18,023 matches
-
Gheorghe (n. 18 august 1935, Florica, Buzău) este un poet român, reprezentant al generației resurecționale și a paradoxismului. Este fiul agricultorului Anton Gheorghe și al Filofteii Gheorghe (n. Marin). După ce studiază la Școala Normală „Spiru Haret“ (1947-1948) și la Școala Pedagogică din Buzău (1950-1952), îl aflăm între discipolii sadovenieni de la „fabrica de scriitori ai proletariatului“, Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
agronom și publicist, creatorul învățământului mediu de zootehnie și al "Centrului universitar de zootehnie" din Iași. După absolvirea Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați (1896-1904), a studiat la Facultatea de Științe Iași, secția de științe naturale (1904-1908), urmând, în paralel, Seminarul Pedagogic Universitar Iași (1906). A continuat studiile la Academia de Agricultură Bonn Poppelsdorf din Germania, ca bursier al Academiei Române, obținând aici și doctoratul în 1910. După întoarcerea în țară, în perioada 1910-1914 a lucrat ca director al noii Școli Inferioare de
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
la Moscova - Izdatel’stvo Energhia, 1973 (Sum elektriceskih masin i transformatorov). NOTĂ: La data cererii de emigrare, avea sub tipar, la două edituri, două cărți scrise împreună cu colaboratori. La solicitarea expresă a cestor edituri (Ed. Tehnică și Ed. Didactică și Pedagogică), a trebuit să aleagă: sau topirea lucrărilor în curs de tipărire, sau retragerea semnăturii, conform dispozițiilor CC al PCR; a acceptat a doua soluție, pentru a nu prejudicia interesele studenților și ale colaboratorilor. În 1990, cele două edituri au publicat
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Relații Internaționale a Universității Libere Internaționale din Republica Moldova; 1990 - 1998 - Cercetător științific inferior, superior și coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova; 1982 - 1986 - Lector la Catedra de Istorie Universală a Facultății de Istorie a Institutului Pedagogic "I. Creangă ", or. Chișinău. Susținerea a câteva sute de comunicări în cadrul unor manifestări științifice (conferințe, simpozioane, seminare, mese rotunde, sesiuni de comunicări naționale și internaționale) Implicări în viața publică: emisiuni, dezbateri la diferite posturi de radio și TV. Facultatea de
Ion Varta () [Corola-website/Science/306780_a_308109]
-
fuzionării dintre acesta și "Institutul de Mecanică", a luat ființă "Institutul Politehnic din Brașov". În cadrul acestui institut în anul 1959 ia ființă secția de "Industrializare a Lemnului", iar în 1964, secția de "Tehnologii de Fabricație". În 1960 se înființează "Institutul Pedagogic" (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar ulterior în anul 1969 "Catedra de Muzică". Prin fuzionarea celor două institute, respectiv cel Politehnic și cel Pedagogic, în 1971, se transformă denumirea în "Universitatea din Brașov". Structura Universității din Brașov, aprobată prin Hotărârea Consiliului
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
de "Industrializare a Lemnului", iar în 1964, secția de "Tehnologii de Fabricație". În 1960 se înființează "Institutul Pedagogic" (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar ulterior în anul 1969 "Catedra de Muzică". Prin fuzionarea celor două institute, respectiv cel Politehnic și cel Pedagogic, în 1971, se transformă denumirea în "Universitatea din Brașov". Structura Universității din Brașov, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1285/15 oct. 1971, cuprindea opt facultăți: Facultatea de Mecanică; Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini; Facultatea de Silvicultură și
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
următorul an universitar să-și deschidă porțile "Facultatea de Medicină" și două colegii universitare: "Colegiul Universitar Tehnic" și "Colegiul Universitar Forestier, Economic și de Informatică". În anul 1995, "Catedra de Psihologie - Pedagogie - Metodică", pe structura căreia s-a înființat Seminarul Pedagogic Universitar, devine Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic, iar "Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini" se divide în: "Facultatea de Inginerie Tehnologică" și "Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor". În anul 1998, „Punctul local de contact în domeniul Învățământului la
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
din cadrul "Facultății de Științe Economice" se desprinde "Facultatea de Drept și Sociologie", iar "Facultatea de Științe" se reorganizează în trei facultăți: "Facultatea de Matematică-Informatică", "Facultatea de Litere" și "Facultatea de Sport și Educație Fizică". Din același an funcționează "Colegiul Universitar Pedagogic și de Filologie și Colegiul Universitar Medical". În anul 2003, din cadrul Facultății de Silvicultură se desprinde "Facultatea de Construcții", iar "Facultatea de Mecanică" devine "Facultatea de Inginerie Mecanică". În anul 2004, Catedra deja existentă, de Psihologie - Pedagogie - Metodică, înființează o
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
istoric român basarabean, care a devenit primul Președinte al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1961-1976). Membru PCUS din anii 30 ai sec. XX. s-a născut la data de 21 septembrie 1912, în satul Caragaș (raionul Slobozia). A absolvit Institutul Pedagogic din Tiraspol (1937), obținând ulterior titlul științific de doctor habilitat în istorie. A lucrat succesiv în calitate de conferențiar și decan (1940) al Facultății de Istorie al acestui Institut. În perioada celui de-al doilea război mondial a fost lector la Institutul
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
din Tiraspol (1937), obținând ulterior titlul științific de doctor habilitat în istorie. A lucrat succesiv în calitate de conferențiar și decan (1940) al Facultății de Istorie al acestui Institut. În perioada celui de-al doilea război mondial a fost lector la Institutul Pedagogic evacuat la Buguruslan; își susține în această perioadă teza de doctor în științe istorice. După război, revine la Chișinău, unde este numit decan și șef de catedră la Institutul Pedagogic (1944-1946). Între anii 1946-1959 îndeplinește funcția de decan al Facultății
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
de-al doilea război mondial a fost lector la Institutul Pedagogic evacuat la Buguruslan; își susține în această perioadă teza de doctor în științe istorice. După război, revine la Chișinău, unde este numit decan și șef de catedră la Institutul Pedagogic (1944-1946). Între anii 1946-1959 îndeplinește funcția de decan al Facultății de Istorie și Filologie, șeful Catedrei de istorie a U.R.S.S. la Universitatea de Stat din Moldova. În anul 1955 își susține teza de doctor habilitat în istorie, apoi în
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
unei predici moralizatoare. Alte figuri pe care comentatoarea le consideră relevante pentru o asemenea analiză sunt Chiorpec ciubotarul, moș Bodrângă și acele femei bătrâne care vindecă prin leacuri băbești. Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Cultura Moldovei". După absolvirea Școlii medii generale din Sângerei în anul 1966, este angajat la ziarul raional "Calea leninistă". Între anii 1968-1970 își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între anii 1974-1978, efectuează
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
sa sunt importante întâlnirile cu arhitectul Le Corbusier (1920) și cu pictorul olandez Theo van Doesburg, fondatorul revistei ""De Stijl"". Dornic să promoveze o artă nouă, fondează în anul 1924 Academia de pictură Modernă ("Académie Moderne"), unde depune o activitate pedagogică îndelungată. În anul 1925 realizează primele compoziții murale monumentale. Împreună cu Robert Delaunay proiectează lucrările de decorare a clădirii pavilionului francez la Expoziția Internațională de artă decorativă și industrială de la Paris. În cadrul aceleiași expoziții, în pavilionul ""L'Esprit Nouveau"", proiectat de
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
al Bisericii Armene din București, iar ambii unchi, matern și patern, au fost, de asemenea, preoți. După absolvirea Școlii elementare armene din București, cu sprijinul Ministerului Învățământului și la cererea Directoratului școlii, începând din anul 1955, a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Erevan (Armenia), după care, între anii 1959-1961, a funcționat ca învățător la Școala Armeană din București. În anul 1961, ca urmare a propunerii noului ierarh al Eparhiei Armene din România, Dirair Mardichian, ținând cont atât de dorința personală, cât
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
lucrare premiată de Uniunea Scriitorilor Irakieni. Tot la Bagdad a publicat în traducere arabă piesa de teatru Matca ("Al-Mağră") de Marin Sorescu. În 2002, a publicat - în Liban, în traducere arabă, "Taghyăn al-hulm" ("Tirania visului") de Carolina Ilica. Activitatea sa pedagogică nu se rezumă la cursurile ținute la Universitatea București. A publicat o serie de lucrări menite să fie instrumente utile atât studenților, cât și tuturor celor care doresc să învețe limba arabă (dicționare, ghiduri de conversație, un manual de ortografie
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
și Rusia folosit ca instrument auxiliar pentru contabili, negustori ș.a.. În alte țări abacul este folosit numai ca instrument didactic pentru copii de pe la grădiniță și din primii ani de școală (Numărătoarea). Folosirea abacului în școală este, din punct de vedere pedagogic, recomandat și foarte potrivit întrucât îi ajută pe copii să acceadă la conceptul abstract al numerelor plecând de la obiecte concrete.
Abac () [Corola-website/Science/302314_a_303643]
-
Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
(n. 29 iulie 1895, Bârlad - d. 30 martie 1946, București) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. (Traian Nicola, în volumul " Valori spirituale tutovene", vol. 5, Bârlad, p. 651 afirmă că s-a născut în Bârlad, însuși marturisește că s-a născut în Bîârlad, vezi
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
al municipiului Chișinău (1990-1994). Nicolae Costin s-a născut la 7 aprilie 1936 în satul Peciște, (comuna Peceștea), Plasa Rezina, județul Orhei, Regatul României (astăzi în raionul Rezina, Republica Moldova). După absolvirea școlii primare din satul natal, a urmat cursurile Școlii Pedagogice din orașul Orhei (1952-1956) și ulterior Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova (1960-1965). Activitatea profesională și-a început-o în calitate de învățător la școala din comuna Peciște (1958-1960). După absolvirea Facultății, lucrează în postul de conferențiar universitar la
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
ulterior Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova (1960-1965). Activitatea profesională și-a început-o în calitate de învățător la școala din comuna Peciște (1958-1960). După absolvirea Facultății, lucrează în postul de conferențiar universitar la Catedra de politologie a Institutului Pedagogic "Alecu Russo" din Bălți (1965-1974). În paralel, urmează apoi cursuri de doctorat în specialitatea politologie, la Universitatea "M. V. Lomonosov" din Moscova (1970-1973). Lucrează apoi ca prof. dr. docent la Universitatea de Stat a Moldovei (USM) (1974-1990). Prof. dr. docent Nicolae
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
secol și jumătate de activitate neîntreruptă, este desființată și transferată la Cluj Napoca. După aproape trei decenii de la întreruperea activității Academiei de Drept din Oradea, la 1 octombrie 1963, printr-un Ordin al Ministerului Învățământului, se înființează la Oradea un Institut Pedagogic de 3 ani, menit să complinească penuria de cadre didactice din învățământul de cultură generală. Noua instituție de învățământ superior orădean își începe activitatea cu două facultăți: Filologie și Matematică-Fizică, la care din anul următor se adaugă Facultatea de Istorie-Geografie
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
bine este că la Oradea să se înființeze o universitate completă, ale cărei lumini să străbată întreaga granița de vest a României". În cadrul Universității din Oradea funcționează un Departament de Pregătire și Perfecționare a Personalului Didactic (DPPPD) care asigură pregătirea pedagogica a studenților și perfecționarea prin definitivat și grade didactice a profesorilor într-o gamă largă de specialități. Pentru crearea unor structuri de învătământ mai deschise și mai flexibile, concepute în funcție de necesitățile de adaptare la condițiile pieței de muncă, în cadrul Universității
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
specialiști și artiști în umătoarele specializări: Design, Arte decorative, Sculptură, Pictură, Ceramică, Conservare și restaurare, Pedagogia artei, Istoria și teoria artei. Studiile universitare filologice au o tradiție de 50 de ani in universitatea noastră, fiind înființate în 1963, în cadrul Institutului Pedagogic de 3 ani. Specializarea propusă studenților la acea vreme era limba și literatura română. În 1971, odată cu diversificarea și reorganizarea învățământului filologic național, se trece de la o singură specializare la dublă specializare (limba și literatura română - o limbă și literatura
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
a lua hotărâri și mai ales datorită timidității sale excesive, nu a reușit la rându-i să se impună în viața copiilor săi. Copiii au primit, desigur, instrucția cuvenită rangului, dar Casa Regală nu putea ține locul unei adevărate instituții pedagogice. Curtea a reprezentat mai degrabă un mediu delăsător, în care fiecare copil regal a crescut în voia lui, fără o educație riguroasă, corespunzătoare viitoarei lor misiuni, formarea personalității lor suferind de lacune serioase. Pentru Maria „"copiii mei erau punctul central
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]