18,730 matches
-
pe martori de învinuirea de sfidare a Congresului, era considerată un motiv suficient de bun pentru concedierea din structurile guvernamentale și din rândul personalului a numeroase întreprinderi private. Prin invocarea acestui amendament, o persoană nu putea fi obligată să depună mărturie despre propria sa asociere cu Partidul Comunist și îi permitea să refuze să "numească nume" ale tovarășilor comuniști. Pentru că multe persoane supuse investigațiilor aveau de ales între "a înota în noroi sau a fi un informator", după cum a spus actorul
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
au fost găsite câteva dovezi ale atitudinilor procomuniste, nu a fost găsit nicio dovadă serioasă care să susțină acuzațiile lui McCarran conform căreia Lattimore ar fi fost "un instrument conștient și funcțional al conspirației sovietice". Lattimore a fost acuzat pentru mărturie mincinoasă în legătură cu propria persoană în declarațiile din fața SISS în 1952. După ce mai multe multe acuzații au fost respinse de Tribunalul Federal și după ce unul dintre martori a recunoscut că a mințit, cazul a fost abandonat în 1955. Joseph McCarthy a
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
politice ale angajaților. La asemenea audieri, subiecții nu aveau, de obicei, dreptul la asistență din partea unui avocat, și, ca și în cazul HUAC, intervievatului i se putea cere să se apere împotriva acuzațiilor fără a i se permite să ceară mărturia acuzatorului. Aceste agenții țineau liste interconectate ale organizațiilor, publicațiilor, marșurilor și actelor de caritate de stânga, ca și o listă de indivizi care erau considerați suspecți sau comuniști. Astfel de documente precum "Red Channels" și buletinele de știri precum "Counterattack
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
iar in sanscrită i se spunea "vajira", cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. Arabii îi spuneau "al-mas", adică "cel mai dur", de unde vine și denumirea slavă de "almaz" (diamant). 800 î.Hr. - descoperirea primelor diamante. 320-296 î.Hr. - Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului ce face parte dintr-o însemnare budistă, numită" Anguttara Nikaya"( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor prețioase). Cam tot în această perioadă diamantul este cunoscut și de greci, de la care ne-a rămas o statuetă
Diamant () [Corola-website/Science/303988_a_305317]
-
unui "urodiv" în relația cu guvernul. Printre alți revizioniști importanți se află Ian MacDonald, a cărui carte "Noul Șostakovici" dezbătea și alte interpretări revizioniste ale muzicii sale, și Elizabeth Wilson, a cărui "Șostakovici: O viata in amintiri" adună mai multe mărturii din partea cunoștințelor compozitorului. Muzicieni și cărturari precum Laurel Fay și Richard Taruskin contestă autenticitatea acestora și dezbat semnificația „Memoriilor”, susțințnd că Volkov le-a strâns dintr-o combinație de articole reciclate, bârfe, și probabil unele informații venite direct de la compozitor
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
ostilitate, astfel că, atunci când tonul destrămării comunismului dat la Timișoara s-a făcut auzit în toată țara, mureșenii și-au adus și ei contribuția la demolarea vechilor structuri. Morții din acele zile tulburi ale începutului democrației din România, stau drept mărturie a evenimentelor tragice, premergătoare formării României post-comuniste. La mitingul desfășurat în 21 decembrie 1989, în piața centrală a orașului au participat câteva mii de persoane. A fost organizată o tribună populară, la care diferiți revoluționari și-au exprimat nemulțumirile față de
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
decernat unui număr de 21 758 de laureați. Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „”. Recunoașterea lor depinde, în bună măsură, de existența mărturiilor pertinente, directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător. Adesea, cei salvați au murit, sau au fost într-un grad avansat de invaliditate, sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică (persoane
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
mai 1944, Prof. Șorban l-a ajutat pe rabinul dr. Moshe Carmilly-Weinberger, rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare. În mărturia sa Dr. Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof. Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată. Dosar 3499. În 1941, în ianuarie, în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București, familia
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la Ireneu de Lyon, Clement din Alexandria, Tertulian, Ciprian de Cartagina și Ipolit de Roma. Totuși, această identificare a fost negată de alți Părinți ai Bisericii, incluzându-i Dionisie de Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Chiril din Ierusalim, Grigore
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
la și . Aceasta ar indica faptul că evanghelia era cunoscută în Antiohia înainte de moartea lui Ignatie (probabil 107). Policarp de Smirna ("cca." 80-167) citează din epistolele lui Ioan, la fel ca Iustin Martirul și Filozoful ("cca." 100-165). Cea mai veche mărturie despre autor era cea a lui Papias, păstrată în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
în citate fragmentare în istoria bisericii a lui Eusebiu din Cezareea. Acest text este prin urmare mai degrabă obscur. Eusebiu afirmă că trebuie făcută distincție între doi Ioani diferiți, Apostolul Ioan și Prezbiterul Ioan, atribuind evanghelia apostolului iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
parțială de către discipolii săi, sinteză de către apostol și adăugiri ulterioare de către un redactor final. Pare clar cel puțin că în cap. 21 altcineva vorbește la persoana a treia plural („noi”), fiind în mod evident vocea comunității care crede drept adevărată mărturia acestei alte persoane numită „discipolul cel iubit”. Data scrierii evangheliei a fost estimată la circa 90-100. Apostolul Ioan, dacă el a fost autorul principal, ar fi avut o vârstă extrem de ridicată pentru o vreme în care speranța de viață era
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
incendiilor, altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri. În iulie 1947, Parlamentul polonez a hotărât transformarea lagărului de concentrare în muzeu. Sculptori italieni și polonezi, ajutați de comitetul internațional Auschwitz, au ridicat un monument impresionant, dedicat victimelor holocaustului. Printre aceștia se numără și înaltul prelat
Lagărul de concentrare Auschwitz () [Corola-website/Science/304173_a_305502]
-
într-un ziar israelian de a fi colaborat cu naziștii. Autoritățile statului, conform deciziei consilierului juridic al guvernului Haim Cohen - ulterior judecător la Curtea Supremă -, l-au dat în judecată pe autorul articolului, Malkiel Grünwald, sub acuzația de calomnie. Însă mărturiile prezentate la proces s-au întors împotriva lui Kasztner. La sfârșitul procesului, în formularea sentinței, judecătorul (dr. Binyamin Halevi), a făcut afirmația că dr. Kasztner și-ar fi „vândut sufletul diavolului”. Verdictul a cutremurat opinia publică israeliană (Kasztner era funcționar
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
reabilitat parțial, în 1958, după ce în cadrul recursului, Curtea Supremă a Israelului, a anulat două și cele mai grave din cele trei acuzații acceptate în sentința judecătorului Halevi din instanța inferioară. A treia acuzație care a rămas neinfirmată se referea la mărturia dată de Kasztner la procesul criminalilor naziști de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse atribuie această mărturie unor posibile considerente diplomatice legate de interese ale serviciilor secrete evreiești din Palestina și ale puterilor occidentale, care voiau să-și
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
cele trei acuzații acceptate în sentința judecătorului Halevi din instanța inferioară. A treia acuzație care a rămas neinfirmată se referea la mărturia dată de Kasztner la procesul criminalilor naziști de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse atribuie această mărturie unor posibile considerente diplomatice legate de interese ale serviciilor secrete evreiești din Palestina și ale puterilor occidentale, care voiau să-și asigure o anumită cooperare cu Kurt Becher după război, pentru a profita de informațiile pe acesta care le deținea
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
dar tradiția catolică primară susține o astfel de prezență. Nu există dovezi clare biblice sau științifice care să ateste sau să facă dovadă ca apostolul Petru a stat prea mult la Roma. În general, așa stau lucrurile cu aproape toate mărturiile despre apostoli și sfinți: ele sunt, mai degrabă, fantezii teologice decât realități sau izvoare istorice, lucru pe care îl afirmă însăși o definiție a cuvântului „hagiografie” din Marele dicționar de neologisme. Hagiografiile, în special cele medievale, sunt folosite drept surse
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
misiunea de călăuzire a întregului Popor al lui Dumnezeu. Sărbătoarea are o semnificație profund spirituală, fiind un semn privilegiat al iubirii lui Dumnezeu, Păstorul cel bun și veșnic, ce-și adună întreaga Biserică și o călăuzește pe calea mântuirii. O mărturie a Sfântului Ieronim face referire explicită la "catedra" lui Petru, ca loc sigur al adevărului și păcii: Am hotărât să întreb catedra lui Petru, unde se află acea credință pe care buzele unui Apostol au preamărit-o; vin acum să
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
1971), "Compass Gallery" din Glasgow (1971), "Richard Demarco Gallery" (1976), "Generative Art Gallery", Londra (1976) etc În perioada 1998-1999 a realizat la Roma împreună cu teologul, antropologul și diplomatul Teodor Baconsky (pe atunci ambasador al României pe lîngă Sf. Scaun), o mărturie ilustrată despre "Roma bizantină": "Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății Eterne " (sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele și desene) - adevărată "nouă punere în scenă" a miracolului roman. Pictorul Horia Bernea a fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
secretă de anchetă formată din fostul șef al Statului major al armatei, generalul în rezervă Yaakov Dori și judecătorul Itzhak Olshan, președintele Curții Supreme. Comisia și-a început activitatea în ianuarie 1955, audiind mai mulți martori. În fața comisiei a depus mărturie și Peres, care și-a exprimat părerea negativă despre Lavon, afirmând că acesta era aventuros și iresponsabil. Comisia a decis că nu poate stabili cu certitudine vinovăția lui Lavon. Acesta din urmă, revoltat, consideră că crearea comisiei de anchetă era
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
bisericească vede cele două opere ca fiind scrise de același autor, Luca, ele fiind adresate aceluiași Teofil, nobil roman convertit la creștinism, și constituie documente de primă mână asupra Bisericii primare. Cât despre timpul și locul scrierii, analiza textului și mărturiile adiacente duc în optica tradiției la concluzia că Luca ar fi început-o la numai câteva luni după ce-și încheiase Evanghelia, adică în preajma anului 65 (oricum, după 63 și înainte de 70) în cetatea Romei. În realitate, cartea Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
drept continuare a Evangheliei după Luca, problemele credibilității istorice ale aceste evanghelii pot fi folosite pentru a pune la îndoială credibilitatea istorică a Faptelor Apostolilor. De exemplu, descrierea recensământului lui Quirinius () a fost considerată implauzibilă de către istorici. Nu există nicio mărturie despre cetățeni siliți să călătorească distanțe considerabile pentru a fi înregistrați, și nu e ușor de înțeles de ce ar fi fost justificată bulversarea produsă de recensământ. Încercări ale apologeților creștini de a reconcilia Evanghelia după Luca altor surse au fost
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
și apoi a Catedralei Sf. Thomas (secolul al XIII-lea), impresionantă construcție gotică, cu bolți în ogivă, coloane elegante, vitralii sugestive, cu celebra orgă la care a cântat Johann Sebastian Bach (1685-1753). În apropiere se află și Muzeul Bach cu mărturii elocvente despre viața și activitatea marelui organist, inegalabil compozitor. Leipzigul este renumit și prin editurile sale și mai ales prin organizarea unor târguri internaționale la care participă și România. Audierea unui concert cu vestita Filarmonică din Leipzig (secolului al XVIII
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
într-o feerie, în care vălul luminos, multicolor îmbie spre meditație. În superbul edificiu gotic s-a desfășurat, la 2 decembrie 1804, ceremonia încoronării împăratului Napoleon I și a împărătesei Josephine, prezentată magistral de pictorul David, într-un tablou arhicunoscut. Mărturiile vremii menționează costurile enorme ale acestei fastuoase ceremonii la care au asistat peste 500.000 de oameni ce se înghesuiau să vadă trăsura imperială și cea papală, având ca emblemă o coroană de aur ținută de patru vulturi cu aripile
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
plină de ambiții, intrigi, dispute și voluptăți. Parcul din jurul palatului cu fântânele sale maiestoase, cu statui și ronduri de flori, arbuști măiestriți ajustați dau senzația unei copii, de mai mici proporții, a Versailles-ului. Copenhaga este un impunător centru cultural, mărturie stau numeroasele muzee, teatre, săli de concerte, biblioteci și librării.Ny Carlsberg Glyptotek (edificiu fondat de Carl Jacobsen, în secolul al XIX-lea) reunește cea mai mare colecție de artă veche din Europa de Nord, obiecte egiptene, grecești, romane, etrusce; tablouri ale
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]