19,141 matches
-
unei viitoare alianțe. Regimul fascist italian s-a angajat într-o politcă externă intervenționistă și în Europa. În 1923, soldații italieni au ocupat insula grecească Corfu ca parte a mai vastului plan de ocupare totală a Greciei. Grecia nu a declanșat un război împotriva Italiei, în ciuda pierderii insulei. În 1925, Italia a forțat Albania să accepte controlul Romei, ceea ce o trasnforma într-un protectorat "de facto". Italia continua astfel politica de încercuire a Greciei. Ocuparea insulei Corfu era importantă din punctul
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
fie atât de puternic legată de Germania Nazistă doar datorită dorinței de evitare a izolării internaționale și din nevoia de sprijin în lupta pentru expansiune a noului „Imperiu Italian”. Când Germania a invadat Polonia pe 1 septembrie 1939 și a declanșat al doilea război mondial, Italia nu s-a alăturat de la început luptei aliatului său ci a așteptat până pe 10 iunie 1940 să declare război Franței și Regatului Unit. Atât Germania cât și Italia nu se așteptau ca războiul cu Franța
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
următor, campania din Africa de nord s-a încheiat cu un dezastru la sfârșitul anului 1942. Sfârșitul dominației italiene în Africa de nord a intervenit în 1943, când armatele italo-germane au fost evacuate în Sicilia. În 1943, Aliații occidentali au declanșat invadarea Siciliei ca prim pas pentru scoaterea Italiei din război și stabilirea unui cap de pod în Europa. Trupele aliate au debarcat în Sicilia și în fazele inițiale au întâmpinat o rezistență redusă din partea forțelor italiene. Situația s-a schimbat
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
va numi „armonicul doi”, dar și fundamentala însăși va primi numele (mai rar întrebuințat) de „armonicul întâi” (unu fiind element neutru al operației de înmulțire). În schimb, atacul reprezintă începutul unui sunet muzical, intervalul scurt de timp în care se declanșează mecanismele necesare producerii sale. De pildă, la vioară sau alte instrumente cu arcuș, atacul înseamnă intervalul în care arcușul trece de la frecare statică către punerea coardei în mișcare la viteză constantă. Deși greu perceptibile dacă sunt căutate anume, asemenea zgomote
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
a învins pe musulmanii invadatori, dar când s-au întors, lucrurile au fost mult diferite. Sosirea unui emir nou de Cordoba, Abdul Rahman Al Ghafiqi, care a adus cu el o forță uriașă de arabi și de călăreți berberi, a declanșat o invazie mult mai mare. Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost la Toulouse, iar cronicile arabe explică în mod clar că s-a opus ferm deciziei fostului emir de-a nu asigura apărarea exterioară împotriva unei forțe, cea ce i-
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
cetățenilor și refuzul comunității de a impune necreștinilor participarea obligatorie la cursurile misionare. Aceste cursuri impuse în nenumărate orașe din împrejurimi - spre exemplu în Kassel unde evreii trebuiau să asculte în mod regulat prelegeri despre creștinism - ca urmare zelului misionar declanșat de refoma protestantă. Unii dintre evreii din Warburg au ajuns cunoscuți în toată lumea. Sinagoga din centrul orașului a fost distrusă în mare măsură în timpul pogromului din noiembrie 1938 de către un Komando SS staționat în Arolsen. Clădirea reconstruită în 1945 a
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
în cacheul scrie-înapoi de cele mai multe ori va avea nevoie de două accese la memorie pentru a deservi: una pentru a aduce data necesară, și una pentru a scrie data schimbată din cache în depozit. Scrierea înapoi a datelor poate fi declanșată de-asemenea de către alte politici. Clientul poate face modificări unei date în cache, ca mai apoi să trimită cacheului o notificare în mod explicit să scrie data înapoi. O alocare fără scriere este o politică de cache în care doar
Memorie cache () [Corola-website/Science/309548_a_310877]
-
Invazia din Normandia a început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști și ale infanteriei transportate cu planoare și cu atacuri masive ale aviației, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie. În dimineața zilei de 6 iunie a fost declanșată acțiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei. Forțele destinate acțiunii au început deplasarea în Ziua Z din porturile de pe coastele sudice ale Angliei, cel mai important dintre ele fiind Portsmouth. Bătălia din Normandia a continuat pentru mai mult de două
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Blaskowitz. Rommel și-a dat seama că, în afara valorii lor propagandistice, fortificațiile Zidului Atlanticului nu acopereau decât porturile. Plajele dintre ele erau slab sau de loc apărate, iar Aliații puteau debarca practic oriunde, după care puteau cuceri porturile prin atacuri declanșate din interiorul continentului. El a refăcut și îmbunățit toate lucrările de apărare de pe coasta Atlanticului și din zona imediat adiacentă. Au fost plasați „arici” metalici în zona imediat din preajma țărmului, care să împiedice debarcările chiar și în condițiile mareelor înalte
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
acestea, germanii au fortificat puternic plajele, ca parte a pregătirilor de apărare de-a lungul Zidului Atlanticului, (inclusiv cu turele de tanc îngropate, garduri multiple de sârmă ghimpată și câmpuri minate), plecând de la premisa că orice debarcare viitoare va fi declanșată doar în timpul mareelor înalte (pe când planificatorii aliați au pregătit o debarcare în timpul mareei joase). Sectorul care avea să fie atacat de aliați era apărat de patru divizii, dintre care diviziile a 352-a și a 91-a, care erau considerate
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
lui Eisenhower, în timpul căreia meteorologul-șef căpitanul J.M. Stagg a declarat că pentru ziua de 6 iunie se prevede o scurtă perioadă de îmbunătățire a vremii. Bernard Montgomery și Șeful Statului Major Aliat, generalul Walter Bedell Smith, doreau să se declanșeze invazia. Amiralul Ramsay era favorabil la limită. Bazându-se pe prognoza meteorologului său, Eisenhower a ordonat declanșarea invaziei. Pe de altă parte, germanii au considerat că, datorită condițiilor proaste, nu se poate desfășura nicio debarcare pentru o lungă perioadă de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
capitulat pe 26 iunie, dar germanii au reușit până în acest moment să distrugă cele mai importante instalații portuare. Portul a fost repus în funcțiune de aliați doar la mijlocul lunii august. Apreciind că ocuparea Caenului este „crucială” pentru victorie, Montgomery a declanșat o serie de atacuri de uzură pentru cucerirea localității. Primul atac a fost Operațiunea Perch (Oiștea), prin care s-a încercat darea peste cap a flancului german la Villers-Bocage, care a fost încheiată cu bătălia de la Villers-Bocage, pierdută de aliați
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
americană în frunte cu generalul George S. Patton. Montgomery a schimbat planul de luptă, detașând doar un corp de armată care să ocupe Bretania, izolând trupele germane într-o enclavă în jurul porturilor din regiune. Armata a 3-a americană a declanșat un atac spre sud, iar Armata I americană a depășit frontul german pe flancul lor vestic. Împotriva marii concentrări de forțe germane de la sud de Caen, Montgomery a transferat blindatele britanice spre vest și a lansat Operațiunea Bluecoat (30 iulie
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
fi permis o retragere generală și organizată spre Sena. Planurile generalilor germani au fost anulate de Hitler, care a cerut organizarea unui atac la Mortain, în partea de vest a pungii în care se aflau forțele germane încercuite. Atacul german declanșat pe 7 august a fost respins de aliați, care beneficiaseră din nou de informații obținute prin sistemul Ultra. Planul aliat original prevedea o încercuire largă pe valea râului Loara. Generalul Bradley și-a dat seama însă că foarte multe unități
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
apărat, iar între eșaloanele de vârf ale comenzii s-au auzit numeroase voci care să susțină o debarcare Pas de Calais. Istoricii dau mai multe date pentru încheierea campaniei din Normandia: ziua de 24 iulie 1944, în care a fost declanșată "Operațiunea Cobra" pe frontul american, 19 august, când armatele aliate au atins aliniamentul Senei, sau 25 august, data eliberării Parisului. Planurile originale ale Operțiunii Overlord anticipaseră o campanie de 90 de zile, având ca obiectiv atingerea aliniamentului Senei. Acest obiectiv
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
din Normandia a fost vitală pentru distrugerea armatelor germane din vestul Europei. În timpul Conferinței de la Teheran, Stalin a cerut Aliaților occidentali deschiderea unui al doilea front în Franța pentru ușurarea presiunii la care erau supuși sovieticii, promițând în schimb să declanșeze o ofensivă de proporții în mai. Condițiile meteo și problemele logistice au împiedicat declanșarea invaziei din Normandia până în iunie. Pe 6 iunie (Ziua Z), Armata Roșie încă mai pregătea declanșarea propriei ofensive (Operațiunea Bagration), prin care se încerca expulzarea germanilor
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
bazată pe limbă și pe cultură, indiferent de stăpânirile politice) a apărut după încheierea evului mediu, în secolele XVIII și XIX. O creștere a obligațiilor fiscale impusă de Isaac II Anghelos, care își pregătea nunta cu fiica regelui Ungariei, a declanșat în 1185 o răscoală a românilor sud-dunăreni, în alianță cu bulgarii. Rolul precumpănitor al românilor în răscoală este relevat de izvoarele bizantine care relatează detaliat evenimentele. Conducătorii răscoalei au fost frații Petru și Asan. După ce împăratul le-a respins cererile
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cuplajul permanent al omului cu realitatea, dar tot ea permite desprinderea subiectului de realitate și interacțiunea transformantă a realității. O trăsătură importantă a individualității conștiente este intenționalitatea, definită ca autonomie comportamentală a subiectului, ca posibilitate a acestuia de a selecta, declanșa, întreține și finaliza acțiuni în orice ambient prin propriile resurse informaționale și energetice. Conștiența este atât cauza cât și suportul continuu al psihicului, ea multiplică indefinit subiectul prin propria reconstituire de sine, realizând interacția individului cu sine, cu realitatea, cu
Psihic () [Corola-website/Science/309600_a_310929]
-
orașul ar fi fost atacat frontal, generalul Dwight Eisenhower a ordonat forțelor de sub comanda sa să-și oprească înaintarea și să facă o evaluare cât mai corectă a sitației prin acțiuni de recunoaștere. În acest timp, locuitorii capitalei franceze au declanșat o insurecție generală. Cum forțele aliate se aflau la porțile Parisului, generalul Eisenhower a cedat presiunilor lui de Gaulle și a FFL, care doreau să evite un măcel precum cel făcut de germani în capitala Poloniei în timpul insurecției din Varșovia
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
100 milioane lei amendă și degradare civică pe timp de 10 ani. A absolvit cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie și al Școlii Superioare de Război (1925-1927). Ca Prefect de Iași, numele său a fost implicat în Pogromul de la Iași, declanșat ca urmare a directivelor lui Ion Antonescu personal, care ordonase telefonic colonelului Constantin Lupu, comandantul Garnizoanei, în după amiaza zilei de 26 iunie 1941 „curățirea orașului Iași de jidani”, acțiune care a fost mascată ulterior sub titlul „Evacuarea tuturor evreilor
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
a fost un plan de împărțire a Germaniei după cel de-Al Doilea Război Mondial care impunea măsuri dure cu intenția de a înlătura posibilitatea Germaniei de a mai declanșa un război. Planul a fost propus de Henry Morgenthau, secretar al Trezoreriei SUA. Propunerea inițială trebuia atinsă în trei pași importanți: La a doua conferință din Quebec din 16 septembrie 1944 președintele SUA, Franklin D. Roosevelt și Henry Morgenthau l-
Planul Morgenthau () [Corola-website/Science/309660_a_310989]
-
(numită inițial Operațiunea Gimnastul) a fost invazia americano - britanică a Africii de nord franceze în timpul celui de-al doilea război mondial. Operațiunea a fost declanșată pe 8 noiembrie 1942. Uniunea Sovietică făcea presiuni asupra [[aliații occidentali|Aliaților occidentali pentru deschiderea unui al doilea front în [[Europa]], acțiune care ar fi redus presiunea [[Germania Nazistă|germană]] exercitată împotriva [[Armata Roșie|Armatei Roșii]] pe [[frontul de răsărit
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
trecut de partea Aliaților. Între 8 - 10 noiembrie, forțele franceze din Tunisia s-au retras fără luptă din fața germanilor spre granița algeriană. Aceste forțe au primit ordine să reziste, dar nu au opus nicio rezistență până pe 18 noiembrie. Aliații au declanșat [[Campania din Tunisia]]. În scurtă vreme, trupele germane în retragere din [[Libia]] au intrat în Tunisia sub comanda generalului [[Erwin Rommel]]. După a serie de lupte în care au înregistrat înfrângeri, ([[bătălia de la Pasul Kasserine]], [[Operațiunea Capri]]), aliații s-au
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
au dat rapid la o parte secole de interzicere a omorurilor extrajudiciare pentru a-și demonstra loialitatea față de regimul nazist. Înainte de punerea în aplicare a planului, autorii săi îl denumeau uneori "Colibri" (în germană: "Kolibri"), după parola folosită pentru a declanșa acțiunile grupărilor de execuție în ziua epurării. Numele de cod al operațiunii pare să fi fost ales arbitrar. Numele de "" se referă la masacrul oamenilor lui Vortigern de către mercenari angi, iuți și saxoni în Mitul arthurian. Expresia "Noaptea cuțitelor lungi
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
funcția de cancelar, urmată de suprimarea tuturor celorlalte partide politice cu excepția naziștilor, a redus dar nu a eliminat complet violența Batalioanelor de Asalt. Lipsiți de mitinguri comuniste în care să intervină, dar atrași — și seduși — de violență, membrii SA adesea declanșau scandaluri pe străzile germane după câte o noapte de beție. Foarte adesea băteau trecători, și apoi atacau polițiștii care erau chemați să-i oprească. Plângeri privind comportamentul lor „arogant și vulgar” erau frecvente în vara lui 1933. Chiar și Ministerul
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]