179,567 matches
-
timp a intensității mediate Ĩ (ω) arată că: <br>formula 32 unde Ĩ(ω ,u) este transformarta Fourier a lui Ĩ(ω,t). Dacă E(t) poate fi socotit egal cu media lui pe intervalul (-T,T) deducem că <br>formula 33De aici deducem:<br>formula 34 și deci <br>formula 35 Interpretarea este similară:înmulțind Ĩ(ω,u) cu o funcție netedă oarecare de u, dependența total neregulată a fazelor de frecvență face ca integrala să se anuleze, dacă intervalul de integrare nu conține
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
problemei, e natural să presupunem că axele lor sunt orientate izotrop, astfel incât, la stabilirea echilibrului, radiația este izotropă și "complet nepolarizată". Aceasta inseamna ca valoarea medie a lui E(t) este "independentă" de direcție. Definiția luminii naturale dată până aici folosește variația cu timpul a câmpului electric într-un singur punct. În cartea sa (1906) Max Planck dă o definiție diferită, a cărei echivalență cu cea de mai sus e plauzibilă. Cuvântul "incoerent" este definit acum în felul următor: considerăm
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
intensitatea radiației de echilibru sunt cantități măsurabile experimental și sunt bine reproduse de legea lui Stefan (vezi Legile de deplasare ale lui Wien). Putem estima cu ajutorul ei mărimile în joc: la 1000 K u = 0.00754 erg/cm și de aici E = 0.018 u.CGS (este câmpul dintr-un condensator plan uniform incărcat cu 0.0014 fr/cm. (1C =3*10 fr) Energia oscilatorului este dată de (1.1)<br>formula 42 o parte este pierdută prin radiație; ea mai are
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
alegem o soluție "x(t)" a ecuației inomogene care să asculte de "x(0) = dx/dt(0) = 0". Aceasta permite să separăm ușor efectul condițiilor inițiale. O astfel de soluție se construiește prin metoda variației constantelor . Pentru referință, o scriem aici:<br>formula 45 Energia "U(t)" absorbită în intervalul de timp (0,t) de un oscilator a cărui mișcare este descrisă de "x(t)", este, după ecuația (U) de mai sus:<br>formula 46 unde semnul de complex conjugare este introdus pentru
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
U scade. Absorbția radiației cu polarizarea corectă cu frecvența într-un interval dv împrejurul lui ν în intervalul de timp dt este însoțită de o scădere a entropiei câmpului egală cu:<br>formula 56 cu L definit mai sus. Am folosit aici aceeași suprafață de interacție a oscilatorului cu radiația "σ = πe/mcΔν) ca la sfârșitul paragrafului precedent. O parte din radiația incidentă nu este absorbită iar oscilatorul emite la rândul său radiație, corespunzător energiei sale „deplasate” U: entropia câmpului crește cu
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
S(U) a putut fi obținută numai prin comparație directă cu experiența (vezi Formula lui Planck). Scopul articolului este să prezinte în oarecare detaliu considerațiile fizice care au pregătit „descoperirea” cuantelor energetice. Este remarcabil rolul pe care l-a jucat aici termodinamica prin conceptul de entropie. Privind lucrurile de aproape, și realizând neclaritatea care domnea atunci (ale cărei urme există și în prezent) în interpretarea statistică a termodinamicii, se poate aprecia atât modul „aventuros” în care fizica înaintează, cât și drumul
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
von der Hebammenkunst" (Manual pentru arta moșitului), pe care l-a pus la dispoziția moașelor din satele Transilvaniei. În 1820 Vasile Popp a fost chemat la seminarul Socola din Iași, unde, timp de un an, a predat filologia și filosofia. Aici a susținut prelegerea "Filosofia și filologia, sau comparație între limba română și limba latină". Activitatea sa la Socola a luat sfârșit datorită revoluției de la 1821. A publicat în 1821 la Sibiu prima lucrare în limba română de balneologie cu titlul
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
1919 de Georges Merklen, care s-a asociat cu arhitectul André Mornet pentru a înființa un consorțiu de meseriași care se ocupau de arta sacră. Atelierul este preluat în 1934 de Maurice René Bordereau, un meșter sticlar care își făcuse aici ucenicia. Vitraliile mai recente au fost realizate de Éric Brejon și Marie-Pierre Sire, care au înființat firma Bréjon-Sire din Les Clouzeaux, specializată în produse de sticlărie. Vitraliile au fost finanțate în general de donații la nivel local, donatorii fiind personalități
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
meșteșugari-toți cei ce erau în stare au început să se stabilească în orașele care nu fuseseră cucerite de cruciați. Cel mai puternic centru grecesc a devenit Niceea, pe care o despărțeau de capitală Bosforul și un lanț de munți. Tot aici a venit și Theodor Laskaris, care purta titlul de despotes-stăpânitor. Însă locuitorii Niceei, trecuți prin amara experiență a comunicării cu puterea imperială a Angelilor, nu l-au lăsat pe Laskaris să intre în oraș, chiar dacă, după lungi discuții, i-au
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
coasta de sud est a Mării Negre, Imperiul de Trapezunt. Alexios și David fuseseră încredințați curții georgiene, cu care se înrudeau de la căderea lui Andronic I. Cu ajutorul foarte activ al marii regine Thamar (1184-1212), ei stăpâneau din aprilie 1204 Trapezuntul. De aici, cel mai tânăr, David, se îndrepta spre vest de-a lungul litoralului, cucerea Sinope și-și impunea dominația asupra Papflagoniei și Heracleei Pontice. Situația critică a Imperiului Bizantin va fi salvata de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
construită în jurul anului 1800 pe temelia unei bisericuțe vechi de la care se păstrează iconostasul. Ctitorul bisericii este preotul protoiereu Gavril Ciupercovici (Ciupercă), trecut la cele veșnice și înmormântat în curtea lăcașului de cult. Pe crucea sa se află următoarea inscripție: "„Aici odihnesc trupurile robilor lui Dumnezeu protopresviterul Gavril Ciupercovici cu vârsta vieții de 58 ani, au răposat la 1 iunie 1815 și a soției sale Elena, ce au răposat la 10 aprilie anul 1824 la 60 ani bătrână. Aceștia au fost
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
și naos se află un perete despărțitor de bârne, în care s-a practicat o deschidere largă de 2.15x2.30 metri, cu decorațiuni bogate. Naosul are o formă dreptunghiulară (6.10x7.25 metri), cu două abside pentagonale dispuse simetric. Aici se află două ferestre, dispuse în axele absidelor laterale (0.35x0.90 metri). Deasupra naosului se află o turlă octogonală în care s-au practicat patru ferestre încheiate la partea superioară în unghi. Altarul are o absidă de formă pentagonală
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
nobililor britanici îl numește pe Knut rege al întregii Anglii. Pentru a-și consolida stăpânirea, Knut se căsătorește cu văduva lui Ethelred, Emma a Normandiei. Un an mai târziu, moartea fratelui său mai mare, Herlad, îi aduce și coroana Danemarcei. Aici, Knut îl numește regent pe cumnatul său, Ulf Thorgilsson. Acesta a complotat împreună cu nobilii danezi pentru numirea ca rege a fiului lui Knut , Harthaknut, acesta fiind minor. După unele confruntări cu norvegienii care i-au asigurat din nou supremația în
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
În biserică se păstrează câteve icoane pe lemn cu temele: ”Sf.Nicolae”, ”Maria cu pruncul”, ”Iisus”, ”Duminica orbului”, o icoană pe lemn reprezentând în patru casete pe Isus, Maria, Sf.Nicolae, un arhanghel și Botezul lui Isus. Alte icoane de aici se păstrează la mănăstirea Arad-Gai. Cărțile S-au păstrat în biserică mai multe tipărituri: Catavasier, Râmnic, 1708, Catavasier, 1764 (:cumpărat la 1771”); Cazanie (“donate la 1765”); Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată in 1775”. Se mai povestește că
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
al Mureșului, între Păgida, Ocna Mureș și Noșlac. Valorile cele mai mici, de 0,0-0,50 km/km2 se întâlnesc în partea de sud-vest, de-a lungul culmii Creasta Beței - Cornul Șoimușului - Măgura Mihalțului - Dealul Cisteiului, ca urmare a predominării aici a marnelor și nisipurilor. La rândul lor valorile declivității sunt concordante cu cele ale gradului de fragmentare, scăzând în mod accentuat de la est și nord-est spre vest și sud-vest. Dealurile Lopadei beneficiază de un climat temperat-continental cu influențe oceanice și
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
aflată în partea de nord-vest a orașului Suceava (în nordul României). Ea se află localizată la marginea unei păduri aflate pe un pinten terminal al dealului Șeptilici (384 m altitudine), la o înălțime de peste 80 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale nordică a Sucevei. Cetatea Șcheia făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XlV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a crezut că este vorba de o legendă, tradiția neprecizând unde s-ar afla această cetate. Cercetările arheologice efectuate aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a pârăului Șcheia. Motivele alegerii acestei zone erau de ordin strategic, de aici
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a pârăului Șcheia. Motivele alegerii acestei zone erau de ordin strategic, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord și vest (adică dinspre Polonia și Ungaria). Cetatea Șcheia a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în aceeași perioadă cu Cetatea de Scaun
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
propus amenajarea unui parc de promenadă în care să fie cuprins și obiectivul istoric al Cetății Șcheia. Astăzi din întreaga cetate nu se mai văd decât niște ruine, părți din zidurile de pe laturile de nord-vest și sud-est. Cercetările arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală faptul că Cetatea Șcheia avea forma unui romb, cu laturile aproape paralele și egale, având lungimea interioară de 36 m. Suprafața cetății era de 1.450 m²
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
acest program este comun mai multor pictori din Munții Apuseni. Pe de altă parte, calitatea artistică mai scăzută a ansambluilui pictural de la Groșii Noi, în comparație cu prestația zugravului de la Lupșa Mare, din lucrările semnate și datate, ne face să credem că aici s-a străduit un autor cu mână mai stângace. Spre deosebire de bisericile pictate de zugravul Nicolae de la Lupșa Mare, programul iconagrafic de la Groșii Noi este foarte sărac. El acoperă doar bolta naosului și altarului, cu un număr redus de scene. Acestea
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
unde iernează, înspre nordul bazinului, în fiecare vară, dar și prezența în număr mai mare a a narvalilor. Poliniile din bazinul Foxe atrag un mare număr de foci cu barbă ("erignathus barbatus") și de morse de Atlantic ("odobenus rosmarus rosmarus"), aici găsindu-se de altfel și cea mai mare turmă de morse din Canada. Se întâlnesc de asemenea urși polari ("ursus maritimus") și foci inelate ("pusa hispida"). Coastele și insulele din bazin sunt folosite ca locuri de cuibărire pentru pescăruși, gâște
Bazinul Foxe () [Corola-website/Science/316802_a_318131]
-
negative (Stânca sub ghețar — -2,538 m) și printr-un relief alpin în sud, în Munții Regina Maud (peste 2000 m), care sunt de fapt o prelungire a lanțului Transantarctic. Insulele antarctico-neozeelandeze de pe coasta de vest sunt de origine vulcanică, aici existând vulcani activi precum Erebus (3794 m altitudine) sau Terror. Pe coasta estică, insulele sunt muntoase (asemeni celor din vest), dar au altitudini mai reduse. Între lanțurile Transantarcticilor are loc un fenomen neobișnuit pentru Antarctica: Văile uscate. Acestea sunt: Valea
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Antarctice Neozeelandeze s-a făcut pentru a înlesni munca cercetătorilor științifici. Pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeeladeze se găsesc mai multe stații de cercetare. Cele mai importante națiuni-investitoare sunt Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Cele mai importante baze neozeelandeze sunt: Totodată aici mai activează baze de cercetare din alte țări ca: Norvegia, Italia, Germania și Statele Unite ale Americii, ultima având cea mai mare concentrație de stațiuni antarctice pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeelandeze. Poziția economico-geografică a Zonei Antarctice Neozeelandeze, incompatibilă cu activitățile economice
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
încep în 174 î.Hr., când yuezhi au fost învinși de căpetenia xiongnu Laosang, care îl ucide de conducătorul yuezhi. Pentru a scăpa de xiongnu populația yuezhi migrează spre vest ocupând regiunea Tiensan, dar în jurul anului 160 î.Hr. sunt izgoniți de aici de xiongnu și de populația locală. Din acest moment yuezhi dispar din sursele istorice până în anul 129 î.Hr., când Zhang Qian, ambasadorul împăratului chinez, găsește populația yuezhi trăind în zona cursului superior al Amu-Dariei. Scopul călătoriei acestui ambasador era acela
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
În mod tradițional se face din bambus, dar mai nou este făcut și din lemn sau plastic. Numele instrumentului este compus din două cuvinte: "shaku" (care este o unitate de măsură, cam 30,3 cm) și "hachi" (8, aici însemnând 8 "sun"- "sun" fiind o zecime de "shaku"), deci numele poate fi tradus prin „un "shaku" opt "sun"” (adică ca. 55 cm). Se cântă la instrument ca și cum ai încerca să scoți sunete suflând într-o o sticlă goală. Cele
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]