17,694 matches
-
și de număr) fiind caracteristici ale propoziției în ansamblu, și nu numai ale categoriei verbale. Concluzia lui Hjlemslev este că a fi copulativ are sens zero, fiind numai un suport al categoriilor funcționale, în special al timpului. Benveniste ([1960] 1966), criticând ipoteza lui Hjelmslev, analizează separat cele două valori ale verbului 'a fi': (a) gramaticală, de copulă, de marcă gramaticală a identității; (b) lexicală, de verb plin. În timp ce 'a fi' lexical s-a moștenit din indo-europeană în majoritatea limbilor din această
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adoptarea pe scară largă a stilului teatral, din partea compozitorilor de muzică sacră, a produs adevărate capodopere de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic, acestea, fără îndoială, erau nepotrivite. Charles Burney a fost unul dintre numeroșii „muzicologi” care au criticat muzica sacră a timpului său datorită mondenității acesteia: Eu nu numesc orice oratoriu, misă sau motet modern „muzică de biserică”, întrucât aceleași compoziții, cu cuvinte diferite, ar fi mai potrivite pentru scenă. Prin „muzică de biserică”, înțeleg numai compozițiile severe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a forțelor de ordine; rebelii au evaluat greșit posibilitatea unui sprijin din partea țărănimii basarabene, „nemulțumită de exploatarea burghezo-moșierimii române”. Propaganda comunistă nu a reușit să-și atingă scopul și ca urmare a operei reformatoare, pe plan intern, în România întregită; critica, în Parlament și în presă, uneori vehementă, la adresa abuzurilor, urmărea îndreptarea lucrurilor în spirit democratic, respingându-se categoric alternativa regimului bolșevic, instaurat dincolo de Nistru. România, alături de Polonia, a constituit un zid de stăvilire a bolșevismului în această parte a Europei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
confruntare, dar nu distructiv, prin forță și manipulare. Acceptarea jocului democratic deschide posibilitatea socială pentru specialist de a se situa pe o poziție obiectivă, nu însă dezangajată, ci angajată în pluralitatea concretă a perspectivelor. Sociologia echidistantă nu reprezintă acea poziție criticată de Lenin, care cerea situarea într-un spațiu „de deasupra” conflictelor sociale, promovând un interes general, iluzoriu, inexistent în afara pluralității intereselor particulare și independent de ele. Sociologia echidistantă nu ignoră diversitatea de interese, ci, dimpotrivă, o scoate în evidență. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea liste de probleme este de natură să stârnească o anumită reacție negativă. O analiză mai atentă a ei scoate în evidență faptulcăea exprimă mentalitatea modelului client/consultant. Sistemul client face comanda, iar specialistul îl ajută în realizarea obiectivelor sale. Critică aici devine relația dintre sectorial și global, dintre interesele unui subsistem și interesele colectivității în ansamblul ei. Din punctul de vedere al acestei relații, sociologul are o situație cu totul deosebită în raport cu alți specialiști. Fizicianul, angajat în rezolvarea unei probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
măsură În care să favorizeze creșterea producției și modernizarea activității. În a treia variantă, se supune impozitării numai partea din profit care rămâne la dispoziția societății de capital, scutindu-se de impozit numai partea acordată ca dividende. Această variantă este criticată pentru că este inechitabilă din punct de vedere al interesului societății de capital În reinvestirea profitului. 145 Minea M. Ș., Costaș C. F., Fiscalitatea În Europa la Începutul mileniului III, Ed. Rosetti, București, 2006, pp. 88-89 146 Filip Gh., Finanțe publice
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cât, În condițiile extinderii Uniunii Economice și Monetare, se impune eliminarea distorsiunilor generate de diferențierile existente Între țările membre UE. De altfel, tendința regională, din Centrul și Estul Europei, de diminuare a nivelului fiscalității pentru atragerea de capitaluri străine este criticată de unii miniștri din țări dezvoltate, sugerându-se și sancționarea prin blocarea accesului țărilor respective la fondurile europene structurale. In principiu, se apreciază, Însă, că adaptarea legislației fiscale din România la standardele europene, ce implică standardizare fiscală națională În contextul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
1977, apud Phillips, 1983, 561) a pus În evidență faptul că aceste povestiri cu subiect violent (vezi Kessler și Stipp, 1984) exemplifică (când violența exercitată este prezentată ca: răsplată, reală, justificată sau ca o situație În care atacatorul nu este criticat pentru comportamentul său și e prezentat ca intenționând să Își atace victima) situații ce transmit mesaje contradictorii. Un alt studiu interesant, este cel al lui Brandon S. Centerwall (1989), care a studiat relația dintre ratele omuciderii și introducerea televiziunii În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
explicativă a tranziției și face patru recomandări esențiale. Prima este ca mediul academic - adică intelectualii - să iasă din zona sterilă În care este ancorat și să dezvolte „o știință constructivă”, care să completeze și să nuanțeze - iar uneori chiar să critice - acea „cunoaștere constructivă”, elaborată la nivelul instituțiilor ce Întemeiază sau legitimează schimbările introduse de guvernări. Rămâne de văzut În ce măsură comunitatea științifică și academică românească dispune de resursele - umane, financiare și de comunicare - indispensabile pentru ca ea să poată juca rolul care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau, în limbajul redactorilor, „știri și scorniri, adevăruri și minciuni, învățături și secături [...], denumiri și destituiri, căsătorie și repause”. Totul nu este decât o glumă, și nu de bună calitate, parodia alegând mijloacele cele mai ușoare de a ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
având în Sine prin fire toate cele proprii Tatălui”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a XII-a, cap. 1, în PSB, vol. 41, p. 1159-1160) „Fără îndoială hotărârile Sinodului Prea Sfântului Papă (Teodor) au fost criticate de cei din capitala imperiului, dar nu în toate capitolele de care ați scris, ci numai în două, dintre care unul se ocupă cu învățătura despre Dumnezeu (cu teologia), când spune: Duhul Sfânt purcede și din Fiul (...). Cel dintâi capitol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
te transformi, dar numai pornind de la datele din care ești constituit. Altfel nu ai mai fi tu însuți, ci o construcție improvizată, fragilă. E realist să te percepi ca pe un modern tulburat, precum H.-R. Patapievici. E realist să critici orizontala dihotomiilor în care s-a închis spiritul modern și să reînsuflețești tematica intelectuală a intervalelor verticale, cum face Andrei Pleșu, recurgînd, spre anamneză, la date din culturile europene și orientale. E esențial să-ți recuplezi gîndul și viața la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru a admite, pentru a gîndi, pentru a tatona sfera unui Altceva radical, în care identitatea și alteritatea să își afle paradoxala unitate? Libertăți și libertate Libertatea totală a unui subiect limitat : privatizarea religiei Asemenea unui decapant, modernitatea tîrzie a criticat și a erodat caracterul de transcendență obiectivată cu care fuseseră învestite mari instituții ale modernității. Națiunea, statul, binele public au fost recunoscute rînd pe rînd ca avînd un statut secund, derivat, slujitor față de ființa umană, în unicitatea ei concretă. Inversînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dintre credință și cunoaștere rațională, dintre public și privat. Un model binar disjunctiv e mereu la lucru în felul cum clasificăm realul, cum îl gîndim și îl comunicăm, într-o formă care tinde să devină electronică. Ideologia postmodernă nu a criticat acest model decît pentru a celebra asurzitor explozia multiplicității, pluralismul nesistematizabil. Un cercetător german, Bernard Schlink, afirma că, în ciuda uriașei lor brutalități, totalitarismele erau menite să eșueze tocmai fiindcă ele pretindeau să abolească diversitatea, să nege însuși principiul diferențierii pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
asupra ființei, omul amintește de calitatea cea mai misterioasă, supremă, a lui Dumnezeu: acea libertate a divinului, acea autoposibilitate din care, abia ca un aspect secund, decurge ființa lui. în om, ființă mereu pusă în cauză de libertatea care îi critică limitările și o cheamă să se amplifice, divinul însuși e cel care lucrează, libertatea lui își găsește sălaș, loc de operare, focar de iradiere. E ceea ce a tematizat Cusanus, concepînd destinul spiritual al omului ca o suită de stări interioare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sociale și intime. René Guénon observa, critic, că omul religios acordă astăzi credinței doar un sector strîmt din existența sa, în vreme ce restul vieții și restul concepțiilor lui sînt foarte moderne, ceea ce pentru Guénon însemna neconduse de principii metafizice. Dar el critica fragmentarea, nu diferențierea subiectului uman, faptul că diferențierea nu mai este raportată la o unitate lăuntrică, oglindire a celei transcendente. Condiția diferențiată a omului modern are ea doar dezavantaje, poate conduce doar la schizofrenie, la fracturarea, la fărîmițarea individului? Nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
viitor luminos și demn sau măcar prosper și demn. Dar, în secolul XX, istoria a arătat limpede că nu-și poate produce propriul sfîrșit, că nu poate furniza paradisuri sociale nici măcar sub biciul propagandei și al represiunii. Karl Popper a criticat cu o metodică necruțare inanitatea sau mizeria istoricismului : pretenția de a descoperi sau impune legi ale dezvoltării istoriei, care îi decid traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
țintei sale. Călătorul spiritual își pune întrebarea privind nu numai formele sociale ale religiei, ci și formele doctrinare ale Adevărului. Au acestea din urmă statut absolut sau statut de vector către o realitate care se revarsă dincolo de orice contur, care critică orice formă în măsura în care ea devine acaparatoare? Imediat după ce are revelația atotprezenței divine, Levin în finalul din Ana Karenina se întreabă cum percep alte tradiții aceeași unică, incontestabilă prezență. E de îndată confruntat cu paradoxul între un Adevăr universal și mulțimea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o organizare partizană puternică), încă nu suntem convinși cu privire la statutul exact al acestei relații. I-am încurajat pe autorii acestui volum să investigheze această relație în analizele lor empirice. Așa cum am afirmat și în altă parte (Mudde & Rovira, Kaltwasser, 2011), criticând definiția lui Kurt Weiland (1996, 2001), nu ignorăm rolul leadershipului în cadrul populismului. Liderii populiști sunt într-adevăr foarte relevanți. Aceștia, nu numai că încearcă să mobilizeze electoratul, dar sunt și actorii principali care definesc morfologia ideologiei populiste. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
minimal, el reprezintă o definiție a democrației reprezentative și nu a democreației ca atare. Așa cum au arătat, cu justețe, Nadia Urbinati și Mark Warren (2008: 392), versiunea lui Schumpeter despre democrație, precum și alte asemenea concepții rarefiate ale democrației pot fi criticate pentru faptul că îl prezintă pe cetățean ca fiind pasiv, dar nu și pentru că ar ignora problema reprezentării. Dat fiind faptul că în lumea contemporană există comunități politice care sunt mult mai mare decât cele ale Greciei Antice sau ale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
liberală (sau democrație constituțională), care este un sistem mult mai complicat. Deoarece este aproape imposibil să găsim o definiție care să fie mai presus de orice dispută, ne vom ajuta de opera seminală a lui Robert Dahl. Chiar dacă a fost criticat ca fiind conservator (Skinner, 1973) sau prea minimalist (Merkel, 2010: 30), conceptul de democrație propus de Dahl nu este doar elaborat, ci și suficient de parcimonios pentru a sprijini cercetări empirice și comparate. Nu este deci o coincidență, că această
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numai acela al garantării separației puterilor, ci și acela de a evita situațiile în care majoritățile amenință dreptul fundamental al minorităților (e.g. Dahl, 1982: 87-92; 2000: capitolul 6). De cealaltă parte, dezvoltând noțiunea de "poliarhie", Dahl (1989: capitolul 9) îl critică în mod direct pe Schumpeter, deoarece acesta din urmă acordă mai multă atenție competiției politice decât problemei includerii, ajungând la concluzia că "poporul"ar trebui să decidă cu privire la cine sunt cei care sunt îndreptățiți să participe la viața politică. Dahl
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care desparte puterea executivă de cea judecătorească. Potrivit VB: Curțile judecătorești nu sunt calificate să judece programele și materialele de propagandă ale partidelor politice. Este dreptul exclusiv al cetățenilor să judece aceste lucruri. Opiniile contradictorii, chiar și acelea care îi critică pe cei aflați la putere hrănesc dezbaterea în societate (VB 2010). Acest proces este un exemplu clar de abuz de putere. El reprezintă o violare gravă a dreptului la liberă asociere și la liberă exprimare, precum și al principiului elementar al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
goale. Aceștia afirmă că populiștii flamanzi susțin principiile democrației liberale, doar pentru a evita o altă condamnare pentru încălcarea legislației antirasiste. În plus, criticii susțin că membrii VB nu-și pun în aplicare propriile discursuri. De exemplu, partidul a fost criticat pentru nerespectarea libertății de expresie, deoarece a recurs la măsuri legale împotriva unui număr de jurnaliști care exprimaseră atitudini critice. În 2005, reprezentanții partidului au depus o plângere împotriva lui Eric Goeman și a lui Ron Hermans, doi jurnaliști și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
locali. Acest comitet executiv a fost condus de către primarul socialist Patrick Janssens și a inclus CD&V, Groen!, N-VA, SP.A și VLD, însă nu a reușit să controleze decât 66,5% din fotoliile consiliului local. Numeroși comentatori au criticat compoziția acestui comitet, deorece nu ținea cont de diferențele ideologice dintre partide și făcea acuzația VB privind cartelizarea partidelor, mult mai credibilă. Mai mult, ridicând cordonul sanitar, partidele consacrate au introdus, în politica flamandă, o distincție de natură morală, între
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]