1,733,188 matches
-
Transilvania îi oferea un ascendent vizibil. Impunerea lui drept poet valoros, proclamată de Maiorescu prin cunoscutul raport academic asupra volumului de debut, îi deschide lui Goga drumul oficializării, produsă într-un timp record. În preajma Primului Război Mondial, abia trecut de 30 de ani, poetul devenise un fel de reprezentant literar, social și politic al Transilvaniei. Ce-i drept, naționalismul agresiv și violența programată a versurilor sale stîrniseră de la început - mai ales în rîndurile moderniștilor bucureșteni - reacții de antipatie instinctivă; Macedonski ori Ovid Densusianu
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
minoritate. Asigurat de sprijinul autorităților politice de la București, confortat de succesul repurtat în rîndurile publicului larg, poetul atinge rapid notorietatea. Amestecînd de la început politica cu poezia (un cocktail mai degrabă riscant), Goga a aflat de tînăr rețeta succesului. Cu trecerea anilor, balanța se va apleca tot mai decis în favoarea politicului, deoarece Goga se angrenează total în activitatea militantă. Primele două volume publicate, Poezii (1905) și Ne cheamă pămîntul (1909), cuprind esența moștenirii lui poetice. Volumele următoare, Din umbra zidurilor (1913), Cîntece
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Partidul Poporului) ce profesa naționalismul vehement, în fine - efemer primministru (1937) al unui Guvern de coaliție dintre cele mai compromițătoare. N-a mai uimit, probabil, pe nimeni calitatea de membru al Academiei Române dobîndită de Goga la vîrsta de 42 de ani: ce-și mai putea dori ambițiosul ardelean, plecat din Rășinarii Sibiului și ajuns un fel de simbol a ceea ce atunci se numea „românism”! De-a dreptul uimitor rămîne modul în care a fost el apreciat în epocă; fulguranta și multipla
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
același fel înainte de Goga și niciodată nu va răsuna aidoma în viitor”. Furia exaltării a lăsat ecouri chiar și în paginile unui Lovinescu ori Cioculescu, deși în tonalități infinit mai moderate. După ce opera i-a fost, practic, interzisă în primii ani ai regimului comunist (din rațiuni politice, nu literare), Goga redevine persona grata în perioada ceaușistă, deoarece modelul „social și național” cuprins în poezia sa începuse să fie din nou promovat de oficialitate. Lectura contemporană a poetului învederează un fapt indiscutabil
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Goga redevine persona grata în perioada ceaușistă, deoarece modelul „social și național” cuprins în poezia sa începuse să fie din nou promovat de oficialitate. Lectura contemporană a poetului învederează un fapt indiscutabil: dimensiunea strict estetică a operei sale a fost ani la rînd hipertrofiată, din motive ce nu au avut a face cu literatura. Nimic nu justifică situarea acestui romantic întîrziat printre marii poeți români; locul său, mult mai modest, îl statuează primele două volume de versuri publicate. Ca și alți
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
ei primitivism. Tocmai această inovație figurativă, perfect adecvată în poeziile cu aer vaticinatoriu (Rugăciune, La noi, Oltul, Apostolul etc.), apare tot mai puțin adecvată în contexte familiare sau chiar intime: va fi marea problemă a „stilului Goga”, pe măsura trecerii anilor. Ritmicitatea acută și percutantă a contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale”(Rugăciune
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
1853 de nume de fetițe și 1712 de nume de băieți aprobate oficial de autorități. Iar asta nu este tot. Cel de-al doilea copil al cuplului, Duncau, se află în aceeași situație că surioara sa, în vârstă de 10 ani. Până în momentul de față, cei doi copii au călătorit sub numele de "StAslka și Drengur Cardew" adică " Fetița și Băiatul Cardew", dar acum nu mai este valabil acest act, iar părinții așteaptă răspunsul autorităților.
Pașaport refuzat de autorități pentru o fetiță by Sorina Cceugea () [Corola-website/Journalistic/62008_a_63333]
-
dorința după grădinile paradisului tine și de tânjirea sănătoasă a făpturii umane către „clorofilie” sau, mai mult chiar, poate fi valida aserțiunea că grădinile satisfac o „cosmofilie” umană, grădinile putând fi înțelese și că „celebrări clorofiliace” (Robert Pogue Harrison, Gardens. An Essay on the Human Behaviour, Chicago and London, The University of Chicago Press, 2008). Este de mirare, totuși, un lucru: esteta Șei Shōnagon nu discută în vreun fel, nici macar aluziv, raportul dintre natură și arta. Un mileniu mai tarziu după
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Mariana POPESCU Privită de-a lungul timpului, în România, muzica militară a avut o evoluție spectaculoasă. De la prezența în oștile române a buciumașilor, a trâmbițașilor, a toboșarilor, a fanfarelor de tip oriental: meterhanele și taburhanele, se ajunge la înființarea în anul 1830, a unor „muzici trebuitoare la corpul miliției pământești”, odată cu organizarea pe baze moderne a armatei - Armata Națională, numită de contemporani - Straja pământească”. Primul șef de muzică a fost Franz Ruszitski, austriac de origine care a cultivat muzică cultă
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
participa la cea de-a XI-a ediție a Festivalului Internațional al Muzicilor Militare de la Brăila, am constatat că, în prezent, muzica militară se ridică la cele mai înalte exigențe, atât prin diversificarea repertorială cât și prin măiestria interpretării. În anul 1996, la Brăila a fost organizat un Festival Național al fanfarelor militare. În 1998, la cea de-a treia ediție, prin participarea muzicii militare a armatei ucrainene, Festivalul a căpătat caracter internațional, iar de atunci, pe Esplanada Dunării au evoluat
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
străbătut căile principale ale orașului. Pe Esplanada Dunării, fiecare formație și-a prezentat schow-ul individual, oferind publicului brăilean momente de mare încântare. Orchestra Militară a Brigăzii de Infanterie motorizată „Moldova”, din Bălți - Republica Moldova, dirijată de locotenent Andrei Pelipetchii, înființată în anul 1992, a prezentat un program variat, impresionând publicul cu ritmurile înfocate ale dansurilor moldovenești, având în față un grup de instrumentiști care și-au lăsat instrumentele, prinzându-se într-o sârbă, împreună cu dirijorul. Muzica Militară a Forțelor Aeriene din Turcia
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
dirijorul Ismail Hakki Burdurlu și-a deschis programul cu o interpretare corală a unui impresionant imn, într-un sensibil aranjament contrapunctic, dedicat lui Kemal Attatürk. Muzica militară a Garnizoanei Iași, cu vechi tradiții (prima menționare a existenței sale datând din anul 1830, în ziarul Albina Românească a lui Alexandru Asachi), formație cu o activitate națională și internațională remarcabilă, a fost dirijată de locotenent Alexandru Mateșică - cel mai tânăr dirijor din Festival, care a introdus în program și rock-simfonic. Muzica Militară și
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
și internațională remarcabilă, a fost dirijată de locotenent Alexandru Mateșică - cel mai tânăr dirijor din Festival, care a introdus în program și rock-simfonic. Muzica Militară și Drill-Team-ul Regimentului 30 Gardă “Mihai Viteazul”, unitate de elită a armatei române, condusă din anul 2009, de locotenent colonel Liviu Voicu, a demonstrat că știe să îmbine “spiritul militar cu cel artistic”. Drill-Team-ul Regimentului 30 Gardă “Mihai Viteazul” a încântat publicul cu măiestria, eleganța și virtuozitatea execuției unui exercițiu care presupune o însumare a foarte
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
cel artistic”. Drill-Team-ul Regimentului 30 Gardă “Mihai Viteazul” a încântat publicul cu măiestria, eleganța și virtuozitatea execuției unui exercițiu care presupune o însumare a foarte multe multe ore de antrenament. Muzica Militară a Forțelor Navale Române din Constanța, reorganizată din anul 2003, s-a impus în peisajul muzical dobrogean, pe plan național și internațional. Condusă de Locotenent colonel dr. Cornel Ignat, formația abordează cu profesionalism un repertoriu vast, abordând toate genurile muzicale din creația națională și universală. Show-ul realizat în
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
Forțelor Aeriene “Henri Coandă” din Brașov, condusă de Maior Sorinel Vânt, a impresionat prin repertoriul abordat, cuprinzând și muzică de film, precum și prin eleganța și distincția trupei de majorete. Muzica Militară a Garnizoanei Brăila, cu o remarcabilă tradiție încă din anul 1840, condusă de colonel Petre Gogu, s-a remarcat atât pe meleagurile dunărene cât și pe plan național și internațional, prestația formației în Festival, fiind însoțită de perechile de dansatori ale cluburilor Valentina Dance, Fantezia Brăila - Galați și ai Școlii
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
armoniile speciale ale muzicii militare fiind chintesența profesionalismului și disciplinei. Din păcate, în urma Reformei armatei, în România au rămas puține formații de muzică militară. Revigorarea muzicii militare se impune a fi o cerință importantă pentru păstrarea tradiției, însumând 182 de ani de existență. Muzica militară este un segment al culturii românești care a depășit sfera activității pur militare. Repertoriul nu se mai limitează doar lucrările de serviciu. Prin abordarea unor lucrări ample, în aranjament simfonic, muzica militară a demonstrat că face
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
poet a cărei muzică a fost compusă de clasicul Tudor Flondor (pe nedrept uitat). Să nu uităm inspirata poezie religioasă a aceluiaș Eminescu intitulată „Rugăciune” a cărei muzică a fost scrisă de dirijorul și compozitorul Teodor Teodorescu - Iași, mort în anul 1920, reluată pe alte coordonate compoziționale de neuitatul compozitor și dirijor Ioan D. Chirescu. Să nu uităm, „Iarna pe uliță” scrisă de marele poet și folclorist George Coșbuc, despre care binecunoscutul poet ardelean Octavian Goga scria următoarele cu prilejul primirii
Să nu uităm ... by Marin VELEA [Corola-website/Journalistic/83458_a_84783]
-
Când o cucerește, tot așa, pe planturoasa Vianda (alt nume de o imposibilă transparență), Borna imaginează pur și simplu scena seducției Viandei. Fără ricoșeuri, fără înșelătorii, fără esopisme. Și-atunci, cum de o petrecere curtenească de secol XVIII reverberează până în anul de grație 1989? Răspunsul e unul singur: amnezie tehnică. Luându-se cu povestea, Groșan își uită pe parcurs propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării unul dintre atuurile cele mai constante
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
pe parcurs propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării unul dintre atuurile cele mai constante ale prozei lui Groșan: excelența pe spații reduse. Diplomația cinică cu care toată critica a așteptat ani și ani apariția romanului Un om din Est aici își are originea. De fapt, nimeni nu-l vedea pe autor în stare să definitiveze un proiect de o asemenea amploare. Nici măcar el însuși, de vreme ce pune în gura aceluiași personaj cu
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării unul dintre atuurile cele mai constante ale prozei lui Groșan: excelența pe spații reduse. Diplomația cinică cu care toată critica a așteptat ani și ani apariția romanului Un om din Est aici își are originea. De fapt, nimeni nu-l vedea pe autor în stare să definitiveze un proiect de o asemenea amploare. Nici măcar el însuși, de vreme ce pune în gura aceluiași personaj cu veleități literare
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
se mulțumea cu mici crochiuri, cu desene narative rapide, în tușe clare, a căror trecere în real, chiar imperfectă, o savura." (p. 280) Aceasta ar fi justificarea structurii fragmentare a romanului, care, păstrând proporțiile, e aceeași din O sută de ani de zile la porțile Orientului (1992). E drept, Un om din Est câștigă în ce privește diversitatea protagoniștilor, dar tot un montaj de proze scurte rămâne: istoriile de alcov ale lui Nelu Cucerzan (zis, nu se știe de ce, Nelu Sanepidu) se intercalează
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
întâi". Asta, eu unul, n-o cred. Cred în schimb că, grăbindu-se, Ioan Groșan a dat la tipar ce avea cât de cât gata din visatul roman al său, fără să mai ia în calcul vreun sequel în următorii ani. Că e așa mi-o dovedește substanța aleatorie a cărții, care putea foarte bine să se termine nu la pagina 293, ci la oricare alta. De altfel, deși legată în coperte de carton, ea nu așteaptă decât prima deschidere mai
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
Pute, în camera-i de sus, a grajd, dom' Prostea va fi spus despre dom' Tâmpu, - ce-a clocit un gând: Miroase-a ou clocit la Prostea. Ambii-aveau, zic zău, dreptate, dar le pica rău. Într-un incendiu, de mai an, s-au războit pe o găleată cu apă și au ars avan, cu tot cu creier și cu pleată. I-au pus alături, în sicrie; pe dubla piatră,-n aur, scrie: Pe drept își dorm, aici, și domnul ăl prost, și ăla
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
atunci când prima ta piesă de succes, Menajeria de sticlă, a fost reluată la începutul stagiunii actuale, cei mai mulți cronicari au fost de părere că este și rămâne cea mai bună dintre piesele pe care le-ai scris, deși au trecut doisprezece ani de la premieră? Răspuns: Da. Citesc toate cronicile și criticile referitoare la piesele mele, chiar și pe cele care susțin că eu scriu pentru bani și că am o chemare spre instinctele brutale și animalice. Întrebare: Niciodată nu iese fum fără
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
unul din poeme. Mă număr printre cei care nu cunosc direct idiomul în care au fost precipitate aceste viziuni. Dar cred că mi-a devenit cunoscut limbajul lor, printr-o asiduă frecventare. Ediția de opere complete (1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă în populara colecție de la Gallimard, Balticele sale, are un loc permanent în buzunarul meu. Cu bucurie transcriu mai jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]