17,575 matches
-
Moștenitorul prezumtiv sau moștenitoarea prezumtivă este persoana situată pe prima poziție în ordinea succesiunii la un anumit titlu, dar care poate pierde acest loc în anumite circumstanțe prevăzute de sistemul de moștenire, cum ar fi nașterea unui moștenitor mai eligibil. Poziția de „moștenitor prezumtiv”, ca și cea de „prinț moștenitor”, nu este un titlu nobiliar în sine, ci este doar un termen general care desemnează persoana ce deține primul loc în ordinea
Moștenitor prezumtiv () [Corola-website/Science/328682_a_330011]
-
cu arhiepiscopul de Köln. Willem a fost un susținător loial al casei de Hohenstaufen, fapt care l-a transformat într-un adversar neînduplecat al arhiepiscopului de Köln Conrad de Hochstaden, în timpul căruia au avut loc multe dispute. Ca rezultat al moștenirii asupra Hochstander, Willem a obținut părți din Münstereifel, fapt care l-a adus și mai aproape de principalul său adversar, arhiepiscopul. În 1242, în bătălia de la Lövenich, Willem l-a capturat pe Conrad, constrângându-l să confirme stăpânirea sa asupra fiefurilor
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
Ludovic al II-lea ( d. 1218) a fost conte de Loon de la sfârșitul secolului al XII-lea, precum și conte de Olanda prin căsătorie, între 1203 și 1207. Ludovic a purtat război cu ducele Henric I de Brabant pentru moștenirea lui Albert al III-lea of Moha și pentru drepturile asupra orașelor Maastricht și Sint-Truiden. El emitea pretenții asupra celor doup orașe din poziția sa de regent de Duras. Ludovic a fost căsătorit cu contesă Ada de Olanda în 1203
Ludovic al II-lea de Loon () [Corola-website/Science/328713_a_330042]
-
doup orașe din poziția sa de regent de Duras. Ludovic a fost căsătorit cu contesă Ada de Olanda în 1203, după ce tatăl acesteia, Dirk al VII-lea murise și Ada moștenise Comitatul Olanda. Ea s-a aflat în război pentru moștenirea asupra Olandei cu unchiul ei Willem I. În ciuda căsătoriei ei cu Ludovic (pentru o protecție suplimentară împotriva lui Willem), Ada a fost capturată în Leiden și dusă mai întâi la Texel, iar ulterior în Anglia. Ludovic a căutat să obțină
Ludovic al II-lea de Loon () [Corola-website/Science/328713_a_330042]
-
înmormântat în biserica din Loosduinen. Margareta și Herman au mai avut alți doi copii: În primăvara lui 1276, Margareta s-a îmbolnăvi grav pe când se afla la Loosduinen. Înainte de a murit, ea a apucat să dicteze câteva scrisori, în legătură cu preluarea moștenirii sale de către nepotul ei de frate, Floris al V-lea de Olanda, fiul lui Willem al II-lea. Ea s-a stins în ziua de Vinerea Mare a anului 1276 și, ca și primul ei fiu, a fost înmormântată în biserica
Margareta de Olanda-Henneberg () [Corola-website/Science/328721_a_330050]
-
mesajul central care vine în apărarea cultului monotheist interzicandu-se asocierea cultului unicului dumnezeu Allah cu orice invocare sau alăturare a altor entități spirituale care sunt creaturi și nu zeități. Se dorește și îndepărtarea reminiscențelor din credințele vechi. Pe fondul moștenirii arhaice islamul din timpul profetului concretizat apoi în coran, ne oferă o concepție ambigua despre Djinni: avem o conotație angelologică a unor entități subordinate lui Allah, care aparțin îngerilor buni, dar și o conotație demonologica, Djinnii fiind descriși asemenea demonilor
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Sus sunt la polul opus. Femeile trebuie să fie întreținute în timpul despărțirii legale, aceasta fiind o stare în care multe-și doresc să rămână din cauza șanselor scăzute de a se recăsători, datorită motivelor religioase sau pentru a păstra drepturi de moștenire asupra bunurilor deținute de soți. Astfel de femei sunt de obicei căsătorite cu bărbați din clasele privilegiate. Cu toate astea, rata sprijinului material descrește și în Italia. Cu toate că rata plăților pentru întreținerea soției e în declin, din cauza ratelor reduse pentru
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
numită Sainte-Colette. Mai mult, Jamet întâlnește alți prezumtivi moștenitori ai lui Opime, alături de care ajunge să călătorească în America, apoi în Abisinia, înainte de a reveni în Europa fără a fi găsit biserica în chestiune și fără a pune mâna pe moștenirea la care fiecare considera că are dreptul. Personajele care apar în primele trei capitole sunt: Jédédias Jamet este un om strict, inflexibil, de o precizie dusă la extrem, fiind primul om-orologiu dintre numeroasele personaje similare care aveau să se regăsească
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
gen de personaje devenite pioni care se deplasează după voia hazardului se regăsesc și în "Testamentul unui excentric", dar mai ales în "Uimitoarele peripeții ale jupânului Antifer", operă în care protagoniștii sunt purtați în cele patru vânturi în căutarea unei moșteniri. După cum remarca Daniel Compère, acest lucru dovedește coerența totală a operei verniene. Acest roman neterminat a fost scris fără îndoială în 1845 și conține 21 de capitole. Textul a fost publicat abia în 1992. Pe 12 martie 1839, în biserica
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
de slavistică din Berlin. La Universitatea din Berlin a predat până în 1924. În 1889/1890 Brückner a descoperit „Predicile cruciaților” în Biblioteca din Petersburg, pe care le-a editat într-un volum și publicat. Înafară de asta Brückner a creat moștenirea literară pe la sfârșitul secolului XIX după poetul baroc Wacław Potocki. După primul război mondial din 1924 conducerea universității i-a adus retragerea profesorului Brückner. În 1933 a primit din partea societății poloneze Medalia de aur pentru serviciile aduse. A fost membru
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
și fetelor care rezultă și din protestele oficiale. După război, guvernul Republicii Populare Polone a ordonat construirea celui mai mare combinat siderurgic în districtul Nowa Huta. Acest lucru a fost privit de unii ca o încercare de a diminua influența moștenirii intelectuale și artistice din Cracovia de industrializarea orașului și prin atragerea în oraș a clasei muncitoare. Orașul este considerat de mulți a fi capitala culturală a Poloniei. În 1978, UNESCO a pus Cracovia pe lista Patrimoniului Mondial. În același an
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
forma. În Ardeal, județul Bistrița-Năsăud, purtatul straielor populare în zilele de sărbatoare este o adevărată tradiție și se practică de la cel mai mic, la cel mai mare. Costumul popular are o vechime de peste 100 de ani, de cele mai multe ori lăsat moștenire, din generație în generație. Portul popular femeiesc este alcatuit din: năframă, cămașă brodată cu motive populare, brâu, poale, pănzături, pieptar și opinci din piele de bou sau porc tăbăcită. Costumul bărbătesc e mai simplu, compus dintr-o cămașă lungă, pantaloni
Portul popular românesc din Transilvania () [Corola-website/Science/329470_a_330799]
-
este în mare parte moștenirea bucătăriei otomane,care poate fi descrisă ca fiind o fuziune și rafinament al Asiei Centrale,Orientului Mijlociu și bucătăriei din Balcani. Bucătăria turcească a influențat bucătăriile vecinilior,incluzând și România. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta ,în funcție de tradiții
Bucătăria turcească () [Corola-website/Science/329454_a_330783]
-
păstrat mai multe clădiri monument, în primul rând instituțiile religioase frumos restaurate: biserici catolice și sinagogi. În district funcționează mai multe muzee, clădirea primăriei găzduiește o colecție de etnografie, iar în depoul vechi de tramvaie turiștii pot vizita expoziția tehnică. Moștenirea evreiască din Galiția este prezentată de Muzeul evreiesc Galiția. Kazimierz în cel de-al Doilea Război Mondial și-a pierdut populația evreiască. Districtul s-a deteriorat de-a lungul anilor, multe dintre case au devenit nelocuibile, multe dintre ele și
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
lui Robert. Pentru a-l recompensa pe tatăl lui Andrei, Carol al II-lea de Neapole a decis să-i atribuie cererile la tronul Ungariei. Când regele Robert a murit în 1343, în ultimul său testament, a lăsat regatul ca moștenire oficială nepoatei sale Ioana, nefăcând nici o mențiune la Andrei, astfel refuzându-i dreptul de a domni împreună cu Ioana. Cu aprobarea Papei Clement al VI-lea, Ioana a fost încoronată ca monarh unic în Neapole, în august 1344. Temându-se pentru
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
și o considera opusul patronului ideal. În pofida climatului fertil din punct de vedere intelectual, Mutannabi se simțe jignit că trebuie să-l elogieze pe Kafur, care în ochii săi nu era altceva decât un fost sclav fără nici un fel de moștenire regalistă. În cei cinci ani petrecuți în Egipt, Mutunabbi s-a axat pe opere satirice vizând rasa, urâțenia și originile sclavagiste ale patronului său. În această perioadă Mutanabbi deținea titlul de maestru în cadrul școlii de poezie și avea numeroase cercuri
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
istorici literari, lingviști, publiciști etc. Realizează, în special după 1988, un ciclu de dialoguri cu distinse personalități ale vieții literare, culturale, științifice etc. din Republica Moldova și de peste hotare. Decisive în procesul de promovare și cristalizare a opțiunilor științifice privind redimensionarea moștenirii literare, încetățenirea denumirii corecte a limbii, stabilirea adevărului despre istoria basarabenilor sunt convorbirile cu academicienii Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Anatol Ciobanu, Mihai Cimpoi, profesorii Aurelia și Valeriu Rusu, Eugen Holban (Franța), Nicolae Mătcaș, Ion Borșevici, Vasile Pavel, Ion Dediu, scriitorii
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]
-
al Aquitaniei și al Anjoului. Henric II încercat să se elibereze de sub tutela Bisericii Catolice și a dispus asasinarea lui Thomas Becket, episcop de Canterbury, dar a fost înfrânt și a acceptat suzeranitatea papală. La moartea sa, a lăsat regatul moștenire lui Richard I Inimă de Leu, iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul Angliei succedându-i fratele său, Ioan fără de Țară
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
dispus asasinarea lui Thomas Becket, episcop de Canterbury, dar a fost înfrânt și a acceptat suzeranitatea papală. La moartea sa, a lăsat regatul moștenire lui Richard I Inimă de Leu, iar celuilalt fiu, Ioan fără de Țară Plantagenet, i-a lăsat moștenire bogațiile coroanei. Richard I a participat la cruciade și a murit în 1199, pe tronul Angliei succedându-i fratele său, Ioan fără de Țară. Dinastia normandă a Plantageneților s-a sfârșit în tragicul război al celor două roze, început după dezastruosul
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
-lea al Angliei, de către facțiuni de răzvrătiți împotriva lui. Cu toate acestea, în timpul vieții sale, Mortimer a rămas un susținător fidel al Casei de Lancaster. Richard de York deținea deja pretențiile la tronul Angliei ale lui Mortimer și Cambridge; odată cu moștenirea March, el a devenit cel mai bogat și cel mai puternic nobil din Anglia, al doilea după însuși regele. Ca orfan, venitul lui Richard din proprietatea lui, era gestionat de coroană. Chiar dacă multe dintre teritoriile unchiul său de York au
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
VI-lea la Westminster Abbey. L-a urmat pe Henric în Franța, fiind prezent la încoronarea sa ca rege al Franței la Notre Dame, la 16 decembrie 1431. În cele din urmă, la 12 mai 1432 a intrat în posesia moștenirii sale și i s-a acordat un control complet al moșiilor sale.
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
detenție la penitenciarele Mislea și Jilava, au fost eliberate. În anul 1957 i s-a permis să plece din România și s-a stabilit la castelul soțului său de la Dieppe (Franța), unde a murit în 1971. Ea a lăsat ca moștenire domeniile de la Popești nepotului său, Dimitrie Sturdza (n. 1938), care locuia în Elveția. În castelul din Popești s-a instalat un fost sanatoriu TBC și apoi o anexă a Spitalului "Sfânta Maria" pentru copii retardați sau infectați cu HIV, imobilul
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
stare avansată de degradare. În 1995 centrul social a fost mutat din conac. În mai 1998, prințul Dimitrie Sturdza a formulat către Judecătoria Iași o cerere de retrocedare a castelului din Popești și a celor 50 ha de pământ lăsate moștenire de către bunica sa. Cererea a fost admisă în noiembrie 1998, Judecătoria dispunând punerea în posesie. Începând din 1999, s-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare coordonate de arhitectul Nicolae Munteanu, dorind să se redea castelului înfățișarea originară.
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
numeroase instituții publice el a susținut și promovat mulți artiști, pictori, scriitori și sculptori, dar și oameni săraci sau cu probleme financiare, din anii 1840, anual în mediu cu peste 100.000 de guldeni. De asemenea a lărgit, dupä preluarea moștenirii sale, salariile ocupaților săi de peste tot în mod remarcabil. În 1857 l-a delegat pe cunoscutul arhitect Theophil Hansen, cu cumpărarea terenurilor nevoite pentru construcția Universității de la Atena. Hansen a proiectat planul acestei clădiri deja la dispoziția lui Gheorghe Simeon
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
al regelui Filip al VI-lea al Franței, apoi dizgrațiat, aruncat în închisoare și sancționat cu o amendă colosală după dezastrul de la Crécy. Când Des Essarts a murit de moartea neagră în anul 1349, a considerat mai prudent să refuze moștenirea. Totuși, Des Essarts a fost reabilitat trei ani mai târziu și amenda de 50.000 monede de aur a fost rerambursată unui alt ginere. Astfel Étienne Marcel a ajuns să simtă o mare înverșunare împotriva puteri regale. În 1355, în
Étienne Marcel () [Corola-website/Science/335390_a_336719]