17,513 matches
-
de o cantitate "x" și funcția sistemului de o "funcție matematică f", atunci ecuația: "y = f(x)" este modelul matematic al sistemului cu reprezentarea schematică din fig.1. Deseori, răspunsul "y" al sistemului este o funcție de două sau mai multe variabile de proces. În general, construirea modelelor matematice se poate baza pe două principii: ٭modelul "black box", prezentat mai înainte, atunci când nu există informații disponibile "a priori", ci numai date experimentale -intrare/ieșire- din sistem; ٭modelul "white box" care constituie un
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
certe între ele. Un "model matematic" utilizează simboluri și relații matematice pentru a evalua o situație. Modelele matematice pot fi "analitice" sau "deterministe", respectiv "stohastice" ("probabiliste"). Un model matematic "determinist" este un model în care fiecare set de stări ale variabilelor este determinat în mod unic de parametrii modelului și de seturile de stări anterioare ale acestor variabile. Într-un model "stohastic" este prezent caracterul aleatoriu, iar stările variabilelor nu sunt descrise de valori unice, ci mai degrabă de distribuții de
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
matematic "determinist" este un model în care fiecare set de stări ale variabilelor este determinat în mod unic de parametrii modelului și de seturile de stări anterioare ale acestor variabile. Într-un model "stohastic" este prezent caracterul aleatoriu, iar stările variabilelor nu sunt descrise de valori unice, ci mai degrabă de distribuții de probabilitate. După modul de reprezentare a proprietăților elementelor sistemului sau obiectului sistemic care trebuie modelat, modelele matematice (MM) se împart în "modele funcționale" și "modele structurale". "Modelele funcționale
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
respectiv, păstrându-se structura lor logică și succesiunea evoluției în timp, ceea ce permite ca prin variația parametrilor de intrare să se obțină informații asupra stărilor procesului la momente de timp determinate. Starea sistemului" este definită ca fiind acel grup de variabile necesare pentru a descrie sistemul în orice moment de timp, relativ la obiectivele studiului. Cu ajutorul unui model de simulare se studiază comportarea sistemului, așa cum acesta evoluează în timp. Acest model se prezintă sub forma unui set de ipoteze privind funcționarea sistemului
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
stohastice". Un model "static" de simulare , uneori denumit simulare prin "metoda Monte Carlo", reprezintă un sistem într-un punct particular în timp. Modelele "dinamice" de simulare reprezintă sistemele așa cum se modifică acestea în timp. Modelele de simulare care nu conțin variabile aleatoare sunt "modele deterministe". Modelele deterministe au un set cunoscut de input-uri care vor conduce la un set unic de output-uri. Un "model stohastic" de simulare are una sau mai multe variabile aleatoare ca "variabile de intrare". Intrările
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
Modelele de simulare care nu conțin variabile aleatoare sunt "modele deterministe". Modelele deterministe au un set cunoscut de input-uri care vor conduce la un set unic de output-uri. Un "model stohastic" de simulare are una sau mai multe variabile aleatoare ca "variabile de intrare". Intrările aleatoare conduc la ieșiri aleatoare. Deoarece ieșirile sunt aleatoare, ele pot fi considerate doar ca estimații ale caracteristicilor adevărate ale sistemului. Un model stohastic furnizează o relație între caracterizări de tip "probabilistic" ale mărimilor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
care nu conțin variabile aleatoare sunt "modele deterministe". Modelele deterministe au un set cunoscut de input-uri care vor conduce la un set unic de output-uri. Un "model stohastic" de simulare are una sau mai multe variabile aleatoare ca "variabile de intrare". Intrările aleatoare conduc la ieșiri aleatoare. Deoarece ieșirile sunt aleatoare, ele pot fi considerate doar ca estimații ale caracteristicilor adevărate ale sistemului. Un model stohastic furnizează o relație între caracterizări de tip "probabilistic" ale mărimilor utilizate pentru descrierea
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
estimații ale caracteristicilor adevărate ale sistemului. Un model stohastic furnizează o relație între caracterizări de tip "probabilistic" ale mărimilor utilizate pentru descrierea matematică. Sistemele pot fi categorisite și ca sisteme "discrete" sau "continue". Un sistem discret este cel în care variabilele de stare se modifică numai într-un set discret de puncte în timp. Un sistem continuu este cel în care variabilele de stare se modifică continuu în timp. Modelele discrete și continue sunt definite analog cu sistemele respective. Alegerea între
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
descrierea matematică. Sistemele pot fi categorisite și ca sisteme "discrete" sau "continue". Un sistem discret este cel în care variabilele de stare se modifică numai într-un set discret de puncte în timp. Un sistem continuu este cel în care variabilele de stare se modifică continuu în timp. Modelele discrete și continue sunt definite analog cu sistemele respective. Alegerea între utilizarea unui model de simlare discret sau continuu este funcție de caracteristicile sistemului și de obiectivele studiului. Astfel, un canal de comunicare
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
să fie justificată. Orice model matematic poate conține parametri ale căror valori trebuie estimate. Estimarea necesită experimente sau observații precum și metode de prelucrare a datelor experimentale. Pentru detalii asupra modelării matematice, vezi Se pot identifica următoarele elemente ale modelelor matematice: "Variabilele sistemului". Acestea sunt mărimi care caracterizează diferite stări ale sistemului, luând diferite valori (dintr-un domeniu de valori tehnic posibile). "Parametrii sistemului". Acestea sunt mărimi care au o valoare specifică dată, pentru o formulare particulară a modelului. Pentru modele de
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
a modelului. Pentru modele de simulare, parametrii rămân ficși în timpul unei rulări unice pe calculator a simulării. "Constantele sistemului". Sunt mărimi invariabile, dependente de fenomenul studiat (de exemplu, constanta gazelor). "Relații matematice". Sunt ecuații sau inecuații care descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor perturbatoare care descriu factorii exteriori sistemului. În etapa de modelare este foarte importantă distincția dintre variabile și parametri, ceea ce
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
invariabile, dependente de fenomenul studiat (de exemplu, constanta gazelor). "Relații matematice". Sunt ecuații sau inecuații care descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor perturbatoare care descriu factorii exteriori sistemului. În etapa de modelare este foarte importantă distincția dintre variabile și parametri, ceea ce constituie o decizie subiectivă, dictată de opțiunile în nivelul ierarhic al definirii sistemului și de utilizarea intenționată a modelului sistemului. Modelarea
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor perturbatoare care descriu factorii exteriori sistemului. În etapa de modelare este foarte importantă distincția dintre variabile și parametri, ceea ce constituie o decizie subiectivă, dictată de opțiunile în nivelul ierarhic al definirii sistemului și de utilizarea intenționată a modelului sistemului. Modelarea matematică constă,în esență, în reprezentarea problemelor lumii reale prin probleme matematice, rezolvarea problemelor matematice și
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
date experimentale", obținute prin teste, care constă în alegerea unui model ce ajustează cât mai bine datele experimentale, conform unui anumit criteriu impus pentru sistemul considerat. Întocmirea modelelor matematice ale sistemelor include următoarele etape: ٭formularea problemei în limbajul problemei; ٭stabilirea variabilelor și parametrilor implicați; ٭construirea modelului matematic al sistemului prin traducerea problemei în limbaj matematic; ٭stabilirea algoritmului de rezolvare a modelului matematic, adică de rezolvare a ecuațiilor modelului. Metodele de rezolvare pot fi analitice, numerice sau prin simulare; ٭verificarea experimentală a
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
cheltuielilor de fabricație. Prin definiție, simularea este un proces de utilizare a modelelor matematice prin timpi simulați, în care unul sau mai multe modele pot fi rulate cu diferite valori ale parametrilor de intrare pentru a evalua efectele interacțiunii dintre variabile. Simularea funcționării unui sistem permite aprecierea modului în care acesta va evolua în diferite condiții sau în urma conducerii acestuia după un anumit set de reguli. Modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție a fost dezvoltată pe larg în lucrarea
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
organizaționale etc. pot fi explorate, fără perturbarea operațiilor în curs de desfășurare ale sistemului real. Pot fi testate noi construcții hardware, amplasări fizice, sisteme de transport etc., fără angajarea de resurse pentru achiziția acestora. Se pot obține cunoștințe asupra interacțiunii variabilelor și importanței acestora în privința performanțelor sistemului. Poate fi efectuată analiza "locurilor înguste" pentru a indica punctele în care producția neterminată, materialele etc. sunt excesiv de mult întârziate. Pot fi obținute răspunsuri la întrebări de tipul "ce s-ar întâmpla dacă" (), fapt
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
întârziate. Pot fi obținute răspunsuri la întrebări de tipul "ce s-ar întâmpla dacă" (), fapt deosebit de util la proiectarea noilor sisteme. Ca dezavantaje se pot menționa: Rezultatele simulării pot fi dificil de interpretat. Deoarece multe output-uri ale simulării sunt variabile aleatoare, poate fi dificil să se determine dacă o observație este rezultatul relațiilor din sistem sau al caracterului aleatoriu. Modelarea și analiza simulării pot fi scumpe și consumatoare de timp. Limitarea resurselor pentru modelare și analiză poate conduce la un
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
tip de date. Lisp folosește liste fără elemente pentru fals și orice altă valoare pentru adevărat. C folosește tipul de date integer (numere întregi), iar expresii precum codice 1 returnează valori 1 pentru adevărat și 0 pentru fals. În general o variabilă booleană poate fi văzută și implementată că o variabilă cu un singur bit, care poate stoca doar două posibile valori. Majoritatea limbajelor de programare, chiar și cele care nu implementează explicit tipul de date boolean, suporta operații algebrice booleane precum
Boolean (tip de date) () [Corola-website/Science/321547_a_322876]
-
fals și orice altă valoare pentru adevărat. C folosește tipul de date integer (numere întregi), iar expresii precum codice 1 returnează valori 1 pentru adevărat și 0 pentru fals. În general o variabilă booleană poate fi văzută și implementată că o variabilă cu un singur bit, care poate stoca doar două posibile valori. Majoritatea limbajelor de programare, chiar și cele care nu implementează explicit tipul de date boolean, suporta operații algebrice booleane precum conjuncția logică (ȘI), disjuncția logică (SAU), echivalentă logică (codice 2
Boolean (tip de date) () [Corola-website/Science/321547_a_322876]
-
acest caz, relația dintre potențialele chimice în echilibru este dată de legea acțiunii maselor. Din moment ce potențialul chimic este o mărime termodinamică, este definit independent de comportamentul microscopic al sistemului, adică de proprietățile particulelor constituente. În orice caz, unele sisteme conțin variabile importante care sunt echivalente cu potențialul chimic. În gazele Fermi și lichidele Fermi, potențialul chimic la temperatură zero este echivalent cu energia Fermi. În sistemele electronice, potențialul chimic este înrudit cu un potențial electric efectiv. O modalitate de a înțelege
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
ENERO, Camera de comerț și industrie București, Centrul de afaceri România-China) A publicat: A publicat peste 30 de cărți și peste 200 de lucrări în reviste de specialitate și manifestări științifice dintre care: Mașini electrice speciale.Motorul sincron cu reluctanta variabilă,Litografia IPB,București,1979; Motoare sincrone cu magneți permanenți și reluctanta variabilă, Editura Tehnică, București, 1983; Topics în boundary element research. Applications în the analysis and design of electrical machines, Springer Verlag, 1990 (Editor C. A. Brebbia); Motoare sincrone fără
Nicolae Vasile () [Corola-website/Science/320769_a_322098]
-
publicat: A publicat peste 30 de cărți și peste 200 de lucrări în reviste de specialitate și manifestări științifice dintre care: Mașini electrice speciale.Motorul sincron cu reluctanta variabilă,Litografia IPB,București,1979; Motoare sincrone cu magneți permanenți și reluctanta variabilă, Editura Tehnică, București, 1983; Topics în boundary element research. Applications în the analysis and design of electrical machines, Springer Verlag, 1990 (Editor C. A. Brebbia); Motoare sincrone fără perii, Editura Tehnică, București, 1990; The ripple forces în the permanent magnet
Nicolae Vasile () [Corola-website/Science/320769_a_322098]
-
tip de cuvânt de comandă caracterizat prin faptul că bitul D7 = “0” se utilizează pentru setarea respectiv resetarea oricărui bit din portul C. Această caracteristică este foarte utilă la implementarea automatelor secvențiale unde se cere adeseori schimbarea valorii unei singure variabile de ieșire. Cuvântul de comandă are următoarea configurație: În acest mod dată este scrisă sau citită simplu la/de la portul specificat. Oricare port poate fi intrare sau ieșire. În acest mod sunt posibile 16 configurații de intrări/ieșiri. Atunci cand PC
Intel 8255 () [Corola-website/Science/320970_a_322299]
-
complexității microcircuitului, suprafața disponibilizată putând fi utilizată în alte scopuri. În afară de memoria locală de tip RAM, de dimensiuni relativ reduse (de la x10 octeți la x1k), implementată ca atare sau existentă sub forma unui set de registre și destinată memorării datelor (variabilelor), mai există o serie de aspecte specifice, marea majoritate a acestora fiind legată de implementarea fizică a memoriei de program (și eventual a unei părți a memoriei de date) cu ajutorul unor memorii nevolatile. Clasic, memoria de program era implementată într-
Microcontroler () [Corola-website/Science/320971_a_322300]
-
16 Mhz, ajungându-se chiar de 30 Mhz. Există diverse compilatoare de limbaje de programare de nivel înalt pentru 8051. Mai multe compilatoare de C sunt disponibile pentru 8051, majoritatea dispun de extensii ce permit programatorului să specifice unde fiecare variabilă ar trebui stocată în cele șase tipuri de memorie și oferă acces la caracteristici hardware specifice 8051, cum ar fi bancurile de registre multiple și intrucțiunile de manipulare a biților. Există multe compilatoare de C comerciale. SDCC este un compilator
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]