19,047 matches
-
nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară suratele păsării în popas pe masa lui mai înseamnă idoli cu înfățișarea fulgerului solemn, a focului cu para semnului de întrebare. Și deodată, la fel ca și picătura de apă, cercul din mintea somnolentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
providențială. Nu e ușor de identificat omul absolut, dintre milioanele de semeni, cel care primește gândul adâncului ce cutremură și lumina nemuririi. Magnifica înzestrare, ieșită dintre limitele umane, își are sorgintea în divinitate și în legile destinului marcat de semnele tainei ascunse. Tocmai de acest om cu spiritul scânteietor, majestuos și feeric are nevoie lumea noastră mică, poate și pentru a obține protecție, înălțare, demnitate, așa cum fragilele fire de iarbă din solul secătuit de apă și substanță hrănitoare au nevoie. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
curcubeul, că era albastru cerul și că păsările ieșiseră vesele din ascunzișuri. Mult mai târziu, un trecător îi luase hârtiile din buzunare, le uscase bine și cu o lupă reconstituise textul miraculos. După lectură, posesorul manuscrisului era fericit, aflase unele taine pe care nu le-ar fi știut niciodată. Și asta grație hazardului. Manuscrisul dezvăluia unele legi ale naturii, altele decât cele cunoscute, evident, legi și reguli descoperite nu ca într-o ședință de magie neagră, sub bagheta vrăjită a magului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sau mai noi. 79 Orice am citi, ne raportăm până la urmă la experiențele și trăirile noastre. Ca în Proust, ne dăm seama de existența mai multor euri, a identității multiplicate. Orice am scrie deasupra cărții noastre plutește misterul complexității ontologice, tainele vieții și ale morții. Orice s-ar spune, mintea celebrează triumful cunoașterii, iar cartea îi răspunde cu recunoștință, iubire și o conștiință egală cu sine. Putem constata cu satisfacție, orice s-ar afirma, segmentele importante din tema largă a bibliologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui ceva, strecurat dincolo de palpabil. Palpabilul poate fi și o colecție de artă, dar nu atât colecția în sine cât starea creată de aceasta este importantă, pentru că taina, misterul, vibrațiile pe care le descoperim în intimitatea sufletului duc la armonie, la spiritul de iubire în vie concordanță cu armonia universală. Starea aceasta e ca o imagine de lumină, iar prezența luminii este simțită ca o aspirație spre înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
așa se explică doza de scepticism indus în starea sufletească, una de îndoială, de incertitudine dominantă. Niciodată omul nu va ajunge la cunoașterea adevărului absolut. De altfel, Absolutul e unic, cu chipul Divinului. 85 Ne trudim să pătrundem în adâncul tainelor vieții, acumulând înțelepciunea mai mult prin suferință. Și care-i rezultatul? Gândul ne duce la spusele Eclesiastului în una din scrierile sacre ale Vechiului Testament: Iată, am adunat înțelepciune mai multă decât toți înaintașii mei. Am învățat multe și știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
înțelepciunea, ce este prostia, ce este nebunia. Dar mi-am dat seama că și strădania aceasta e tot goană după vânt. Deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune, zice Eclesiastul. De fapt, înțeleptul nu ne dezarmează, ne avertizează sever. Și totuși, taina învăluie totul. 86 Se poate pune un semn al echilibrului între clipă și eternitate? Mi se pare inutil a insista asupra adevărului care arată ce prăpastie este la mijloc. Sunt fapte care demonstrează că poate exista o egalitate între cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adapă din izvorul sevelor ca dintr-un recipient al misterului și al renașterii. De unde atâta vitalitate? El a crescut din apele începutului de lume, și-a fixat imaginea între cer și pământ, a devenit centrul reînvierii, lui i se dezvăluie tainele pentru că oracolele se odihnesc într-o tăcere profundă la umbra deasă. Inundat de lumina primăverii, coroana imperială își adună sevele în râuri ancestrale care curg la nesfârșit. 92 Poezia se împotrivește explicațiilor? Dacă ne gândim, de pildă, la Vasile Voiculescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui, prelungite într-un început de urlet, tăcerea apăsătoare. Ultima șansă ar fi... dar își aduse aminte că un japonez genial, pe nume Hokusai, spusese cândva: "La optzeci de ani voi mai face unele progrese, iar la nouăzeci voi pătrunde taina lucrurilor. La o sută de ani voi ajunge desigur la un stadiu minunat, iar când voi avea o sută zece, tot ce voi face, chiar și un punct sau o linie, va fi viu". În ceea ce-l privește, epoca lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poetului? Iat-o: poetul e un mare domn care se ridică singur din șanțul existenței sale. În "traducere": pe cât vocea poetului se amplifică, pe atât privirea omului care îi poartă numele se retrage până la exilul definitiv în sine. (Noiembrie 1995) TAINELE BIBLIOPOLISULUI Drept încheiere În vechea filozofie se ajunsese la ideea că limbajul este doar instrumentul memoriei și nu expresia ei. Să ne amintim că Socrate nu credea în limbajul scris. În loc să le dezvolte memoria "cunoașterea literelor va aduce în sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu se lase amăgit dacă cineva l-ar ademeni să scrie o carte despre înțelepciunea lor. Dacă învățătura lor s-ar regăsi în scris, spunea înțeleptul, și-ar pierde înțelesul și puterea, întrucât ea se găsește înscrisă cu literă de taină în marea Carte a Naturii. Oamenii ar renunța să mai descifreze alfabetul lumii, neguțătorii ar purta manuscrisele cu caravanele lor prin deșerturi și oaze, le-ar vinde prin bazaruri pentru galbeni sunători sau nestemate, iar soarta învățăturii ar fi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne-ar prinde bine, am apela la ea ori de câte ori am simți că e nevoie de resuscitarea momentelor pline uneori de mister. Ar fi calea refuzului unei realități ieftine în trăiri accentuate și în favoarea impulsului spre înțelepciune și înțelegerea vieții cu tainele ei. Un val de magie ne înconjoară, numai că trebuie să fim capabili a-i descoperi ritualul prin care sufletul intră în levitație beatitudinar și inima imperial se zbate. Și încă mai e nevoie de această arhivă sentimentală, cu amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cugetare asupra pluralismului valorilor culturale, moderne, naturale, sensibile, intelectuale. Mult mai târziu s-a reținut că Montaigne a exprimat, fără echivoc, omniprezența naturii, a cărei imagine o regăsim citind în ea ca într-un vechi text uitat pe undeva toate tainele și semnele, altfel bine ascunse sub vălul necunoașterii. De secole bune se recurge la eseu ca la o formulă înlesnitoare de exprimări libere a esenței lucrurilor și a vieții, încât generații întregi de scriitori au apelat și apelează la această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
169 III. ADDENDA dialoguri esențiale 227 Mihai Ursachi 229 " Sunt convins că umanitatea va deveni spirituală sau va înceta de a exista" 229 Ioanid Romanescu 238 "Centrul în care se află poetul e de fapt spiritualitatea de care aparține" 238 TAINELE BIBLIOPOLISULUI drept încheiere 249 DESPRE IAȘI. BIBLIOGRAFIE 254 INDICE DE NUME 261 IV. ICONOGRAFIE. Biblioteci ale Iașului 273 DE ACELAȘI AUTOR: 1. Oglinzile cetății. Dialoguri ieșene. Editura Omnia, Iași, 1993. 2. Oglinzile cetății. Dialoguri ieșene, vol. 2-3, Editura Omnia-Știința, Iași-Chișinău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că ați fost tot timpul în mijlocul nostru la orice eveniment. Mereu v-am apreciat calmul și căldura sufletească de care ați dat dovadă. Vă mulțumesc, pentru că m-ați învățat să țin creionul în mână, m-ați ajutat să pătrund în tainele cărților, mi-ați dezvoltat și luminat mintea, dar și sufletul. Nu știu de unde ați avut răbdare pentru ca în toți acești ani, la atâtea generații ați avut fel de fel de elevi și situații. Unii mai buni și mai cuminți, alții
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
Adevărului, care purcede de la Tatăl, El va da mărturie despre Mine. Și voi veți da mărturie, pentru că de la început sunteți cu Mine» (In 15,26-27). Isus a spus acestea cuvinte Apostolilor Săi în ajunul pătimirii Sale, în sala Cinei de Taină. Aici și acum le-a spus care urma să fie și mărturia pe care Duhul Sfânt avea să o dea despre El: «Și când va veni El, va denunța lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate și cu privire la judecată. Cu privire la păcat, pentru că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să declarăm aceasta, ca să evităm orice echivoc și interpretările malițioase. 9. Primul făptuitor al sfințeniei preoțești: Duhul Sfânt Între timp, să nu pierdem din vedere un aspect de o importanță majoră. Începutul activității apostolice are loc în sala Cinei de Taină, unde, asupra Apostolilor adunați în rugăciune profundă, coboară Mângâietorul ceresc, promis de Isus. Nu cred că e necesar să mai reamintim slujitorilor Lui, că opera de sfințire a sufletelor trebuie încredințată Duhului Sfânt, Căruia îi revine indiscutabil și cea a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care ar fi așa de indicată, puțin, poate, se vorbește. 10. Maria în planul divin al mântuirii. Maria „forma sacerdotum“ Nu întâmplător se amintește în Faptele Apostolilor că, în așteptarea coborârii Duhului Sfânt, Apostolii se adunaseră în sala Cinei de Taină «împreună cu Maria, Mama lui Isus». În momentul hotărâtor al începerii să devină „martori” efectiv, o aflăm pe Maria cu ei. Care e rolul ei? Trebuie să aruncăm o privire la planul lui Dumnezeu asupra acestei făpturi privilegiate, ca să o înțelegem
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fixă, sufletul ei deplin conștient, stăpânirea sa de sine - ce nu schițează nici un gest de răzvrătire în fața delictului, ce se consumă asupra Fiului dumnezeiesc -, ne exprimă solidaritatea ei desăvârșită de co-răscumpărătoare alături de al ei Isus. Dar în sala Cinei de Taină?! Textul biblic ne spune că Apostolii erau adunați acolo «împreună cu Maria, Mama lui Isus» (Fap 1,14). Expresia «Mama lui Isus» ne spune totul. Cum să nu ne gândim că până și Coborârea Duhului Sfânt a fost anticipată de invocațiile
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
evlavie trebuie să fie puse sub ocrotirea Mariei și, prin mâinile Mariei, să fie prezentate lui Isus. Sufletul trebuie să se roage cu aceleași dispoziții ale Inimii Mariei. Să avem aceeași privire a ei, ca acolo în sala Cinei de Taină, pentru a contempla Sfânta Ostie, aceeași dorință a ei de a preaslăvi Sfânta Ostie, forța ei de implorare în rugăciune, simplitatea ei pentru a vorbi despre Sfânta Ostie, și de a cânta, cu vocea ei, cântul Magnificat. Va trebui să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la atâta pompă exterioară? Isus spunea: Atunci când voi fi înălțat pe cruce, Îi voi atrage pe toți la Mine» (In 12,32). Crucea săracă și însângerată a atras lumea la sine. Viața modernă își înmulțește pretențiile; dar este o mare taină să ne mulțumim cu necesarul. Învățătura ne vine de la Sfântul Ap. Paul: Atunci când avem cu ce să ne hrănim, cu ce să ne acoperim, să fim mulțumiți» (1Tim 6,8). Să îndepărtăm din casă tot ceea ce miroase a burghezie și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Rozariul, careva se roagă unui sfânt, vreunul privește icoanele și un oarecare așteaptă ca totul să se termine și să se dea voie de ieșit cu convingerea că sunt creștini buni și respectuoși față de porunca Bisericii. Unde a dispărut celebrarea tainelor dumnezeiești ale primilor creștini adunați în jurul preoților? Dar mai cu seamă, unde a dispărut conceptul de 'concelebrare', adică de celebrare în comun? Conceptul că toți participă împreună la celebrarea Sf. Liturghii; că preotul celebrează și poporul concelebrează cu el; că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a indicat profesorul și apoi discutam cele citite. Constatam că profesorul citise deja articolul indicat. Așa am învățat să merg aproape zilnic la Biblioteca de Fizică. De la profesorul Ioan Golovcenco, care i-a urmat ca șef de catedră, am deprins tainele muncii administrative: cum se întocmește un referat pentru o anumită cerință a catedrei (aprovizionare cu materale, promovarea unui laborant), întocmirea unui stat de funcții, cum se întocmește un plan pentru ședințele de catedră, cum se întocmește un raport privind rezultatele
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
-mi sfaturi atât înainte de a ține cursul cât, mai ales, după curs, la care, de altfel, a participat. De îndrumările profesorului Bursuc am ținut seama în toată cariera mea didactică. Profesorul Sanduloviciu Mircea a fost cel de la care am învățat tainele și metodologia cercetării științifice. La îndemnul și sub directa lui îndrumare am publicat primul articol într-o revista din străinătate. Am fost prima persoană pe care profesorul Sanduloviciu a îndrumat-o pentru finalizarea studiilor doctorale și obținerea titlului de doctor
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
urmat doi ani universitari (1990-1991 și 1991-1992) dificili din punctul de vedere al conducerii unei catedre. Aveam, însă, experiența căpătată pe vremea când lucrasem alături de profesorul Golovcenco și, mai apoi, de profesorul Sanduloviciu, șefii de catedră de la care am deprins tainele responsabilității administrative. La alegerile pentru conducerea Facultății din toamna anului 1993, am primit din parte Consiliului facultății sarcina de a ocupa postul de prodecan. Ca decan, a fost ales profesorul Mardarie Sorohan. Funcția de prodecan am ocupat-o timp de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]