1,733,188 matches
-
care mersul la cinema nu e cîtuși de puțin o obligație patriotică. Acestui public - străin și de ideea de solidarizare în jurul cinema-ului european - un film trebuie, pur și simplu, să-i placă. Chiar regizorul, Cristian Mungiu, remarca undeva că, ani de zile, cineastului român i-a plăcut să facă alte filme decît i-ar fi plăcut publicului să vadă! Occident răspunde, cu brio, unui anumit orizont de așteptare, descifrabil mai mult de psihologi sau de sociologi decît de criticii de
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
i-a plăcut să facă alte filme decît i-ar fi plăcut publicului să vadă! Occident răspunde, cu brio, unui anumit orizont de așteptare, descifrabil mai mult de psihologi sau de sociologi decît de criticii de film. De-a lungul anilor, filmul românesc a bătut cu predilecție două căi: calea filmului "de public" (de proastă calitate) sau calea filmului "de autor" (cînd, indiferent de rezultat, mai important decît filmul în sine e autorul în sine). Discursul strategic al acestui regizor la
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
de personaje memorabile. ("Mi-a luat două luni să scriu o primă variantă a scenariului și alte patru ca să-l rescriu integral, de două ori", declară regizorul, om de formație filologică, obsedat de scris, și cu o experiență de cîțiva ani în gazetărie.) Personajul principal al filmului e, "practic", modul de a povesti. Privit sub microscop, scenariul își relevă textura densă și alambicată (cele trei "episoade" care compun filmul se învîrt, de fiecare dată altfel, în jurul acelorași povești și personaje, pe
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
secvență din film). Cristian Mungiu mizează pe complicitatea spectatorului, și în exploatarea unei anumite stări: starea de dezamăgire, pe toate fronturile. Dezamăgirea celui marcat, cale de o viață, de două mituri, care s-au dovedit false: mitul Occidentului și mitul anului 2000. Filmul le pulverizează, cu o energie comică nu lipsită de o dulce nostalgie. Occidentul nu e un Eldorado, e mai curînd o nebuloasă neliniștitoare. Cît despre anul 2000! "Tu te-așteptai s-arate așa anul 2000?" (dar cine se
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
de două mituri, care s-au dovedit false: mitul Occidentului și mitul anului 2000. Filmul le pulverizează, cu o energie comică nu lipsită de o dulce nostalgie. Occidentul nu e un Eldorado, e mai curînd o nebuloasă neliniștitoare. Cît despre anul 2000! "Tu te-așteptai s-arate așa anul 2000?" (dar cine se aștepta?), o întreabă, amar, pe o bancă, un băiat pe o fată - ambii din generația crescută cu șlagărele "Noi în anul 2000" și " Am cravata mea, sînt pionier
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
mitul Occidentului și mitul anului 2000. Filmul le pulverizează, cu o energie comică nu lipsită de o dulce nostalgie. Occidentul nu e un Eldorado, e mai curînd o nebuloasă neliniștitoare. Cît despre anul 2000! "Tu te-așteptai s-arate așa anul 2000?" (dar cine se aștepta?), o întreabă, amar, pe o bancă, un băiat pe o fată - ambii din generația crescută cu șlagărele "Noi în anul 2000" și " Am cravata mea, sînt pionier, și mă mîndresc cu ea, sînt pionier, o
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
mai curînd o nebuloasă neliniștitoare. Cît despre anul 2000! "Tu te-așteptai s-arate așa anul 2000?" (dar cine se aștepta?), o întreabă, amar, pe o bancă, un băiat pe o fată - ambii din generația crescută cu șlagărele "Noi în anul 2000" și " Am cravata mea, sînt pionier, și mă mîndresc cu ea, sînt pionier, o port cu mine-n gînd, zălog de legămînt"... "îți dai seama că opt ani de zile am cîntat la școală chestia asta și niciodată n-
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
pe o fată - ambii din generația crescută cu șlagărele "Noi în anul 2000" și " Am cravata mea, sînt pionier, și mă mîndresc cu ea, sînt pionier, o port cu mine-n gînd, zălog de legămînt"... "îți dai seama că opt ani de zile am cîntat la școală chestia asta și niciodată n-am știut ce-i ăla zălog!" (dar cine a știut?)... Umorul lui Mungiu e uneori blînd, alteori caustic, uneori plin de finețe, alteori în tușă groasă, uneori verbal, alteori
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
vînt, claxoane de mașini și de biciclete și lătrat de cîini"! De o autenticitate cuceritoare e întreaga distribuție, de la Alexandru Papadopol (un actor de film lansat, incredibil de spectaculos, în condițiile de restriște și jale ale cinematografiei noastre din ultimii ani!), pînă la neprofesioniștii plini de culoare, sau pînă la tinerii Tania Popa, Valeriu Andriuță, Anca Androne, sau pînă la consacrații aflați într-o formă de zile mari (Dorel Vișan, Coca Bloos, Tora Vasilescu, Eugenia Bosânceanu), sau pînă la Ioan Gyuri
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
o filmografie, formula de construcție a Occidentului (lungmetrajul ca o sumă de "respirații scurte", un șir de "matrioșe" dramaturgice, rotunde ca niște scurt-metraje) nu merge decît o dată. Ce va urma, nimeni nu poate ști. Și totuși, am convingerea că, peste ani, Occident va fi omologat, în istoriile de film românesc, nu atît ca "un debut de excepție", cît ca startul unui cineast de cursă lungă.
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
de altă parte ponderea artei sunetelor nu mai este nicidecum în societatea noastră atât de însemnată încât, alunecând muzica, o lume întreagă să se prăbușească odată cu ea. Poate de aceea muzicienii s-au mulțumit, de-a lungul celor optzecișicinci de ani de comuniune instituționalizată cu atât cât au avut. Mai mult, ceea ce au avut nu s-a transformat nici în beție, nici în desfrâu, căci cu beția vine uitarea și desfrâul aduce nesocotirea, iar cine uită și nesocotește este pierdut. Dacă
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
de spaime ori continențe. Probabil că în viață nu există soluții, dar cu siguranță există forțe în mers: trebuie să le activezi, și soluțiile urmează. Așa cum s-a întâmplat cu cvartetul Florilegium, protagonistul concertului aniversar, ce a fost încropit cu ani în urmă, din necesitatea realizării unui CD de muzică spaniolă contemporană. Au urmat alte înregistrări, pentru ca în această vară să fie solicitat pentru un recital în cadrul "Vacanțelor muzicale" de la Piatra Neamț. Un început timid, dar, acolo unde se cuibărește poezia încăpățânării
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
avocați ai creației românești. Ori poate clopote care să ne trezească la realitate. Docta sensibilitate A murit Adrian Rațiu. Nu moartea mi se pare groaznică: ea este chiar blîndă în raport cu uitarea bruscă, monstruoasă de care a avut parte în ultimii ani de viață. Abia cînd trupul se destramă, atunci apare esențialul. Iar esențialul existenței lui Adrian Rațiu a fost modestia. O cunună a inteligenței, talentului și erudiției sale, ce a determinat ca dispariția însăși să intre în firea lucrurilor, așa cum, atunci
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Simuț Nuvela Catastrofa a fost plasată de exegeții operei rebreniene printre cele mai bune scrieri ale tînărului prozator, alături de Hora morții și de Ițic Ștrul, dezertor - toate trei axate pe tema războiului și toate trei aparținînd aceleiași perioade de creație, anii 1915-1920, cînd scriitorul definitiva ultima versiune a romanului Ion. Împreună, toate trei au apărut într-un volum din 1921. Catastrofa fusese publicată anterior în 1919 în magazinul ilustrat Lectura pentru toți; o versiune în manuscris datează din noiembrie 1916, cînd
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
autorul din primul paragraf. Numai datorită tatălui său, care dorea să-l facă "domn", parcurge liceul la Năsăud, localitatea sa natală, și se înscrie apoi, tot împins din spate, la Facultatea de Drept din Cluj, unde-și tîrîie studiile șapte ani, fără să obțină diploma. "Nici o ambiție nu-l necăjea" - mai precizează autorul. La treizeci și unu de ani se întoarce acasă, cu o singură mîndrie: aceea că-și făcuse armata și era sublocotenent în rezervă, purtînd de sărbători uniforma militară
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
localitatea sa natală, și se înscrie apoi, tot împins din spate, la Facultatea de Drept din Cluj, unde-și tîrîie studiile șapte ani, fără să obțină diploma. "Nici o ambiție nu-l necăjea" - mai precizează autorul. La treizeci și unu de ani se întoarce acasă, cu o singură mîndrie: aceea că-și făcuse armata și era sublocotenent în rezervă, purtînd de sărbători uniforma militară care trezea un mare respect printre năsăudeni. Se căsătorește, are un copil, tatăl său moare, toată grija gospodăriei
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
ale lui, decis să dezerteze la români cînd va avea ocazia. Altă opinie e aceea a lui Emil Oprișor, care exprimă resemnat vocea datoriei, ca și David Pop, numai că el are acum din ce în ce mai șubrezită vechea poziție, întrucît, după doi ani de război indiferent, David Pop este mutat pe frontul din Transilvania, nevoit să lupte împotriva fraților de dincolo de munți. O vreme, David Pop rezistă discuțiilor și dilemelor, ignorîndu-le: "Camarazii veșnic discutau, veșnic făureau planuri de viitor, iar deseori se certau
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
chinuiesc", încearcă să se refugieze în inerția datoriei: " - Ce-mi pasă mie?... Eu știu că-mi fac datoria. Încolo, tunete, fulgere..." (ibidem, 237). Liniștea îi este totuși afectată: " Acum capul îi vuia de gînduri, parcă toate cele înăbușite în doi ani de zile s-ar fi năpustit deodată asupra lui să-l strivească sub povara lor." (ibidem, 237). Dacă era inapt pentru gîndire proprie pînă atunci, fusese în aceeași măsură și în afara sferei morale. Deodată cu neliniștea, i se trezește și
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
al literaturii este sugerat prin componenta creației propriu-zise sau prin eseistică și exegetică, indiferent de tematica lor nemijlocită, segmentul vizual se sprijină pe simpozionul de pictură de la Colibița, unul dintre evenimentele artistice care s-au impus cu putere în ultimii ani. Multitudinea vocilor, și într-o parte și în cealaltă, derivă, de fapt, din acest fenomen care se așază el însuși pe un principiu cumulativ, pe un criteriu al multiplicității, dar numele care se întîlnesc aici demonstrează în mod nemijlocit vigoarea
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
Andrei Ionescu Se împlinesc în această toamnă o sută de ani de la nașterea poetului spaniol Luis Cernuda (1902-1963), din celebra generație de la '27, care întrunește personalități de mare strălucire, cum rareori se ivesc împreună: Lorca, Alberti, Salinas, J. Guillén, Dámaso Alonso, Gerardo Diego, V. Aleixandre. S-a vorbit atunci despre un
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Apollo", spusese Hölderlin la întoarcerea din voiajul făcut în sud. Rănit de Apollo este și Cernuda, care lâncezește după paradisul Greciei păgâne. Lectura lui Hölderlin (din care și traduce) probabil că l-a apropiat și mai mult de această lume. Anul acesta, cu ocazia centenarului, poetul a fost redescoperit și considerat mai viu și mai actual decât mulți colegi de generație, de a căror celebritate ne-ar "elibera" prin prospețimea poeziei lui de o neîntrecută puritate și pudoare. Creația poetică a
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
dezolare", precum și în opera lui de o iremediabilă melancolie. Cât privește homosexualitatea poetului (despre care s-a vorbit mult, poate chiar prea mult în presa literară, la fel ca la centenarul lui Lorca), important mi se pare accentul pus cu ani în urmă de Octavio Paz: "Cernuda nu a apărat dreptul homosexualilor de a-și trăi viața (aceasta este o problemă de legislație socială), ci a proslăvit pasiunea iubirii ca experiență supremă a omului. O pasiune care își asumă o formă
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
care, după selecția de la Cannes, din Quinzaine, și-a început turneul internațional cu o victorie pe teren propriu, la Cluj. Pînă la premiera din toamnă, iată, pentru cititorii României literare, cîteva date de avanpremieră. Cristian Mungiu (fratele!) are 34 de ani, a studiat mai întîi Filologia, apoi regia de film și se află la ora debutului în lungmetraj. Un debut cu buget mic, cu numai 50% fonduri de stat (CNC), și, din multe puncte de vedere, un debut spectaculos. E spectaculos
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
bătrînică generoasă pînă la sacrificiul de sine (Eugenia Bosînceanu); un prieten inimos, pe mîna căruia pînă și umorul negru capătă reflexe diafane (Ioan Gyuri Pascu)... Și, peste toți și toate, un refren sprințar, care "ne-a luminat copilăria": Noi în anul 2000! Auzit acum, pliat acestei lumi, cîntecelul e ca o strîngere de inimă, într-o comedie robustă care, printre rînduri, degajă o stranie melancolie... Într-un montaj al memoriei subiective, o vezi pe Tora Vasilescu indicîndu-i unui italian, cu distincție
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
din Basarabia. Văd cum e lumea și cum sîntem noi. Mirella Nedelcu-Patureau: Forța spectacolului rezidă din caracterul autentic al situațiilor, al personajelor. Cum ați integrat această dimensiune? M.F.: Cum spuneam, realitatea mă tulbură pînă la șoc. în urmă cu un an și ceva m-am întîlnit cu niște elvețieni, Aude Possel și Serge Oumow, ei mi-au deschis ochii asupra traficului uman de la noi. Pentru că, de fapt, noi vedem haosul, deruta societății, violența, dar nu-i percepem clar mecanismele. Aș zice
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]