18,301 matches
-
determinându-mă să le culeg de acolo. [caption id="attachment 1037" align="aligncenter" width="186"] Monument pentru enervat profesori[/caption] Descrie, dacă poți, cum se desfășoară o lecție / o oră de lucru cu elevii - cum propui temele?, cât vorbiți despre partea estetică și cât de mult contează formă în ceea ce faceți? În ce măsură vorbiți despre idei/scop/mesaj și despre subiecte importante pentru artă?</b> Pe mine nu mă prea interesează să predau partea formală, insă totul depinde de elevi. La Liceul de
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
celor de stat și pentru a defini strategii relevante și nediscriminante, este nevoie, în primul rând, de cunoașterea elementară a activității acestor actori culturali. De asemenea, pentru a putea lua decizii care să susțină inițiative culturale contemporane, discursuri și practici estetice variate, este necesară o înțelegere amănunțită și profundă a culturii actuale. Situația patrimoniului cultural românesc este dezastruoasă. Roșia Montană nu a fost încă inclusă pe lista UNESCO, descărcările de sarcină arheologică se fac în favoarea capitalului, nicidecum a culturii; în toată
Apel la solidaritate – Ce se întâmplă cu Ministerul Culturii? () [Corola-website/Science/295723_a_297052]
-
acesti copii în așa fel încât poveștile lor să însemne ceva pentru comunități înrudite că experiențe? Cine le oferă acestor copii un cadru de performare socială a narațiunilor zilnice pe care le trăiesc? Este teatrul pentru copii „o felie de estetic” adresată unor categorii restrânse? Reproduce el mecanismele teatrului pentru adulți, care reprezintă un număr redus de spectatori? Are el vreo șansă, în România, să-și lărgească sfera de adresare și să fie o acțiune culturală la care cât mai mulți
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
e destulă literatura despre marginalizați?” încerc și eu să fac un joc retoric ieftin: „de ce nu e destulă literatura?”. Literatura se publică în draci dar, cu câteva excepții, mi se pare ca tonele de ficțiune plutesc în două bule: himera estetică și himera comercială. Scriitorii din primul grup visează după stimuli vechi, resping orice formă de manifest, orice formă de urgență impusă de prezent și, foarte greșit chiar pentru ambițiile lor estetice, resping lecțiile realiste successive, date de mari scriitori în
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
ca tonele de ficțiune plutesc în două bule: himera estetică și himera comercială. Scriitorii din primul grup visează după stimuli vechi, resping orice formă de manifest, orice formă de urgență impusă de prezent și, foarte greșit chiar pentru ambițiile lor estetice, resping lecțiile realiste successive, date de mari scriitori în ultimele două secole. Al doilea grup visează să inventeze un limbaj literar comercial românesc. Nu e rău, dar e muncă chiar mai grea decât să scrii o capodoperă estetică, în condițiile
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
ambițiile lor estetice, resping lecțiile realiste successive, date de mari scriitori în ultimele două secole. Al doilea grup visează să inventeze un limbaj literar comercial românesc. Nu e rău, dar e muncă chiar mai grea decât să scrii o capodoperă estetică, în condițiile în care ai o piață enormă cu o presiune globală oricum extrem de eficiență pe publicul cititor. Eu nu propun o literatura scrisă după vreun program social rigid. Nu am în cap situații ridicole cu planul la hectar cu
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
reprezentate în librarii, dar fără câștig real în expresie artistică. Mai e ceva: inventare sau câștigare a unui public nou. Cred că e loc și pentru asta, dar ar fi bine să nu-l plictisim oportunist nici cu noi himere estetice doar pentru că sunt pline juriile de oameni care nu mai înțeleg „combinațiile” zilei, nici cu încercări de lovituri comerciale care depășesc prea puțin media rahatului zilnic livrat de multinaționalele de publishing</i>. [caption id="attachment 1247" align="aligncenter" width="300"] Laurențiu
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
de la sine, iar interviurile sunt folosite ulterior scenelor, minimal, în directă relație cu ceea ce dezvăluie scenele de sine stătătoare. Documentarul este doar o dramatizare justificată a realității. Evident, există intenție artistică, dar eu cred că în documentar este esențial ca esteticul să fie subsumat eticului. Așa că nu ne-au interesat stereotipurile, nici de o parte, nici de alta, și nici senzaționalul. De multe ori am exclus la montaj declarații care ar putea părea scandaloase, momente de rasism discursiv care ar fi
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
că faptele sunt mai importante decât vorbele aruncate pe negândite sau falsă tipoplogie, și că prezentarea directă a faptelor are impact emoțional mai mare decât inflamarea spiritelor și jocul cu stereotipurile, pe care nu le găsesc justificate nici etic, nici estetic. Ce am vrut să prezentăm nu este atat o demonstrație „servită”, cât un document primar care să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne înțelegem parcursul intelectual și emoțional cu privire la romi. Credeți că filmul dumneavoastră poate schimba ceva la
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
despre ei înșiși, „cu” ei înșiși, si care folosește cuvintele lor. Pentru publicul din Sânto André, piesa asta era chiar povesetea lor. Această intimitate a declanșat o implicare problematică, dar până la urmă productivă, recalibrând spectacolul la intersecția dintre un eveniment estetic și un documentar al propriilor vieți. [caption id="attachment 1196" align="aligncenter" width="216"] Laurențiu Ridichie. Fără titlu, 2012.[/caption] Povestirile critice în practică teatrală: O’Neal, Lacy, Boal Nu toate povestirile sunt eliberatoare. Poveștile personale pot fi folosite pentru a
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
poate asigura niște contacte sporadice, nici măcar temporare, ci <i>ocazional-concentrate</i>, cu arta, cu patrimoniul, cu resursele, cu tezaurul, cu acoperirea în aur (ca să vorbim adaptat, financiar) a identității. Art Safari mi-a provocat, astfel, un nou tip de experiență estetică: „muzeul precar”, precum cel inventat de către Thomas Hirschhorn, dar total opus, ca intervenție de artă, aceluia, altfel spus ocazia de a vedea, concentrat, artă, adică ceva ce, pe zi ce trece, devine tot mai puțin accesibil, tot mai puțin public
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
generațiilor succesive. Rămâne remarcabil faptul că, la mai mult de 40 de ani după înălțarea statuii, Bruxelles-ul continuă să își marcheze populația și vizitatorii cu imaginea unei femei la picioarele unui bărbat care nu-i dă atenție. Nici considerentele estetice și nici cele istorice nu justifică această configurație, și nimic nu ar împiedica mutarea uneia dintre cele două statui alături de cealaltă, într-un gest, nu mai mult decât simbolic, de conștientizare și apreciere a eforturilor emancipatoare. Asta presupunând că o
Egalitate de fundătură () [Corola-website/Science/295771_a_297100]
-
de extremă dreaptă, demagogia vocilor revoluționare, consecințele lipsei unei planificări anterioare. Pintér cercetează cu încăpățânare subiecte actuale din Ungaria de astăzi. El face afirmații importante într-un stil unic și printr-un teatru teatral. O companie bazată mai mult pe estetică este grupul numit HOPPArt, format din actori care au pregătire muzicală la universitate (grupul fiind fondat în 2007). Cei mai mulți dintre acești actori sunt angajați în teatre de repertoriu, ceea ce le face dificilă viața ca independenți. Condus de Csaba Polgár, HOPPArt
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
-i existență și se află perpetuu în pragul dispariției (foarte des, Festivalul Național de Teatru de la Pécs omite să prezinte independenți.) Disoluția acestui fenomen este, în momentul de față, cel mai dezbătut subiect, din nefericire mult mai important decât temele estetice. A munci și a face artă este o luptă neîncetată pentru cei care au deja un nume și doar un vis pentru cei care vor să înceapă să experimenteze. Tineri artiști, grupuri, companii de teatru au nevoie să încerce, dar
„Guvernul anterior ne-a dat bani, guvernul actual ne oferă subiecte“: Estetici și politici în artele spectacolului din Ungaria () [Corola-website/Science/295765_a_297094]
-
cu statistici despre angajări și șomaj în artă, materiale de lucru, turism - cifre pe care comisia le înțelegea.” În această dezbatere, Arta lasă locul economiei zonei de artă. „Când lucram la schimbarea planului urbanistic zonal, niciodată nu discutăm din perspectiva estetică. Îi lăsăm pe ei să facă asta. Noi ne-am prezentat că muncitori care au nevoie să lucreze și să locuiască în același loc din rațiuni economice și datorită naturii muncii noastre. I-am bombardat cu rate de ocupare și
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
devin „brațul colonizator al gentrificării”[6]. Richard Florida, o voce populară a neoliberalismului creează conceptul de clasă creativă, un nou grup social format din artiști, persoane creative și care lucrează în domeniul artei și culturii, mici antreprenori ce adopta o estetică alternativă și tehnologii avansate[7]. Conceptul, folosit la scară largă de autorități și urbanologi, este esențial înțelegerii specificului valului al treilea al gentrificării. Însă mai degrabă decât a fi descriptiv sau critic, el este ideologic: cheamă la identificare. Cu alte
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
autohtonă se remarcă printr-o reticență problematică față de orice apropiere de social și politic. Experiența comunistă, rememorată ca traumă colectivă, legitimează arta ne-critică, apolitică și mai ales „frumoasă.” Arta vizuală contemporană îmbracă formele life-style-ului capitalist, mizând pe reciclarea discursurilor estetice ale secolului trecut. Valorile artei contemporane, revendicate exclusiv din sfera esteticului și implicit subordonate tendințelor neoliberale și conservatoare, ignoră realitatea lumii. Ieșită de pe băncile facultății, am gândit arta non-transgresiv, considerând drept încheiate revoluțiile artistice. Schimbarea metodelor de lucru și a
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
nimic nou. Polițiștii i-au controlat pe organizatori și au confiscat casetele și filmele foto ale jurnaliștilor. Spectatorii încercau să distingă între ce era real și ce făcea parte din spectacol. Erau create condițiile în care observatorii adăugau un surplus estetic celor observați. Interviu realizat de Suzana Marjanić Traducere din limba engleză de Ionuț Sociu * Interviu apărut în antologia Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est / New Performing Arts Practices in Eastern Europe, colecția de carte a Festivalului Internațional de Teatru
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
mod curent. Interiorul propriului cămin trebuie să ofere acestora confortul și siguranța ce rezultă dintr-o bună cunoaștere a spațiului, din ușurința de identificare și diferențiere a funcțiunilor specifice locuinței, din personalizarea și adaptarea spațiului în funcție de propriile nevoi și preferințe estetice. Arhitectul de interior ar trebui să își adapteze proiectul și modul de prezentare în funcție de aceste cerințe. Mediul în care trăim se poate modifica și poate fi îmbunătățit. Schimbarea pozitivă, starea de bine rezultată dintr-o adaptare potrivită a spațiului interior
Amenajarea locuinţei pentru persoane adulte nevăzătoare () [Corola-website/Science/295811_a_297140]
-
mai mult, cu celelalte specializări, poate chiar și cu alte facultăți... E fundamental să cunoști alternativa de a face parte dintr-un mic nucleu creativ încă din facultate. Să ai curajul ăsta. Și fac pariu că e și foarte ofertant, estetic. Dar nimeni nu-ți povestește despre așa ceva. Cel puțin nu ți se spune sistematizat, nu prioritar, nu urgent; poate mai știi, din întâmplare, sau poate se predă asta la secția de teatrologie, la managment cultural... din păcate secțiile nu excelează
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
al acestui moment de cumpănă este că marile puteri și forțe istorice, oligarhii și “sistemele complexe”, devin tot mai vizibile. Ca urmare, totalitatea abstractă, dincolo de orice imaginație sau putere de influențare din partea cetățeanului obișnuit, devine în sfârșit o materialitate. Deocamdată, estetică liberării a experimentat în Moldova cu activismul public (însă adesea în contextul unui circuit internațional de altă natură) și cu revizitarea și rescrierea istoriei din punctul de vedere al istoriilor negate și al celor care au avut de suferit. Poate
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
texte clasice. Nu le dădeai timp spectatorilor să respire, se simțeau copleșiți de acea curgere neîntreruptă de imagini și tablouri și de acea senzație că, vorba lui George Banu, spectacolele tale pot dura la infinit. Dincolo însă de aspectele strict estetice, nu pot să nu observ la rândul meu niște contradicții în ceea ce privește statutul tău de regizor. Și nu mă refer la vreo incompatibilitate între dimensiunea spirituală și folosirea unor mijloace multimedia. Nu cred că una o anulează pe alta. Ba chiar
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
am văzut în 2001 la Teatrul Creangă în spectacolul Acasă (text: Ludmila Razumovskaia, regia: Radu Apostol), care a revoluționat teatrul românesc prin abordarea social-comunitară și prin construcția poetica solidă. Acasă a fost un spectacol deschizător de practici teatrale și reflecții estetice și politice profunde, asupra unor realități extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrată îi fentează de cele mai multe ori la nivelul autoreprezentării. Spectacolul <b>Acasă</b> a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un grup de copii
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
rolul și locul teoriei. Contribuția Manuelei Boatcă la numărul de față este consecința acestei întâlniri mijlocite de entuziasmul unor organizitori că Valeriu Simion Cosma, care ia în considerare posibilitatea dedicării conferințelor de la Telciu din anii următori problematicii colonialității epistemice și estetice și antiimperialismului economic.</spân></p> </p> Articolele publicate aici oferă o perspectivă asupra posibilităților teoriei și practicii decoloniale în contextul românesc. În același timp însă, ele deschid căi de întovărășire regională reunind sub aceeași coperta grupuri politice radicale precum Attac
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
tradiționalismul și tot ce înseamnă artă cu specific național este susținut la nivel oficial (achizițiile statului, expoziții internaționale), discursul alternativ, critic, avangardist, rămâne izolat și dur marginalizat. Membrii grupurilor de avangardă s-au lovit permanent de o dublă respingere, atât estetică, gustul epocii fiind reticent la inovații și experimente, cât și socială, fiind caricaturizați și marginalizați pe criterii politice și etnice. Invariabil s-a pornit un război ideologic, foarte vizibil în discursul adepților suprarealismului. Suprarealismul revoluționar, o construcție pornită de poetul
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]