18,182 matches
-
în diferite ipostaze ale vieții cotidiene: întâlniri mondene, lumea spectacolelor, a cârciumilor, a spațiului interior intim. Desenul expresiv al conturului, culoarea epidermei fluidă și mată, cu pete de lumină strălucitoare, toate surprind psihologia personajului într-o manieră de-acum proprie pictorului. Înclinat spre cercetare și experiment și-a asumat condiția artistului independent, în afara oricărui curent, dar atent la spiritul epocii, la noutățile manifestate în perioada interbelică. Criticul de artă Maria Stoica afirmă: ""Rigoarea impusă compoziției prin ritmuri liniare verticale, susținută de
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
la noutățile manifestate în perioada interbelică. Criticul de artă Maria Stoica afirmă: ""Rigoarea impusă compoziției prin ritmuri liniare verticale, susținută de pensulația sever direcționată, atenuată de orchestrarea culorii modulate într-un registru intens de lumină, fac din Gh. Naum un pictor reprezentativ în istoria artei românești."" Pictor și gravor de mare forță expresivă, Gheorghe Naum a fost recunoscut de contemporani prin cele cinci premii pe care le-a obținut între 1931 și 1940 la Saloanele Oficiale din partea Ministerului Cultelor și Artelor
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
Criticul de artă Maria Stoica afirmă: ""Rigoarea impusă compoziției prin ritmuri liniare verticale, susținută de pensulația sever direcționată, atenuată de orchestrarea culorii modulate într-un registru intens de lumină, fac din Gh. Naum un pictor reprezentativ în istoria artei românești."" Pictor și gravor de mare forță expresivă, Gheorghe Naum a fost recunoscut de contemporani prin cele cinci premii pe care le-a obținut între 1931 și 1940 la Saloanele Oficiale din partea Ministerului Cultelor și Artelor. Între 1950 și 1954, a fost
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
Plastici din România, secția grafică, iar între 1965-1968, a fost profesor la Școala Populară de Artă din Brăila. Între 1955 și 1965, a fost secretarul Cenaclului U.A.P. Brăila. La 15 mai 1968, în sala unde își pregătea viitoarea expoziție, pictorul Gheorghe Naum s-a îndreptat către fereastra încăperii, privind lumina, atât de dragă lui, și a căzut pe podea. A decedat fulgerător din cauza unei insuficiențe cardiace cronice. A fost căsătorit cu Lidia Nenu, împreună au avut doi băieți, dintre care
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
s-a îndreptat către fereastra încăperii, privind lumina, atât de dragă lui, și a căzut pe podea. A decedat fulgerător din cauza unei insuficiențe cardiace cronice. A fost căsătorit cu Lidia Nenu, împreună au avut doi băieți, dintre care unul înzestrat pictor ca și tatăl său și al cărui nume i l-a purtat: Gheorghe Gh. Naum, căsătorit la rândul său cu Georgeta Florea Naum, pictor cu mare disponibilitate imagistică. În anul 2011, la Muzeul Brăilei a fost inaugurată Galeria „Gheorghe Naum
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
cronice. A fost căsătorit cu Lidia Nenu, împreună au avut doi băieți, dintre care unul înzestrat pictor ca și tatăl său și al cărui nume i l-a purtat: Gheorghe Gh. Naum, căsătorit la rândul său cu Georgeta Florea Naum, pictor cu mare disponibilitate imagistică. În anul 2011, la Muzeul Brăilei a fost inaugurată Galeria „Gheorghe Naum”.
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
de meșteri lemnari din Maramureș. În pronaos se află „o lespede dreptunghiulară, imitând marmura roșie, de dimensiunile unui mormânt, sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie. Lespedea însă nu are nici o inscripție”. Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată abia între anii 1828-1829, deoarece s-au făcut restaurări în timp. Pictorul Arsenie Petrovici a fost ajutat în munca sa de un pictor talentat, foarte tânăr din Oravița, în vârstă
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie. Lespedea însă nu are nici o inscripție”. Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată abia între anii 1828-1829, deoarece s-au făcut restaurări în timp. Pictorul Arsenie Petrovici a fost ajutat în munca sa de un pictor talentat, foarte tânăr din Oravița, în vârstă de doar 15 ani, pe nume Dimitrie Turcu. În anul 1936, pictura interioară din biserică a fost restaurată de Dr. Ioachim Miloia
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată abia între anii 1828-1829, deoarece s-au făcut restaurări în timp. Pictorul Arsenie Petrovici a fost ajutat în munca sa de un pictor talentat, foarte tânăr din Oravița, în vârstă de doar 15 ani, pe nume Dimitrie Turcu. În anul 1936, pictura interioară din biserică a fost restaurată de Dr. Ioachim Miloia, arheolog și doctor în istoria artei al Academiei Belle Arte din
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
restaurarea picturilor a fost ajutat de profesorul de pictură Iuliu Podlipny. Catapeteasma care desparte altarul de naos este sculptată din lemn de tei, în stil rococo, într-un format baroc autentic. Autorul acestui iconostas a rămas necunoscut. În anul 1936, pictorul Ioachim Miloia restaurează icoanele din biserică și Eugen Spang poleiește cu aur sculpturile de lemn de pe iconostas și cele două tronuri: cel al Maicii Domnului și cel arhieresc. În anii 1988 și 1989, pictura bisericii a fost restaurată din nou
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
Miloia restaurează icoanele din biserică și Eugen Spang poleiește cu aur sculpturile de lemn de pe iconostas și cele două tronuri: cel al Maicii Domnului și cel arhieresc. În anii 1988 și 1989, pictura bisericii a fost restaurată din nou de către pictorul autorizat Ion Neagoe din București ajutat de Viorel Țigu și Ion Bădilă din Timișoara. În exterior, biserica este prevăzută cu ornamente florale, deasupra ușilor și ferestrelor, capiteluri la fiecare stâlp de susținere și scene cu caracter religios pictate pe tablă
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
veci oameni de seamă ale căror nume sunt incluse în istoria bisericii și a orașului Oravița. Pe lângă cei amintiți, se numără și alții, chiar dacă nu au fost înmormântați la capelă, ci în cimitirul de alături, printre care: academicianul Simeon Mangiuca, pictorii Dimitrie Turcu și Nicolae Hașca, renumitul doctor, Fometescu, Sim. Sam. Moldovan, Alexandra, mătușa lui Andrei Șaguna. ""Privind mausoleul familiei Miletici,te întrebi ce motive, orgolii l-au determinat pe Mangiuca să-și aleagă alt loc de veci?"". Un caz excepțional
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
preoți. Elemente de arhitectură ale ansamblului mănăstirii Pictura interioară a bisericii Mănăstirii Plătărești a fost executată între anii 1646-1649 de o echipă de pictori-zugravi străini, „"familiarizați cu tehnica și procedeele artistice de sorginte occidentală, pe care le aplică iconografiei tradiționale, pictori aparținând cel mai probabil mediilor artistice rusești"”. Acest fapt rezultă și din scrisoarea pe care Matei Basarab o trimite țarului Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care cerea țarului
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
mai probabil mediilor artistice rusești"”. Acest fapt rezultă și din scrisoarea pe care Matei Basarab o trimite țarului Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care cerea țarului „"să poruncească pictorilor săi aleși să ajute pe cuviosul arhimandrit să îndeplinească cele cerute de noi, adică sfânta artă a zugravilor de icoane"”. Sfințirea picturii în anul 1649 este consemnată pe un filacteriu (casetă cu text) dispus alături de portretul din pronaos al primului
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din municipiul București din anul 2015, având codul de clasificare B-II-m-B-18996. Planurile pentru construcția clădirii au fost realizate de arhitectul Ion Mincu. Lucrările au început în anul 1900, dar au fost întrerupte deoarece pictorul G.D. Mirea nu a mai avut bani. Casa a fost cumpărată în 1904 de avocatul Jean Miclescu, un descendent al familiei boierești moldovenești Miclescu, care a dat bani pentru finalizarea construcției. Tavanaul a fost decorat cu picturi. În perioada antebelică
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
închisoare. Soția colonelului a refuzat să părăsească imobilul, fiind nevoită să se mute în camerele servitorilor. ICRAL-ul a închiriat imobilul Uniunii Artiștilor Plastici, care l-a împărțit în 7 apartamente. Printre cei care au locuit aici a fost familia pictorului Ștefan Szönyi. Fiica acestuia, Julieta, a jucat rolul Otiliei în filmul "Felix și Otilia". Colonelul Miclescu, fostul proprietar al clădirii, a refuzat să părăsească imobilul și a devenit chiriaș în propria locuință, locuind astfel timp de aproximativ 40 de ani
Casa Miclescu () [Corola-website/Science/330140_a_331469]
-
1703, când are loc sfințirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscălește în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc și decorarea picturală a locașului de cult, de către renumitul pictor Neagoe și ieromonahul Partenie din Tismana. Biserica este zidită din cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
este specifică decorațiunii interioare de sfârșit de secol XVII, începutul secolului XIX din teritoriul românesc aflat între Carpații Meridionali și Dunăre, când o serie de edificii cu destinație religioasă poartă în realizarea plastică amprenta tehnicilor respectivei perioade realizate de renumiți pictori regionali, cum sunt și Neagoe și ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Tismana, care dovedesc o pricepere deosebită în modul de folosire a suprafețelor și de organizare a decorului pictat. Arta portretistică este pusă în evidență de chipurile sfinților sârbi: Sfinții Cuvioși
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
planurile arhitectului Dimitrie Berechet, biserica este construită din cărămidă, în formă de cruce, cu fațada și pridvorul în stil brâncovenesc și este acoperită cu tablă zincată. Pictura bisericii, realizată în tehnica frescă, a fost executată între anii 1936-1938, de renumitul pictor Ghiță Popescu din București, profesor al Școlii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. Timpul, în trecerea sa, a așternut un strat de fum care a acoperit pictura și a deteriorat, parțial, frumoasa pictură originală. Spălarea picturii, realizată în anul 1972
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
refăcută pictura, restaurare și înlocuire mobilier, ușile de la intrare, pardoseala din Sfântul Altar, încălzire centrală, lucrări exterioare la fațadă, acoperișul, împrejmuire cu gard de fier). Repictarea bisericii a fost executată în tehnica encaustică de către profesorii Chelsoi Mircea și Pașcanu Cornel, pictori restauratori din București. Pridvorul deschis are fațada estică pictată și pisania deasupra ușii de intrare. Turnul clopotniței de deasupra pronaosului este prevăzut cu un clopot, adus în 1936 de la Biserica Domnească.
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
Gherasim Piteșteanul, prin stăruința preotului Serafimescu, a ctitorilor și a epitropilor parohiei, s-a pictat acest sfânt lăcaș și s-a sfințit în același an”". Biserica a fost reparată și consolidată în anul 1986 și repictată în anul 1989 de pictorul Gheorghe Negru din Retevoiești. A fost sfințită din nou de P.S. Arhiereu Vicar Calinic Argeșanul în data de 3 septembrie 1989.
Biserica de lemn din Vărzăroaia () [Corola-website/Science/330186_a_331515]
-
(n. 23 martie 1939, Podu Iloaiei, județul Iași — d. 17 august 1984, Iași) a fost un poet și pictor român. ^ „Grafica lui , (...), autor de interesante desene și scrieri epice, unele publicate în revistele ieșene, relevă o viziune îndrumată spre fantastic, grotesc, cu rădăcini expresioniste și suprarealiste. Are o dramatică și zguduitoare imaginație.” Petru Comarnescu, Între măiestrie și făgăduință, Informația
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
cum se instaurează ele și cum ne îndepărtează ele de obiect. Dar așa ceva este imposibil. Trebuie să faci efortul de a ajunge la sursa țipătului.” Iulian Mereuță, Petru Aruștei, România literară, p. 27, 29 mai 1969 ^ „A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
29 mai 1969 ^ „A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru Aruștei, Die geliebte
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
(n. 5 mai 1881, Budapesta - d. 1948, București (sau 1958 ?)) a fost un pictor maghiar evreu (Emerich Feld), reprezentant al curentului Art Nouveau, Secession. Imre Feld s-a născut într-o familie de evrei. Földes și-a început cariera ca litograf. A studiat la Budapesta în cadrul Școlii de Arte Plastice Aplicate Iparrajziskola și Universității
Imre Földes Feld () [Corola-website/Science/330251_a_331580]