17,527 matches
-
în stil baroc, care era foarte popular pe atunci. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Maurice Grimm și au inclus construirea unor altare laterale noi și eliminarea unei mari părți a elementelor gotice din interior. Reconstrucția a fost continuată de arhitectul local František Benedikt Jangles. În anii 1879-1891 s-a început modificarea arhitecturală a bisericii. În acest timp se lucra la reconstrucția în stil neogotic a capelei Sfintei Fecioare Maria din prezbiteriu și, de asemenea, a sacristiei. Forma actualului altar principal
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
a predicat la Brno în a doua jumătate a anului 1451. Acest amvon, cu toate acestea, nu a fost folosit, el fiind construit mai târziu în amintirea sa. Turnurile impresionante din prezent au fost construite abia în perioada 1901-1909 de către arhitectul vienez August Kirstein. Pe fațada de deasupra intrării principale în catedrală este amplasat un citat în limba latină din Evanghelia după Matei: Acest citat este tradus astfel în limba română: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
restaurarea castelului în stil baroc, rezultând în final un palat manierist (doar partea de jos a turnului a mai rămas din aspectul original al castelului, restul fiind reconstruit până la o înălțime de 84 de metri). Lucrările au fost coordonate de arhitectul italian Filiberto Lucchese, care a amenajat printre altele o grădină de plăcere în fața castelului. După moartea lui Luccese în 1666, Giovanni Pietro Tencalla a continuat lucrările la grădină și a reconstruit palatul pe vechea temelie într-un stil asemănător cu
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
unită ar trebui să aibă în administrare și palatul Troja. Cu toate acestea, este posibil ca pentru toate cele trei obiective învecinate să fie achiziționat un bilet comun. îmbină influențe arhitectonice franceze și italiene. Construcția sa a fost începută de arhitectul italian Domenico Orsi, fiind continuată de arhitectul burgund Jean Baptiste Mathey (originar din Dijon) căruia i se datorează aspectul său actual. Mathey a fost inspirat la momentul elaborării proiectului de tipul de vilă suburbană romană, pe care-l admirase cu
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
și palatul Troja. Cu toate acestea, este posibil ca pentru toate cele trei obiective învecinate să fie achiziționat un bilet comun. îmbină influențe arhitectonice franceze și italiene. Construcția sa a fost începută de arhitectul italian Domenico Orsi, fiind continuată de arhitectul burgund Jean Baptiste Mathey (originar din Dijon) căruia i se datorează aspectul său actual. Mathey a fost inspirat la momentul elaborării proiectului de tipul de vilă suburbană romană, pe care-l admirase cu prilejul șederii sale în Italia, dar și
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
supraviețuit totuși. Cele mai vechi structuri existente datează din secolul al XI-lea, principalul edificiu fiind construit în 1030 așa cum se găsește pe inscripția dintr-o piatră, acum pierdută. Catedrala a fost construită de către un episcop local și de un arhitect iscusit Ilarion, care, de asemenea, a fost ctitorul bisericii din apropiere de la Ashuriani. Puternic afectată de o serie de cutremure, catedrala a fost parțial reconstruită în secolele al XV-lea și al XIX-lea. Excelenta fațadă de este decorată este
Catedrala Samtavisi () [Corola-website/Science/336183_a_337512]
-
George de Poděbrady (Náměstí Jiřího z Poděbrad) din cartierul Vinohrady al orașului Praga. Ea este considerată una dintre cele mai semnificative construcții religioase cehe din secolul al XX-lea. Biserica a fost construită între anii 1928 și 1932 după planurile arhitectului sloven Jože Plečnik. Suburbia Vinohrady de la periferia orașului Praga a început să se dezvolte foarte repede la începutul secolului al XX-lea, astfel că biserica parohială Sf. Ludmila devenise neîncăpătoare. La sfârșitul Primului Război Mondial exista doar o biserică romano-catolică în cartier
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
romano-catolică în cartier, ce era insuficientă față de nevoile spirituale ale localnicilor. În primăvara anului 1919 s-a întrunit un consiliu de construcție a unei noi biserici parohiale care a decis să convoace un concurs public de proiecte. Un grup de arhitecți cehi renumiți a propus ca, indiferent de rezultatul concursului, lucrarea să i se încredințeze arhitectului sloven Jože Plečnik ce proiectase printre altele și Biserica Sfântului Spirit din Viena. Plečnik nu a participat la concurs și a respins pe moment propunerea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
s-a întrunit un consiliu de construcție a unei noi biserici parohiale care a decis să convoace un concurs public de proiecte. Un grup de arhitecți cehi renumiți a propus ca, indiferent de rezultatul concursului, lucrarea să i se încredințeze arhitectului sloven Jože Plečnik ce proiectase printre altele și Biserica Sfântului Spirit din Viena. Plečnik nu a participat la concurs și a respins pe moment propunerea care i s-a făcut, motivând că nu cunoștea credința religioasă a cehilor. Arhitectul sloven
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
încredințeze arhitectului sloven Jože Plečnik ce proiectase printre altele și Biserica Sfântului Spirit din Viena. Plečnik nu a participat la concurs și a respins pe moment propunerea care i s-a făcut, motivând că nu cunoștea credința religioasă a cehilor. Arhitectul sloven a acceptat mai târziu să-și aducă contribuția la proiectarea bisericii. El a propus la sfârșitul anului 1921 lărgirea capelei Sf. Alfons, iar în 1922 a realizat mai multe proiecte ale unei biserici cu campanilă. Potrivit convingerii sale că
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
realizat cea mai mare parte a proiectului, precum și lucrările de amenajare ale Castelului Praga, fără a accepta, se zice, vreun onorariu. Construcția acestei biserici s-a derulat în paralel cu cea a Bisericii Sf. Francisc din Ljubljana, orașul în care arhitectul se născuse și unde a murit la 7 ianuarie 1957. Pentru că fundațiile au fost mult mai scumpe decât s-a planificat, Plečnik a simplificat proiectul pentru a micșora costurile, renunțând să mai ornamenteze partea superioară a fațadei cu chipuri de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
albă. Construcția exterioară a fost finalizată în 1930, iar Plečnik a trimis în 1931 la Praga planurile de design interior în conformitate cu care a fost realizat doar altarul principal, în timp ce amenajarea mai multor altare în spațiul rămas liber a fost omisă. Arhitectul nu a văzut niciodată biserica terminată deoarece el a plecat din Praga în 1934. Biserica a fost sfințită la 8 mai 1932 de către Karel Kašpar, arhiepiscop de Praga (1931-1941) și viitor cardinal (1935), cu toate că interiorul ei era aproape complet gol
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
(n. 16 septembrie 1898, Cristești, comuna Holboca, județul Iași - d. 30 iunie 1988, München, Germania) a fost un arhitect, autor și profesor universitar român, fondator al Școlii Românești de Arhitectură Peisagistică. Carmazinu-Cacovschi a fost membru al Academiilor de Știință din Ucraina, Canada, Italia și România și a predat în universități din Odessa, Harkov, Kiev și Brașov, unde pune temeliile
Vsevlad Carmazinu-Cacovschi () [Corola-website/Science/336205_a_337534]
-
fost membru al Academiilor de Știință din Ucraina, Canada, Italia și România și a predat în universități din Odessa, Harkov, Kiev și Brașov, unde pune temeliile primei secții de ingineri de parcuri și zone verzi din țară. A fost numit arhitect-șef în Odessa, Kiev, Ialta, Harkov, Caransebeș, Lugoj, Constanța, Craiova și Iași, unde realizează proiecte de sistematizare a peisajelor Grădinii Botanice din Iași, Parcului Craiovița din Craiova, litoralului mediteranean francez și litoralului Mării Negre. În Iași a mai gestionat proiecte legate
Vsevlad Carmazinu-Cacovschi () [Corola-website/Science/336205_a_337534]
-
include circa 400 lucrări artistice (desen, grafică și pictură) și peste 200 de lucrări științifice, plus o serie de manuscrise și periodice, unele dintre acestea regăsindu-se la Biblioteca Academiei din Iași, ca urmare a unei donații a soției sale. Arhitectul peisagist Vsevlad Carmazinu Cacovschi. 25 de ani de la moarte. Reportaj, Ziarul Evenimentul.
Vsevlad Carmazinu-Cacovschi () [Corola-website/Science/336205_a_337534]
-
din 1614. Acest monument a reprezentat pentru orașul Olomouc rezultatul unei munci a mai multor artiști și meșteri, dar nu le-a adus mult noroc. Primul care a murit în timpul lucrărilor a fost Wenzel Render, un constructor de monumente și arhitect imperial privilegiat. El a venit primul cu ideea de a se construi coloana, susținându-și dorința în fața consiliului local, a proiectat-o, a coordonat construcția în prima etapă și a contribuit la găsirea surselor de finanțare. „Spre slava lu Dumnezeu
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
castelul a fost extins. Vechea piatră de temelie din timpul lui Sigismund I a fost păstrată deasupra intrării de pe latura de est. Pe ea este trecut anul 1520 și un cartuș cu vulturul lui Sigismund. Construcția a fost supravegheată de arhitectul casei regale Benedyct Sandomierski care a construit mănăstiri de două etaje cu arcade în jurului unei curți închise. În timpul Potopului, castelul a fost distrus în timpul retragerii trupelor suedeze ale generalului Sincler. Aproximativ cincizeci de polonezi, care au intrat în castelul
Castelul Sandomierz () [Corola-website/Science/336217_a_337546]
-
înălțime. Acesta este situat în orașul vechi pe Ali Münif Caddesi. Construcția a fost începută în anul 1879 de către guvernatorul Ziya Pașa și a fost finalizată de următorul guvernator Abidin Pașa în 1882 ca un simbol de modernizare. Cei doi arhitecți armeni, Krikor Agha Bzdikian și Kasbar Agha Bzdikian au fost responsabili pentru proiectarea sa. Primarul Haci Yunus a avut, de asemnea o contribuție semnificativă la construcție. De atunci, turnul este unul dintre cele mai importante repere ale orașului. Büyük Saat
Büyük Saat () [Corola-website/Science/336223_a_337552]
-
Adolf Franz Karl Viktor Maria Loos (n. 10 decembrie 1870 - d. 23 august 1933) a fost un arhitect austriac și cehoslovac și un teoretician european influent al arhitecturii moderne. În eseul său "Ornament and Crime" a susținut suprafețele clare și netede în contrast cu decorațiunile generoase de Fin de siècle și, de asemenea, cu principiile estetice moderne ale Secesiunii vieneze
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
și America poate fi observată în publicația sa de scurtă durată "Das Andere", care a apărut în doar două numere în 1903 și a inclus reclame pentru îmbrăcămintea englezească. În 1920, a avut o scurtă colaborare cu Frederick John Kiesler - arhitect și designer de teatru și de expoziții de artă. Din 1904, el a început să realizeze proiecte mari; cea mai notabilă este așa-numita „Casă Loos” (construită în perioada 1910-1912), inițial pentru croitorii vienezi Goldman și Salatsch, pentru care Loos
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
a se odihni alături de marii artiști și muzicieni din oraș, printre care Schoenberg, Altenberg și Kraus, unii dintre cei mai apropiați prieteni și asociați. Prin scrierile sale și proiectele inovatoare din Viena, Loos a fost în măsură să influențeze alți arhitecți și designeri, contribuind la dezvoltarea timpurie a modernismului. Selecția atentă a materialelor, pasiunea pentru artizanat și folosirea Raumplan-ului - ordonarea și dimensionarea spațiilor interioare după funcționalitate — sunt încă admirate.
Adolf Loos () [Corola-website/Science/336226_a_337555]
-
s-a triplat ca mărime în următoarele două campanii de construcție, cea mai recentă în 1880, urmând proiectele lui Viktor Rumpelmayer care trăia în Viena. După moartea lui Rumpelmayer, survenită în 1885, lucrarea a fost dusă la bun sfârșit de către arhitecții Gusztáv Haas și Miksa Paschkisch, rezultatul fiind una dintre cele mai mari case de țară din Ungaria. Conții Festetics au mărit proprietatea în mod progresiv: Kristóf Festetics a înființat un spital, Pál Festetics a înființat o școală în oraș, iar
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
(15 decembrie 1870 - 7 mai 1956) a fost un arhitect și designer de bunuri de consum austriac. Hoffmann s-a născut în Pirnitz / Brtnice, Moravia (ce face parte acum din Republica Cehă), Austro-Ungaria. A studiat la Școala de Meserii din Brno / Brünn începând din 1887 și apoi a lucrat pentru
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
acesta din urmă vorbea mereu cu admirație de colegul său vienez. Hoffmann a votat pentru unirea Austriei cu Germania și, după cum s-a menționat în cartea "Good Living Street. The fortunes of my Viennese family" (2011) a lui Tim Bonyhady, arhitectul a fost admirat de către naziști care l-au numit comisar special pentru arte și meserii al Vienei și l-au însărcinat cu remodelarea clădirii fostei ambasade germane în "Haus der Wehrmacht" pentru ofițerii germani. După ce a fost folosită de către Guvernul
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
primite cu ocazia aniversării a 80 și 85 de ani, el era practic uitat la momentul morții sale. Deși adevărata lui valoare a fost recunoscută de maeștri precum Alvar Aalto, Le Corbusier, Gio Ponti și Carlo Scarpa, tânăra generație de arhitecți și istorici l-a ignorat. Procesul de redescoperire și de reevaluare a operei sale a început în 1956 cu o carte scrisă de Giulia Veronesi și a luat amploare în cursul anilor 1970 printr-o serie de expozitii și prin
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]