179,567 matches
-
importante: banchetul celei de-a XXI-a aniversări a Societății Literare „Junimea“ (1884) , serbarea centenarului Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan (21 octombrie 1884), la care au participat Mihai Eminescu și Ion Creangă . În anul 1918, pentru o scurtă perioadă, aici a funcționat Guvernul României. În clădirea hotelului au poposit prinți și prințese, ambasadori, miniștri și președinți de state, oameni de cultură și artă sau oameni de afaceri. Printre cei care au fost găzduiți de hotel este de menționat actrița Greta
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
Vechimea bisericii este recunoscută de istoricul Nicolae Iorga (1871-1940), care descrie astfel satul Șcheia: ""În sus, drumul apucă spre Șcheia, sat bine întemeiat pe culmea unui deal săpat în gropi de către aceia care altă dată vor fi căutat piatră pe aici (...) De cealaltă parte a satului, pe culme, Vasile Lupu, pribeag în aceste părți, de frica tătarilor, a durat într-o vară o biserică de lemn pentru ascunzătoarea sa. Ea nu-și are părechea aiurea. Clădită întocmai după chipul bisericilor de
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, scrise în limba slavonă și în limba română cu caractere chirilice. Sunt de menționat printre acestea o Evanghelie din 1835, 12 Minee lunare din 1845 etc. De asemenea, mai sunt aici și icoane vechi (printre care și icoana "Maica Domnului cu Pruncul Iisus" din sec. al XIX-lea), o cruce din lemn îmbrăcată în argint în 1851, precum și un clopot cu inscripția "„Ghenar 27... Nastas Negre baș ceauș zavod Nijninovgorod”". În jurul
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
numele meșterului fiind necunoscut. Ea este confecționată din lemn de stejar sculptat. Icoanele sfinților sunt pictate în stil neobizantin, acestea fiind restaurate în decursul timpului, observându-se suprapuneri de culori, mai ales la ramele icoanelor. Ca elemente decorative, este întâlnit aici un brâu de frânghie împletită, precum și chenare la ferestre și în jurul ușii de intrare.
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
Mare. Primii evrei au sosit în târgul Rădăuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea venind din Galiția, dar și din localități ca Siret, Storojineț, Cernăuți, Suceava, Mihăileni sau Gura Humorului. Negustorul Iossel Reichnenberg, sosit în 1796, este primul evreu cunoscut aici. Registrul de taxe din 1807 consemnează existența a trei familii evreiești la Rădăuți. Autoritățile austriece nu au încurajat instalarea familiilor evreiești la Rădăuți. În anul 1816, contele Hardegg, trimisul Curții Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuți și a dat
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
evreiești la Rădăuți. În anul 1816, contele Hardegg, trimisul Curții Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuți și a dat ordin ca evreii să fie alungați din localitate. Ordinul nu a fost pus însă în aplicare, iar numărul evreilor de aici a continuat să crească. În anul 1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
mondial, germanii au emigrat în Germania și Austria, același destin urmându-l și o parte dintre evrei. Evreii rămași au contribuit la dezvoltarea orașului, unii dintre ei fiind membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea s-a dezvoltat. În perioada interbelică funcționau aici un liceu particular evreiesc (în perioada 1919-1926) și o școală evreiască, susținută de Comunitatea Evreiască, ce cuprindea o grădiniță și cursuri pentru adulți. Pentru evreii nevoiași au fost înființate în 1925 un azil de bătrâni (pentru 40 de persoane) și
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
transportați în lagărele din Berșad, Obodovca, Tibulovca și Balta. Mulți dintre ei au murit pe drum, alții decedând în lagăre. Începând din 1945, supraviețuitorii Holocaustului au început să se întoarcă în oraș, doar 1.500 de evrei rădăuțeni revenind. Totuși, aici s-au stabilit și evreii deportați din Bucovina de Nord și Basarabia, până la sfârșitul anului 1946, când rușii au închis granițele. Evreii au găsit sinagogile transformate în depozite și grajduri, iar sulurile de Tora au fost reciclate, pentru a face
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
și pentru a fi locul unde a fost inventată băutura răcoritoare Kool-Aid de către Edwin Perkins în 1927, și unde se celebrează acest fapt prin așa numitele "Kool-Aid Days" în a doua săptămână din fiecare august. Prima casă a fost clădită aici în anul 1871 și aparținea companiei de cale ferată "Burlington & Missouri River Railroad". Localitatea este denumită în anul 1877 după colonelul "Thomas D. Hastings" care a fost angajat la compania "St.Joseph & Denver Railroad" și a avut o contribuție importantă
Hastings, Nebraska () [Corola-website/Science/318779_a_320108]
-
în anul 1871 și aparținea companiei de cale ferată "Burlington & Missouri River Railroad". Localitatea este denumită în anul 1877 după colonelul "Thomas D. Hastings" care a fost angajat la compania "St.Joseph & Denver Railroad" și a avut o contribuție importantă aici la legarea celor două capete de cale ferată, lucru care a contribuit la dezvoltarea a orașului. La sfârșitul anilor 1870, localitatea avea 3 hoteluri și 3.000 loc. În anul 1879 un incendiu a distrus o parte din casele de
Hastings, Nebraska () [Corola-website/Science/318779_a_320108]
-
școală High School, noua clădire a poștei și un depou nou al companiei Burlington & Missouri River Railroad (1902). Marea criză economică a fost o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale, care s-a făcut simțită și aici, urmat de un tornado din anul 1930 care a provocat daune în valoare de milioane de dolari, acestea fiind însoțite de perioade de secetă care a compromis complet recolta agricolă. Al doilea război mondial prin producția de armament și muniție
Hastings, Nebraska () [Corola-website/Science/318779_a_320108]
-
a dat lui Daniil primele lecții de actorie. În 1993, Daniil Strahov își depune actele la trei școli mari de teatru din Rusia, dar reușește să intre la Academia de Teatru Boris Shchukin, pe care o absolvește în 1997. Tot aici se întâlnește cu viitoarea sa soție, actrița Maria Leonova. Debutează în actorie în filmul The Resistible Rise of Arturo Ui. New Version, regizat de Boris Blank. 1997-1998 Primul său rol de succes este Nicolai Ableuhov, în piesa PETERSBURG, rol pentru
Daniil Strahov () [Corola-website/Science/318792_a_320121]
-
a Radiodifuziunii Bavareze și Orchestra Operei de Stat din Bavaria. Fondată în 1893 de către Franz Kaim sub numele de Orchestra Kaim ("Kaim-Orchester"), orchestra a atras în curând dirijori cunoscuți ca Gustav Mahler care a drijat-o în 1897 și a condus aici în premieră două dintre simfoniile sale (a 4-a și a 8-a). Deasemenea dirijorul Bruno Walter a condus în premieră "Das Lied der Erde" în 1911. Felix Weingartner este primul drijor de renume care a fost director muzical în
Orchestra Filarmonică din München () [Corola-website/Science/318783_a_320112]
-
4-a și a 8-a). Deasemenea dirijorul Bruno Walter a condus în premieră "Das Lied der Erde" în 1911. Felix Weingartner este primul drijor de renume care a fost director muzical în perioada 1898-1905, tânărul Wilhelm Furtwängler făcându-și aici debutul ca dirijor pe 19 febrarie 1906. Începând din 1910 orchestra s-a numit Orchestra Societății de Artă din München ("Orchester des Münchener Konzertvereins"). Orchestra și-a încetat activitatea în timpul primului război mondial din motive financiare - fiind finanțată doar în
Orchestra Filarmonică din München () [Corola-website/Science/318783_a_320112]
-
construită o linie secundară către localitatea Putna. Acesta a fost inaugurată la 7 iulie 1898 odată cu Calea ferată Rădăuți-Brodina. Linia secundară a fost utilizată în special pentru a facilita accesul la pădurile de pe Obcina Mare, aflate la sud de Putna; aici Fondul religionar al Bisericii Ortodoxe Române a desfășurat o exploatare forestieră intensă, pornind de la Mănăstirea Putna. La începutul secolului al XX-lea au fost construite mai multe căi ferate cu ecartament îngust, pe valea superioară a râului Putna, dar toate
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
din comuna Gărda de Sus, situată pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Câmpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Gârda Seacă pe care se ajunge, după aproximativ 1km, la gura Vaii Ordâncușa. De aici existtă două variante. Prima o constituie poteca turistică marcata cu cruce roșie, care duce direct în cătunul Mununa. Cea de a doua variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura Urdâncușei pornește un drum forestier prin Mununa
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
membrii Polaris. Teo Ludușan aduce de la Petroșani dotarea necesară pentru săpat în stâncă și după o tabară de două săptămâni se trece de prima strâmtoare și se intră în puțul doi care dă într-o sală de 8/6 m. Aici, o altă strâmtoare e dinamitată și după săparea unei galerii de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor cu debit neinteresant. Și adâncimea mare la care se află face dificilă pomparea lui la suprafață
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
un sistem cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară o diaclază până în prima sala. De aici, pe Galeria Robilor, săpată cu perforatorul și dinamită se pătrunde în tavanul sălii finale la minus 45 m. Avenul nu are speleoteme deosebite. Se remercă câteva zone cu cristale și scurgeri parietale. Nu au fost făcute studii speciale dar au
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
din "Z" Oradea, "Speotelex", "Labirint" București, Speo.Comp.Paragina. În 1993 este în fine găsită continuarea, sub forma unui pasaj suspendat deasupra terminusului de la -118. După un traseu complicat, presărat cu numeroase strâmtori, se coboară la -140 la un lac-sifon. Aici se explorează peste 1 km de râu subteran, atingând la cota de -240 sifonul din Sala cu Nisip. Urmează trei noi ture de explorare în care pe lângă identificarea unui etaj fosil este descoperit Labirintul Ascuns, care asigură un acces mult
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Valenaș, R.Vâlceleanu, J.Zih, I.Zima. este una din cele mai dificile din România. Un sistem complex de galerii orizontale, puțuri și hornuri verticale, săli gigantice, curs de apă subteran care străbate canioane, gururi, marmite turbionare tapetate cu lingurițe . Aici se află cea mai înaltă cascadă din România, Cascada Ventilatorului de 82 m dintr-o bucată. Formațiuni de depunere și prelingere foarte numeroase si deosebit de frumoase sunt net depășite de cele de cristalizare. Un adevărat muzeu al mineralogiei se înșiră
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
din Australia sub conducerea geologului Douglas Mawson. Scopul expediției era cartografierea coastei pe distanța de 2000 de km, eploararea ținuturilor necunoscute ca și cercetarea locului unde a căzut un meteorit. Numele ghețarului este dat după elvețianul Xavier Mertz care moare aici în anul 1913, și care era unul membrii expediției australiene. avea pe direcția nord-sud, 160 km lungime și 35 - 40 km lățime. Ghețarul Metz are o lungime de 95 km, din el s-a rupt deja un fragment în anul
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]
-
dintre cele mai frumoase colțuri ale Bucureștilor. Mahalaua din ostrov s-a format între anii 1743 și 1744, când Maxim Cupetul a construit Biserica Sfântul Elefterie Vechi. Aceasta este prima biserică ridicată în cinstea Sfântului Elefterie pentru comunitatea credincioșilor de aici în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, între anii 1743 și 1744, în timpul domniei lui Mihai Racoviță Voievod și a primit serioase consolidări între anii 1930 și 1934. Insula Sfantul Elefterie era una foarte iubită de bucureștenii de altădată
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, între anii 1743 și 1744, în timpul domniei lui Mihai Racoviță Voievod și a primit serioase consolidări între anii 1930 și 1934. Insula Sfantul Elefterie era una foarte iubită de bucureștenii de altădată, pentru că aici își găseau liniștea. Era o zonă de agrement, cu multă verdeață și ape curgătoare. După rectificarea râului Dâmbovița, insula Sfântul Elefterie a dispărut, iar în locul său și-a făcut apariția cartierul Cotroceni. În acest cartier, care cunoaște o maximă dezvoltare
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
de nord-vest a orașului, și la vest de sectoarele Hohen Wurzel și Frauenstein. El se află amplasat la nord de sectorul Klarenthal, cartierul Rheingauviertel și munții Taunus, iar la sud-vest de sectoarele orașului Schierstein și Biebrich. Descoperirile arheogice au găsit aici urme ale așezărilor celtice care datează din anii 400 î.e.n. Urme istorice din anul 222 s-au găsit ca fragmentele unui altar roman. Prima oară localitatea este amintită în anul 1128, într-o scrisoare a episcopului din Mainz. Papa Lucius
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]
-
fragmentele unui altar roman. Prima oară localitatea este amintită în anul 1128, într-o scrisoare a episcopului din Mainz. Papa Lucius III amintește în anul 1184, 25 de biserici, din care una era în Dotzheim. Între secolele XIII și XIV aici trăia o familie nobiliară care se numea "von Dotzheim". În anul 1386 este amintită pentru prima oară existența unei judecătorii. Un incendiu din anul 1610 a distrus jumătate din localitate. În anul 1644 părăsesc Dotzheimul, din cauza războiului de treizeci de
Wiesbaden-Dotzheim () [Corola-website/Science/318815_a_320144]