19,017 matches
-
Macquart adesea ia viața în mâinile sale. Este cazul femeii pariziene. Zola este unul dintre puținii care se oprește la un aspect neglijat de majoritatea scriitorilor timpului, cum ar fi răzvrătirea potențială a femeii, capacitățile ei subversive și surprinzătoarea să autonomie. Ambii scriitori-giganți constituie o mitologie fondatoare a literaturii secolului al XIX-lea, dat fiind influență modelelor socio-literare balzaciene și zoliste asupra întregii scriituri românești contemporane. Diferiți factori importanți fac din Pariziana când un model negativ, când unul pozitiv. Caracterele analizate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o "polarizare negativă" în raport cu acestea; * versalitatea (nestatornicia) datorată specificului activităților ilicite, în practică se întâlnesc nu doar o singură manifestare, ci se practică un ansamblu de acțiuni delincvente, fără a se specializa în mod expres într-o formă de manifestare; * autonomia grupului presupune solidaritatea între membrii grupului, față de presiunile exercitate de alte subculturi. Teorii ale "reacției sociale" față de delincvență Din perspectiva acestor paradigme, un rol semnificativ în declanșarea unui comportament delincvențial este jucat de reacția de răspuns și contra-răspuns a individului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
afective care sunt prezente sub forma unei imaturități sociale și morale, cu stări de dereglare a afectelor (V. Preda, 1981, p. 72). Acest fapt cauzează o dependență afectivă și în consecință o cotă crescută de sugestibilitate. Incompleta dezvoltare a unei autonomii afective va scădea șansele de control asupra reactivității afective, și mai ales a celor socio-morale. A.M. Durea (apud Preda, 1981, p. 75) a demonstrat că în general delincvenții prezintă o arierare a maturării afective de circa 2 ani comparativ cu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
voinței și la posibilitatea omului de-a-fi și într-un orizont al scopurilor, nu numai în unul al cauzelor și efectelor. Dar "Kant clădește întregul edificiu al filosofiei sale pe ideea de personalitate, în care deosebește unitatea aperceptivă a conștiinței și autonomia voinței"16; în timp ce Rădulescu-Motru, făcând din conceptul de personalitate temeiul însuși al desfășurării ipotezei personalismului energetic, va construi dovezi pentru ideea după care personalitatea este forma finală în evoluția energiei. Ținând seama de aceste observații, am putea avansa ideea că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
transcendenței, înscrisă, cumva, în însăși unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele două concepte de persoană și personalitate dau sens autonomiei ființei raționale, în fond, autonomie a voinței, exprimată în faptul că voința își dă sieși legea. Prin exercițiul ei, nu este "subiectivată" lumea exterioară; de altfel, aceasta este după modelul unității de existență a omului. Voința pură ca rațiune pură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele două concepte de persoană și personalitate dau sens autonomiei ființei raționale, în fond, autonomie a voinței, exprimată în faptul că voința își dă sieși legea. Prin exercițiul ei, nu este "subiectivată" lumea exterioară; de altfel, aceasta este după modelul unității de existență a omului. Voința pură ca rațiune pură practică se exprimă în afara sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Acest act al ei este reglat prin două principii, unul "subiectiv": pentru o ființă rațională existența ei proprie este scop în sine, altul "obiectiv": ființa rațională înțelege faptul că pentru fiecare semen al său existența proprie este scop în sine. Autonomia voinței, ea însăși pusă în valoare prin acte proprii, este, în principiul ei, "obiectivă", ca o condiție a priori a vieții morale; este o determinare obiectivă și universală a vieții morale. De aceea, rezultatul actelor unei voințe autonome nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sa, omul nu este doar ființă morală (dacă ar fi astfel, atunci legea morală însăși nu ar avea nici un sens pentru el), ci el este și ființă sensibilă, purtătoare de "înclinații" care determină acțiunile subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru el), ci el este și ființă sensibilă, purtătoare de "înclinații" care determină acțiunile subiectului, impurificându-le, scoțându-le din regimul autonomiei pure a voinței. Ca subiect sensibil (persoană), omul acționează potrivit unor scopuri relative (condiționate); dar faptul acesta nu anulează autonomia voinței și actul său de legiferare. Persoana reprezintă omul ca fenomen, adică ființa impresionabilă, care are înclinații (nevoi, mobiluri, motivații etc.) prin care tinde, îndeplinind fel de fel de scopuri condiționate, către fericire. Totuși, fericirea nu poate fi atinsă decât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât în perspectiva perfecțiunii morale, adică a desăvârșirii personalității. Persoanei îi este proprie facultatea de a dori inferioară, iar actele sale sunt dominate de imperative ipotetice (relative). Personalitatea, în schimb, are drept propriu legea morală, posibilă, la rândul ei, ca autonomie a voinței, fiind forma a priori a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este condiționată orice acțiune a persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de a dori inferioară, iar actele sale sunt dominate de imperative ipotetice (relative). Personalitatea, în schimb, are drept propriu legea morală, posibilă, la rândul ei, ca autonomie a voinței, fiind forma a priori a rațiunii practice (a voinței pure); prin autonomia voinței (faptul ca voința să-și dea sieși legea) este condiționată orice acțiune a persoanei; si tot pe temeiul ei devine posibil un exercițiu al persoanei care tinde către un acord cu imperativul categoric (o poruncă), altfel spus, către o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scop ultim al subiectului inteligibil (ceea ce este același lucru cu a fi scop absolut), ci un scop eteronom, prin urmare, precedat și condiționat de un alt scop, care nu poate fi decât din "lumea principiilor moralității", expresie ea însăși a autonomiei voinței (rațiunii practice) unei ființei raționale. Această distribuire duală a fericirii și subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibilă fericirea n. C.), care are o cauzalitate conformă simțământului moral"73 (prin urmare, face posibilă virtutea). Libertatea este concepută de Kant ca o cauză primă inteligibilă, cel puțin în orizontul acțiunii umane, iar forma în care ea apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor, "cauzalitatea prin libertate" este validată de Kant în orizont inteligibil, în universul scopurilor; în absența sa, întreaga viață practică (morală) ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fericirea, iar personalitatea cu persoana, nici una dintre aceste părți neavând vreun rost dacă este socotită separat de cealaltă. Pe de altă parte, este limpede faptul că, pentru filosoful german, omul poate exista în dependență față de natură ca fenomen și în autonomia sa față de natură ca ființă inteligibilă și că se poate înțelege pe sine numai prin raportare la Dumnezeu. Postulatele rațiunii practice par a reprezenta înseși Ideile rațiunii pure teoretice, chiar dacă cele dintâi sunt constitutive (pentru acțiunea determinată), iar celelalte nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca ființă rațională, deține facultatea de a-și propune scopuri independent de natură (facultatea de a-și fixa în mod arbitrar scopuri, spune Kant), face ca el să fie scopul final al creației. Întrucât această facultate este rațiunea practică, adică autonomia voinței, omul este scop final al creației numai ca ființă autonomă (liberă, morală); iar ipostaza finalității implicată aici este aceea "practică". A fi scop final al existenței lumii (al creației) nu e tot una cu a fi scop ultim al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Între acestea, munca, ce devine comportamentul specific omului, modalitatea sa proprie de a fi în lume. Comportamentul este agentul selecției și, în urmare, al evoluției, și pentru Jacques Monod: "la om, mai mult decât la orice alt animal, chiar în virtutea autonomiei sale infinit superioare, comportamentul este cel care orientează presiunea de selecție. Iar când comportamentul a încetat să fie, în principal, automat pentru a deveni cultural, trăsăturile culturale înseși aveau să exercite presiunea lor asupra evoluției genomului"116. Formarea psiho-socială a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
află în echilibru este Personalismul energetic. Persoana omenească nu este o formă de energie printre altele, ci actul desăvârșit al energiei; d. Kant susține că omul își întemeiază acțiunea pe voința liberă; la C. Rădulescu-Motru, voința liberă susține deprinderile personalității. "Autonomia voinței, spune Kant, este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; (...) Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia rațiunii pure practice, adică a libertății, și această autonomie este însăși condiția formală a tuturor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omul își întemeiază acțiunea pe voința liberă; la C. Rădulescu-Motru, voința liberă susține deprinderile personalității. "Autonomia voinței, spune Kant, este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; (...) Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia rațiunii pure practice, adică a libertății, și această autonomie este însăși condiția formală a tuturor maximelor"136. Iar C. Rădulescu-Motru spune: "Voința liberă, care susține deprinderile personalității, este posibilă numai în viața socială, căci numai prin normele sau imperativele morale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Rădulescu-Motru, voința liberă susține deprinderile personalității. "Autonomia voinței, spune Kant, este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; (...) Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia rațiunii pure practice, adică a libertății, și această autonomie este însăși condiția formală a tuturor maximelor"136. Iar C. Rădulescu-Motru spune: "Voința liberă, care susține deprinderile personalității, este posibilă numai în viața socială, căci numai prin normele sau imperativele morale ale acestei vieți este dată omului posibilitatea să se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cunoașterii), asemănător modului în care intervine intuiția a priori a timpului, potrivit lui Kant. Desigur, C. Rădulescu-Motru nu merge până acolo încât să afirme statutul a priori al destinului. Impunându-se conștiinței ca un fapt subiectiv, destinul creează un spațiu de autonomie pentru conștiința însăși (de fapt, pentru fenomenul uman), un spațiu care o separă relativ de natură. Determinând însă intuiția timpului și, indirect, conceptul timpului care pune în ordine natura, adică domeniul fenomenelor mecanice supuse cauzalității -, intuiția destinului deschide acest spațiu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în creația relațiilor umane; economia și tehnica sunt eșecuri în stăpânirea creatoare a naturii de către om. Cultura este, în toate manifestările ei, un eșec al creației, ea este imposibilitatea de a realiza transfigurarea creatoare a existenței."203 Cultura nu are autonomie, ci se află sub "comandă socială", spune Berdiaev în lucrarea Destinul omului în lumea actuală. Temeiurile ei autentice sunt de natură religioasă, or tocmai aceste temeiuri sunt imperfecte, pentru că nu au impus, pe lângă primele ei două forme "revelația legii (Tatălui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de energie"219. Realitatea originară ca energie, evoluția, finalitatea, concepte fundamentale în reconstrucția filosofică personalist energetică, își adună sensurile în conceptul personalității energetice. Determinismul prin finalitate este confirmat, în structura lui formală, și prin conceptul personalității energetice. Acesta semnifică, întâi, autonomia omului în lume, restrângerea valabilității determinismului prin cauzalitate și, apoi, extinderea asupra naturii a finalității, "refacerea" unității lumii; pe temeiul acestei extinderi, personalitatea energetică apare ca un "ideal" ce se naște din "energie" (din realitatea originară), însă printr-o geneză
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Kant îi oferă deschiderea unui model filosofic veritabil, căci el își întemeiază întregul discurs pe "ideea de personalitate". Dar filosofia kantiană, afirmă C. Rădulescu-Motru, datorită definiției formale dată personalității, va servi mai degrabă unui personalism unilateral, nu unui "personalism științific". Autonomia voinței are, la Kant, un temei mistic; înțelesul personalității este vag, pentru că el nu e prezentat prin mijloace experimentale; folosirea metodei transcendentale îl îndepărtează de metoda inductivă, cea care ar fi oferit, după socotința lui C. Rădulescu-Motru, o bază solidă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
către Absolutul divin, lăsând în urma sa "natura". El este împins prin impulsul creației către personalitatea perfectă, către Dumnezeu. "Numele legii lui Dumnezeu este justiția. Ea fu dată societății inițiale ca formă de guvernare a omului și a lumii prin om (autonomie, cosmonomie); ea a fost pierdută prin injustiția oamenilor; ea este predestinată (subl. C.) oamenilor la întoarcerea sub autonomia constituției lor primitive, la încheierea lumii căderii"288. Prima stare a omului, după Renouvier, este identică dumnezeirii; legea lui Dumnezeu, justiția, este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Numele legii lui Dumnezeu este justiția. Ea fu dată societății inițiale ca formă de guvernare a omului și a lumii prin om (autonomie, cosmonomie); ea a fost pierdută prin injustiția oamenilor; ea este predestinată (subl. C.) oamenilor la întoarcerea sub autonomia constituției lor primitive, la încheierea lumii căderii"288. Prima stare a omului, după Renouvier, este identică dumnezeirii; legea lui Dumnezeu, justiția, este și a omului. Căderea, survenită datorită propriei sale voințe, îi corupe omului natura primitivă. Acum el trăiește în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]