernăuți a companiei Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahn, apoi la 12 iulie 1898 compania Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft a pus în funcțiune Calea ferată Lujeni-Zalișcikî, care a avut aici stația finală și mergea spre nord. Dezvoltarea economică a localității a fost astfel puternic favorizată, în jurul gării fiind construite case și magazine noi, precum și o fabrică de zahăr. Existența ei a determinat orientarea unui număr mare de agricultori către cultivarea
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
România la 28 noiembrie 1918, satul Lujeni a făcut parte din componența României, în Plasa Șipenițului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică, a funcționat aici un oficiu PTT, iar Casa Asigurarilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în comună . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
secolului al XX-lea. Această pictură reprezintă vechiul curent de pictură moldovenească, în care, ca și în arhitectură, miniatură și broderie, sunt destul de puternic conturate trăsăturile de tradiție bizantină. Fragmentele de pictură păstrate sunt de o mare sensibilitate plastică, existând aici primul ansamblu de picturi murale conservate din epoca premergătoare lui Ștefan cel Mare. Cercetătorul român I.D. Ștefănescu a emis ipoteza conform căreia imaginile Sfântului Gheorghe, a Sfântului Nicolae, a Sfinților Probus, Tarasios, Andronic, Bonifat și a Sfântului Nedelia au paralele
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
de nord-vest a raionului Zastavna. De această comună depind administrativ satele Rudca și Vimușiv. Localitatea Babin a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1752, un monah cu numele de Onofrei a construit aici un schit care a deținut 10 fălci de teren și o moară, arendate, din 1782, pe 3 ani lui Vasile Marcu, cu 17 florini . În anul 1776, viețuiau acolo 3 călugări. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate
Babin, Zastavna () [Corola-website/Science/315774_a_317103]
-
anchetat la Securitate în Târgu-Mureș și București timp de șase luni, apoi a fost trimis în detenție la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Cernavodă și la Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, timp de peste doi ani, în condiții de exterminare fizică si psihică. Aici a cunoscut mari personalități ale Bisericii Catolice din România, care oficiau în fiecare noapte Sf. Liturghie și împărțeau euharistia. Părintele Dogaru avea ca partener de muncă un general, Mocsulski, ei trebuind să încarce zilnic un vagon de piatră, cu hrană
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
din Franța, singura din județul Mureș, finalizată în 1996. În același timp, din suma adunată reușește să cumpere o casă în cartierul "Unirii" din Târgu Mureș, unde construiește a doua biserică cu hramul "Regina Sf. Rozar", finalizată în 1997. Tot aici construiește și o casă parohială. Bisericile sunt pictate de către ginerele părintelui canonic, pictorul Valentin Muste. Pentru activitatea sa pe plan spiritual și buna organizare, arhiepiscopul și mitropolitul Lucian Mureșan l-a numit pe Grigore Dogaru canonic mitropolitan și purtător al
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
axa centrală a parcului. Dar datorită frumuseții lui, a fost menținut, iar în perioada în care Eminescu și-a desfășurat activitatea la Iași, el a oferit umbra, el a oferit cadrul pentru refacerea forțelor sleite de o muncă extrem de intensă. Aici, la umbra teiului, ieșenii îl întâlneau frecvent pe marele nostru poet, fie alături de Veronica Micle, fie alături de bunul său prieten, Ion Creangă. [...] După plecarea lui la București, ieșenii au botezat acest tei Teiul lui Eminescu. [...] În cel de-al doilea
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]