17,843 matches
-
acționate printr-un sistem automat. Pinioanele de la caseta de direcție nu aveau dinți ca de obicei, ci rulouri. Suspensia era de tip bară de torsiune pentru șenile. La roțile din față erau arcuri în foi și amortizoare (disponibile doar pentru roțile din față) pentru a absorbi șocurile. Echipajul era format din 2 persoane: mecanicul conductor care stătea în față în stânga vehiculului și comandantul (care opera și echipamentul radio) în dreapta sa. Pe partea stângă a semișenilatului stăteau 3 soldați pe o banchetă
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de scară. Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL 230", având patru viteze înainte și una marșarier. Vehiculul avea două rezervoare de combustibil: unul de 90 litri și altul de 230 litri. Atât șenilele, cât și roțile erau utilizare pentru direcție. La curbele largi
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL 230", având patru viteze înainte și una marșarier. Vehiculul avea două rezervoare de combustibil: unul de 90 litri și altul de 230 litri. Atât șenilele, cât și roțile erau utilizare pentru direcție. La curbele largi erau folosite doar roțile. Dacă volanul era rotit mai mult, intra în funcțiune un sistem de frânare a șenilelor. Roțile motrice aveau role și nu dinți, în mod similar tuturor celorlalte semișenilate germane
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
65 VL 230", având patru viteze înainte și una marșarier. Vehiculul avea două rezervoare de combustibil: unul de 90 litri și altul de 230 litri. Atât șenilele, cât și roțile erau utilizare pentru direcție. La curbele largi erau folosite doar roțile. Dacă volanul era rotit mai mult, intra în funcțiune un sistem de frânare a șenilelor. Roțile motrice aveau role și nu dinți, în mod similar tuturor celorlalte semișenilate germane. Suspensia din spate consta în șase seturi duble de galeți intercalați
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
unul de 90 litri și altul de 230 litri. Atât șenilele, cât și roțile erau utilizare pentru direcție. La curbele largi erau folosite doar roțile. Dacă volanul era rotit mai mult, intra în funcțiune un sistem de frânare a șenilelor. Roțile motrice aveau role și nu dinți, în mod similar tuturor celorlalte semișenilate germane. Suspensia din spate consta în șase seturi duble de galeți intercalați montate pe brațele oscilante ale barelor de torsiune. Roțile de întindere a șenilelor erau montate în
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
funcțiune un sistem de frânare a șenilelor. Roțile motrice aveau role și nu dinți, în mod similar tuturor celorlalte semișenilate germane. Suspensia din spate consta în șase seturi duble de galeți intercalați montate pe brațele oscilante ale barelor de torsiune. Roțile de întindere a șenilelor erau montate în partea din spate. Roțile din față aveau arcuri lamelare și amortizoare de șocuri. Caroseria avea în partea din față o cabină pentru echipaj, prezentă la toate versiunile. Cabina avea banchete pentru șofer, asistentul
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
și nu dinți, în mod similar tuturor celorlalte semișenilate germane. Suspensia din spate consta în șase seturi duble de galeți intercalați montate pe brațele oscilante ale barelor de torsiune. Roțile de întindere a șenilelor erau montate în partea din spate. Roțile din față aveau arcuri lamelare și amortizoare de șocuri. Caroseria avea în partea din față o cabină pentru echipaj, prezentă la toate versiunile. Cabina avea banchete pentru șofer, asistentul său și restul echipajului. Partea din spate a caroseriei era adaptată
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile” sau „taxiurile câmpului de luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de vehicule blindate pe roți BTR pentru transportul soldaților: BTR-40, BTR-152, BTR-60, BTR-70, BTR-80 și BTR-90. Acestea beneficiau de tracțiune integrală pentru o mobilitate sporită. Mașina de luptă a infanteriei este un concept derivat din cel al transportorului blindat pentru trupe. Majoritatea transportoarelor blindate pentru
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
mari sau autobuzelor. Vehiculul de fabricație americană M113, de exemplu, este dotat cu același motor folosit la autobuzele General Motors obișnuite. Majoritatea transportoarelor blindate folosite în prezent sunt amfibii. Transportoarele șenilate sunt propulsate în apă de șenile, iar transportoarele pe roți folosesc elice sau jeturi de apă. Pregătirile pentru traversarea cursurilor de apă constau de obicei în verificarea carcasei vehiculului pentru a fi etanșă și deschiderea plăcilor spărgătoare de valuri. Operațiunile amfibii necesită ape calme și puncte de intrare și ieșire
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
o incintă (cum ar fi aerul care umflă o anvelopă) și apoi este închis automat, etanș, de presiunea gazului din incintă sau de către un arc sau de către ambele, pentru a nu permite gazului să iasă. ele sunt frecvent folosite la roțile de automobil și de bicicletă, dar și pentru multe alte aplicații. ele Schrader (numite „ventile americane”, sau, popular în România, „valve auto”) constau într-un corp de ventil în care este înșurubată o supapă acționată cu arc. Sunt folosite practic
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
și de bicicletă, dar și pentru multe alte aplicații. ele Schrader (numite „ventile americane”, sau, popular în România, „valve auto”) constau într-un corp de ventil în care este înșurubată o supapă acționată cu arc. Sunt folosite practic pe toate roțile de automobil și, în Statele Unite, pe roțile de bicicletă cu jantă mai lată. În afară de roți, ventilele Schrader de diametre diferite sunt folosite în sistemele de răcire și conțiținare a aerului, instalații, motoare cu injecție, suspensii și regulatoare de presiune pentru
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
alte aplicații. ele Schrader (numite „ventile americane”, sau, popular în România, „valve auto”) constau într-un corp de ventil în care este înșurubată o supapă acționată cu arc. Sunt folosite practic pe toate roțile de automobil și, în Statele Unite, pe roțile de bicicletă cu jantă mai lată. În afară de roți, ventilele Schrader de diametre diferite sunt folosite în sistemele de răcire și conțiținare a aerului, instalații, motoare cu injecție, suspensii și regulatoare de presiune pentru scufundare SCUBA, care permit utilizatorului să monteze
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
popular în România, „valve auto”) constau într-un corp de ventil în care este înșurubată o supapă acționată cu arc. Sunt folosite practic pe toate roțile de automobil și, în Statele Unite, pe roțile de bicicletă cu jantă mai lată. În afară de roți, ventilele Schrader de diametre diferite sunt folosite în sistemele de răcire și conțiținare a aerului, instalații, motoare cu injecție, suspensii și regulatoare de presiune pentru scufundare SCUBA, care permit utilizatorului să monteze sau să demonteze furtunul în timpul utilizării. Ventilele Presta
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
mm) așa că diametrul orificiului prin care ventilul pătrunde prin jantă poate fi mai mic. Ventilele Dunlop (numite și „ventile Woods”, „ventile englezești” sau, popular în România, „valve de bicicletă”) erau, odată, populare în Marea Britanie. Ele mai sunt larg folosite la roțile de bicicletă, în multe țări (Japonia, Romania, Rusia, Olanda, Germania, Finlanda și țările în curs de dezvoltare, mai ales la bicicletele cu preț scăzut și mediu. Suporturile lor sunt mai mari în diametru decât ventilele Presta, dar roțile cu Dunlop
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
folosite la roțile de bicicletă, în multe țări (Japonia, Romania, Rusia, Olanda, Germania, Finlanda și țările în curs de dezvoltare, mai ales la bicicletele cu preț scăzut și mediu. Suporturile lor sunt mai mari în diametru decât ventilele Presta, dar roțile cu Dunlop pot fi umflate cu pompe Presta. Oricum, pompele care au un „clește” de prindere sunt cele mai utilizare: clasicele pompe negre, montate pe un suport de lemn. Pompele clasice nu permit o umflare la presiuni înalte, ci la
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
tipuri de ventile, care sunt folosite în alte regiuni geografice sau pentru aplicații particulare. De exemplu, „ventilul Regina” este un ventil foarte asemănător cu Presta și este folosit în Italia. Ventilele ascunse au un design diferit față de ventilele tradiționale pentru roți. Nu se folosește un corp de ventil; în schimb, există un capac al ventilului, montat pe un corp de ventil încorporat în jantă. Doar capacul de ventil este vizibil.Când se umflă anvelopa, capacul este îndepărtat folosind o monedă și
Ventil () [Corola-website/Science/320211_a_321540]
-
cu turela proiectată de Krupp pentru versiunea Porsche a tancului greu Tiger I. Camera de luptă era fixă, de tip cazemată, iar blindajul lateral era ușor înclinat. Motoarele acționau generatoare electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motoare din spate. Mecanicul conductor și operatorul radio erau așezați într-un compartiment separat în partea din față. Vehiculul era dotat cu un tun 88 mm Panzerabwehrkanone (PaK) 43/2 L/71. Modelul L/ 71 avea o țeavă mai lungă
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
serie 150010 până la 150100. Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motrice din spatele șenilelor. Motoarele electrice erau folosite și la sistemul de direcție al vehiculului. Pe lângă consumul ridicat și performanța slabă, agregatul energetic necesita o mentenață atentă; roțile motoare ale șenilelor trebuiau schimbate la fiecare 500 de kilometri parcurși. Pe blindajul
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul lor alimentau motoarele electrice conectate la roțile motrice din spatele șenilelor. Motoarele electrice erau folosite și la sistemul de direcție al vehiculului. Pe lângă consumul ridicat și performanța slabă, agregatul energetic necesita o mentenață atentă; roțile motoare ale șenilelor trebuiau schimbate la fiecare 500 de kilometri parcurși. Pe blindajul frontal au fost nituite plăci de oțel cu o grosime de 100 de milimetri. Grosimea blindajului a crescut la 200 de milimetri, însă cu prețul a 5
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
Air Station din Manchester Township, New Jersey. Zeppelinul Hindenburg a fost numit după numele general feldmareșalului Paul von Hindenburg (1847-1934), președinte al Germaniei (1925-1934). Structura scheletică a lui Hindenburg era din duraluminiu și încorpora 15 pereți de compartimentare de forma roților Ferris, delimitând 16 pungi de gaz. Aceste roți erau fixate cu traverse longitudinale plasate in jurul circumferinței lor. Învelișul dirijabilului era fabricat din bumbac îmbogățit cu o mixtură formată din materiale cu rol de a reflecta radiațiile ultraviolete și cele
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
Hindenburg a fost numit după numele general feldmareșalului Paul von Hindenburg (1847-1934), președinte al Germaniei (1925-1934). Structura scheletică a lui Hindenburg era din duraluminiu și încorpora 15 pereți de compartimentare de forma roților Ferris, delimitând 16 pungi de gaz. Aceste roți erau fixate cu traverse longitudinale plasate in jurul circumferinței lor. Învelișul dirijabilului era fabricat din bumbac îmbogățit cu o mixtură formată din materiale cu rol de a reflecta radiațiile ultraviolete și cele infraroșii protejând pungile de gaz. În anul 1931
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
transformau energie termică de abur în energie mecanică prin intermediul turbinei și, acesta, în energie electrică la ieșirea din alternator. Grupurile generatoare erau formate dintr-o turbină și dintr-un generator, de unde vine și numele de turboalternator. Turbina dispunea de opt roți cu două coroane de palete și, alte șapte cu o coroană. Aburul provenit din cazane intra în caseta de distribuție a turbinei prin supapă de admisie. Din caseta de abur, cu deschiderea controlată de supapele duzelor, și trecând prin "venturis
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]