20,085 matches
-
am avut aici, în Iași, mai întîi la Cronica, apoi și la Convorbiri Literare. La prima, am colaborat mai mult cu Nicolae Turtureanu, cînd era vorba despre poezie și articole despre cărțile de poezie, care mi-a rămas un prieten drag și azi. Am mai colaborat acolo și cu Vasile Constantinescu, dispărut din păcate dintre noi la începutul anilor nouăzeci. La Convorbiri... , am colaborat mai îndeaproape cu Daniel Dimitriu și Al. Dobrescu. Toți aceștia se luptau pentru textele propuse, încercau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a doua întrebare: nu că să fac, ci să fi făcut mai multe din cele care ne-au fost interzise în epoca represans. Să mă fi implicat mai perspicace în metoda realismului... antisocialist. Și o constatare de ordin general: remarc, dragă colegă, că preferi să... etajezi întrebările. Sau să le combini într-o entimemă. Și, în orice moment, eu mi-aș putea spune: Uite, domnule, te rătăcești între două întrebări, când lumea, dar și literatura română, au infinite interogații care își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și sute de poeți traduși, acum nolens volens intru într-un exil (sau poate mai bine o grevă) al foametei românești!.... A.B.Să ne întoarcem puțin în timp, îmi aduc aminte de lecturile de la Satu Mare, Iași, Botoșani, de prieteni dragi de care eram atât de apropiați, de Cezar Ivănescu, Emil Iordache, Fănuș Neagu, Mihai Ursachi, Mircea Zaciu și atâția alții, ne pleacă prietenii... Am închis ochii atâtor prieteni (nu de mult Petru Ursache, Traian T. Coșovei) dar n-am învățat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A. Diaconu, botoșănenii lui Gellu (Vlad, Glad, Menumorut), oltenii lui Marian Drăghici, bistrițenii preotului Ioan Pintea (plus enoriașa Florica Dura), nemțenii starețului Adrian Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Marta Petreu, Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europeni de ieri și de astăzi, universali... Sunt cititor. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a întâmplat să ne regăsim în compania poetului infatigabil, miraculos și profund spirit Cezar Ivănescu (don sau dom Cezar, pentru inițiați). A.B. De multe ori, găsim răgazul (eu cel puțin asta fac) să ne uităm la câte o fotografie dragă, pe care o ținem pe masa de lucru sau pe noptieră, să citim o scrisoare primită sau pur și simplu să ne aducem aminte de un gest, o vorbă, un tic... Ne pleacă prietenii, parcă nici timp nu mai este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mircea A. Diaconu, botoșănenii lui Gellu (Vlad și Menumorut) Dorian, oltenii lui Marian Drăghici, bistrițenii preotului Ioan Pintea (plus enoriașa Florica Dura), nemțenii starețului Adrian Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească de la Izvorul Mureșului, întreaga suflare poeticească de pe malul Oltului, de la Păușa profesorului Tudor Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europenii de ieri și de astăzi. Mă opresc. Sper la timp, să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Opriș, maramureșenii întemeietor-ulicieni, generoșii danubieni și pontici, nenumărații baaadeni, clujeni, băcăuani, europenii de ieri și de astăzi. Mă opresc. Sper la timp, să-mi trag răsuflarea pentru următorul răspuns... A.B. Poți să-mi povestești măcar câteva întâmplări cu oamenii dragi ție, amintiri pe care nu le vei pierde niciodată? Mai ales că tema cărții mele este "prietenia literară"? Sper să am răgazul să adun într-o carte întâmplări cu prieteni (multe foarte dulci, spectaculoase, cu Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Val
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
într-o lume a bărbaților-poeți? Ce înseamnă să deschizi ușa biroului în care lucrezi și să nu ți se dea "Bună ziua"? Ce înseamnă iubirea și prietenia literară, ce înseamnă Poezia ? Ce însemni tu pentru ceilalți? Anii au trecut pe nesimțite, dragă Angela Baciu. Da, viața e un vis...a venit vremea când îi dăm dreptate lui Shakespeare. După un timp, pe măsură ce ne împuținăm, atunci când privim în adâncul nostru, fiecare din noi vede un copil din ce în ce mai speriat, pentru că orfan de lume, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literare sunt atât de rare..., și doar atunci când ele sunt posibile, totuși, în lumea noastră cea atât de agitată și de intoxicată prin formele moderne ale inducerii de dizarmonii, ele devin o binecuvântare fără seamăn. Așa cum este și amiciția noastră, dragă Angela Baciu. O raritate. Căci, da, ne vedem rar, trăim în lumi îndepărtate și diferite, plutim în spațiile aproape incongruente ale unor generații diverse, dar întotdeauna vom avea sentimentul că ne-am despărțit acum cinci minute, și mereu vom ști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bazează instinctele noastre față de casă și de acasă. Dar e sigur că cel ce vine în casa mea intră de fapt, cu voia mea, în sufletul și în inima mea, și, de pe această poziție de gazdă primitoare, eu îți spun, dragă Angela Baciu, bine ai venit! Aici e lumea unde citesc, trăiesc, oficiez simplitatea și bucuria vieții, celebrez nevoia de armonie și de liniște. Precum un englez drag mie, îți spun My Home is my Castle. A.B.Ai trăi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cu mâhnire, recunosc că aș pleca departe de această dezamăgire, Suceava ruinelor, care este un mare eșec al clasei politice și oligarhice locale. Norocul meu este că-mi trăiesc, totuși, finalul vieții, într-o bibliotecă frumoasă și bogată, printre clasicii dragi ai literaturii române și universale, de lângă care nimeni nu ne poate alunga...Câtă dreptate avea un tânăr discipol, alungat și el prea devreme din lumea aceasta: eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să citesc! A.B.Ți se potrivește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literaturii române și universale, de lângă care nimeni nu ne poate alunga...Câtă dreptate avea un tânăr discipol, alungat și el prea devreme din lumea aceasta: eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să citesc! A.B.Ți se potrivește numele, dragă Angela? Se spune adesea că, de fapt, numele e cel ce ne alege pe fiecare dintre noi, trasându-ne ulterior și personalitatea și drumul. Ursitele fac ce fac și leagă sau dezleagă. Angela este un nume ce m-a găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spune "Mamițica"! Dar studenta Angela? Studenta Angela deja trăia în București. Urmam Universitatea. Capitala culturii românești a avut ce să-mi ofere. Eram abonată la Ateneul Român și mergeam mereu la teatrele noastre naționale: Teatrul Mic îmi era cel mai drag (cu Ștefan Iordache, Poldi Leopoldina Bălănuță, Valeria Seciu, Monica Ghiuță și toți ceilalți), dar și Naționalul, Nottara, Bulandra, Comedia, Foarte Mic-ul, și mai departe Opera sau Opereta. Cinemateca, întâi la Sala Palatului, apoi Sala, toată mov, de pe Eforie... Galeriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nou, informațional și comunicațional. Până la urmă, apocaliptic, omenirea se va putea salva, cine știe, în mod poetic, printr-un verset, sau poate că prin cel mai frumos poem din toate timpurile, Rugăciunea inimii... A.B.Un gând pentru cititorii tăi... Dragilor mei cititori, le spun, din nou: distinși cititori, nu puteți dumneavoastră citi cât putem noi, scriitorii, să scriem, totul e să aveți răbdare cu noi și să ne cumpărați cărțile. Alături de tablete, de gadget-uri, de ceasuri, de alte bucurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a lumii, învelișul ei poetic, adică, din care se nasc și se hrănesc îngerii noștri păzitori. A.B.Orice carte are destinul ei...vei avea lecturi și lansări, crezi că îți cunoști destul de bine publicul să te înțeleagă așa cum ești? Dragă Angela Baciu, eu cred că niciodată publicul de azi nu poate fi intuit. Lumea noastră e fără reguli, fără norme valorice și fără limite. Adesea, o publicitate agresivă poate "furniza" unei cărți un public inconștient, care pur și simplu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
faptului că am rămas vie... A.B.Următoarea carte? Volumul al II-lea la Monica Lovinescu. Apoi, drumul înainte al Post-hipnotismului prin războaiele din Est... cu poezie și cu speranță. Dar același spirit pe care îl știi deja la mine, dragă Angela Baciu: cealaltă lume, starea iscoditoare a celuilalt dumnezeu. o lipsă de inhibiție în expresie face diferența dintre curaj și exaltare trebuie să vă spun că totul în artă stă în adevăr și în sinceritate, în instinctele asmuțite asupra realului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Oricum, nu trebuie nici să supraestimăm, dar nici să subestimăm rolul celor care scriu românește în Italia, Canada, Franța, Spania, Israel. A.B.Să ne întoarcem puțin în timp. Îmi aduc aminte de lecturile de la Iași, Botoșani, Satu Mare, de prieteni dragi, de Cezar Ivănescu, Emil Iordache, Fănuș Neagu, și atâția alții. Ne pleacă prietenii. Ce prietenii literare ați legat în timp... Nu aș zice că am avut prietenii literare care să îmi marcheze viața profesională. Am fost și sunt prieten mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
târziu) au fost, sunt și vor fi interpretate spre a amplifica sau diminua aura unei personae; a-i spori legenda, în cele din urmă, mitul. A.B.Mai cunoașteți alte astfel de legende? Unele, din lecturi, le știi și tu, dragă Angela Baciu: Sfântul Nicolae a supt numai din țâța cea dreaptă a mamei sale; Hipolit, fiul lui Tezeu, născut din marea lui iubire cu Antiopa, regina amazoanelor, a fost alăptat numai de la o țâță, pentru că amazoanele aveau un singur sân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
el în mai multe poeme, cum ar fi spre pildă Corul crăițelor sau Lumânarea nunții: "...șapte babe sfinte mă visează încă pe sub crucea nopții trece mama grea, eu pătrund cu sfinții trâmbițând prin spații, voi tăiați cocoșii întru slava mea!" Dragă Angela, nu s-au tăiat cocoși, s-au tăiat doi rățoi de baltă, cu penaj perlat de toată frumusețea. Dar, după cum bănui că știi, m-am născut în decembrie 1937, în zi de Sfânt Nicolae, spre miezul nopții; la granița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
frază, îi descifram semantica, fără să fi auzit de cuvântul semantică. Păstrez acest dicționar întocmit de mine din clasele primare. Ți-l pot arăta. Vei observa că eram foarte aproape de adevărata lor definiție. Dar, ca între poeți, știi și tu, dragă Angela Baciu, limba poetică înseamnă mult mai mult. E suficient să ne amintim ce spune Martin Heidegger: Limba, zice filosoful, este locul de adăpost al ființei. În adăpostul ei locuiește omul. Cei ce gândesc și făuritorii de vers sunt veghetorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
gândul, aș spune că esența actului de creație nu este partea de ființă din noi care arde întru împlinirea operei, ci lumina care se degajă în și din operă. A.B.Și acum, în completare, pentru cine scrie poetul Mărășanu? Dragă Angela Baciu, dacă vrei să fim sinceri în dialogul acesta, și tu și eu, scriem pentru Doamna Neuitare. Și cum neuitarea ține de memoria lumii, mai restrâns a neamului, și mai restrâns a locului, scriem pentru cei ce vor să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poziții. Ceea ce corespundea ieri cu locul din piramidă, astăzi nu mai e valabil. De la criticii ce vor veni, aștept să ne redescopere, și astfel să viețuim în timpii ce vor să vină. Nu așa că sună optimist de naiv? Dar tu, dragă Angela Baciu, m-ai aruncat, cu întrebarea ta, în arena leilor. Și eu nu am altă armă decât un pix. A.B.Vă sunt citite cărțile? Din exemplele de mai sus, și la tirajele de azi, ar părea că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stârnit interes. Mai ales că prefațatorul a avut curajul să afirme că ar fi "cea mai importantă carte de sonete din ultimii cincizeci de ani". Tu crez? Eu am dreptul să mă și îndoiesc. A.B.Ce înseamnă Poezia? O, dragă Angela Baciu: tu, distinsă poetă, chiar știi ce înseamnă poezia? Eu, mărturisesc, nu știu. Știu doar că fără poezie m-aș fi sinucis demult. Când lovit de nedreptăți și încercări destule, când mi-au spart capul cu bățul cu verigă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de publicitate la farmacia inimii Catena. A.B.Când mor, unde se duc poeții? Cei cu dare de mână, cei cu pile la împărăția breslei, la Bellu. Cei mai mulți, pe unde apucă sau la groapa comună; ca Bălcescu, Mozart, alții. Dar, dragă Angela, ce-ți veni cu o astfel de întrebare? Dacă n-aș ști că ești om serios, cu experiență în arta dialogului, te-aș suspecta de diletantism. De unde să știm noi unde se duc poeții după ce se duc? Singurul răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trimis să mă joc sau să citesc. După o vreme, a trebuit să mai cresc pentru a afla că doamna venea de la Iași, pe vremuri era nelipsită de la Castelul din parcul dendrologic de la Miclăușeni, unde era însoțită de prietenul ei drag, mort de mulți ani, însă fetele erau tinere, iar viitoarea mea mamă abia ieșea din copilărie. Cine era "conu' Mihai", cine compusese versurile despre un greier mic, despre toamna fascinantului cuvânt cucurbitacee, care mă obsedează de atunci? Nimeni alții decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]