17,517 matches
-
a Orientului Antic și organizând, de asemenea, două expediții în Orientul Apropiat, mai exact în Siria și Turcia. Prima expediție, din 1924, a avut ca destinație Siria, care se afla sub tutela franceză. În mai, Hrozný a coordonat excavări în situl Sheikh Saad din Hauran (sudulDamascului). Ulterior, grupul de expediție a părăsit Siria îndreptându-se spre Turcia, mai exact spre orașul Kayseri și situl Kültepe, aflat în apropiere. După întoarcerea din Turcia, Hrozný a călătorit prin aproape toată Siria în căutarea
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
avut ca destinație Siria, care se afla sub tutela franceză. În mai, Hrozný a coordonat excavări în situl Sheikh Saad din Hauran (sudulDamascului). Ulterior, grupul de expediție a părăsit Siria îndreptându-se spre Turcia, mai exact spre orașul Kayseri și situl Kültepe, aflat în apropiere. După întoarcerea din Turcia, Hrozný a călătorit prin aproape toată Siria în căutarea unui sit potrivit, sau mai bine zis a unei movile de ocupare - o așa numită movilă de rămășițe a unui așezământ antic - unde
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
Saad din Hauran (sudulDamascului). Ulterior, grupul de expediție a părăsit Siria îndreptându-se spre Turcia, mai exact spre orașul Kayseri și situl Kültepe, aflat în apropiere. După întoarcerea din Turcia, Hrozný a călătorit prin aproape toată Siria în căutarea unui sit potrivit, sau mai bine zis a unei movile de ocupare - o așa numită movilă de rămășițe a unui așezământ antic - unde expediția cehoslovacă ar fi continuat cercetările. La jumătatea anului 1924, Hrozný și-a lansat excavările la situl Tell Erfad
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
căutarea unui sit potrivit, sau mai bine zis a unei movile de ocupare - o așa numită movilă de rămășițe a unui așezământ antic - unde expediția cehoslovacă ar fi continuat cercetările. La jumătatea anului 1924, Hrozný și-a lansat excavările la situl Tell Erfad (sau Tall Rifat). Apoi echipa s-a mutat în Turcia unde a făcut excavări până la jumătatea lui septembrie. Majoritatea descoperirilor făcute în cele două siturilor au rămas în Turcia și Siria, unde au fost încorporate în cadrul Muzeului Civilizațiilor
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
fi continuat cercetările. La jumătatea anului 1924, Hrozný și-a lansat excavările la situl Tell Erfad (sau Tall Rifat). Apoi echipa s-a mutat în Turcia unde a făcut excavări până la jumătatea lui septembrie. Majoritatea descoperirilor făcute în cele două siturilor au rămas în Turcia și Siria, unde au fost încorporate în cadrul Muzeului Civilizațiilor Anatoliene din Ankara și Muzeelor Naționale din Damasc, respectiv Aleppo. Materialele obținute de Hrozný în timpul excavațiilor au fost împărțite între 3 instituții pragheze: Seminarului de Studii Cuneiforme
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
respectiv Aleppo. Materialele obținute de Hrozný în timpul excavațiilor au fost împărțite între 3 instituții pragheze: Seminarului de Studii Cuneiforme și Istorie a Orientului Antic, Galeriei Naționale din Praga, Muzeului Național - Náprstek al Culturilor Asiatice, Africane și Americane. Cele mai importante situri în care Hrozný și-a desfășurat excavațiile au fost: Tell Erfad și Sheikh Saad, în Siria, iar Kültepe în Turcia. Situl Sheikh Saad este localizat în sudul Damascului și la est de lacul Gennesaret. În vârful dealului Sheikh Saad, Bedřich
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
a Orientului Antic, Galeriei Naționale din Praga, Muzeului Național - Náprstek al Culturilor Asiatice, Africane și Americane. Cele mai importante situri în care Hrozný și-a desfășurat excavațiile au fost: Tell Erfad și Sheikh Saad, în Siria, iar Kültepe în Turcia. Situl Sheikh Saad este localizat în sudul Damascului și la est de lacul Gennesaret. În vârful dealului Sheikh Saad, Bedřich Hrozný a descoperit o clădire grandioasă construită din blocuri de bazalt, care fusese decorată cu statui greco-romane din același material. Descoperirile
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
reprezintă rămășițele acoperite ale orașului antic Arpad. Expediția cehoslovacă a descoperit aici fundația unui palat, o colosală scară sub poarta nordică (ambele din perioada greco-romană), statui din piatră, dar și obiecte mai mici, cum ar fi niște figurine din teracotă. Situl Kültepe este localizat aproape de orașul Kayseri, în Anatolia Centrală. În 1880, pe piața neagră, au apărut tăblițe cuneiforme care se presupunea că provin din această zonă. Acestea erau inscripționate cu însemnări private și de ordin comercial ale negustorilor asirieni de la
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
și Zlatna și pe cele ale comunelor Bucium, Cricău, Galda de Jos, Ighiu, Întregalde, Livezile, Meteș, Mirăslău, Mogoș, Ocoliș, Ponor, Poșaga, Râmeț, Rimetea, Sălciua și Stremț) și în cea sudică a județului Cluj, pe teritoriile comunelor Băișoara, Iara și Moldovenești. Situl este străbătut de drumul național DN75 care leagă municipiul Turda de orașul Câmpeni. Instituirea regimului de arie naturală protejată (pe o suprafață de 50.064 hectare) pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
cea sudică a județului Cluj, pe teritoriile comunelor Băișoara, Iara și Moldovenești. Situl este străbătut de drumul național DN75 care leagă municipiul Turda de orașul Câmpeni. Instituirea regimului de arie naturală protejată (pe o suprafață de 50.064 hectare) pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
de arie naturală protejată (pe o suprafață de 50.064 hectare) pentru situl de importanță comunitară „” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Munții Trascăului și include rezervațiile naturale: Cheile Ampoiței, Cheile Caprei, Cheile Gălzii, Cheile Geogelului, Cheile Piatra Bălții, Cheile
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Iezerul Ighiel, Laricetul de la Vidolm, Pârâul Bobii, Pădurea Sloboda, Poienile cu narcise de la Tecșești, Poiana cu narcise de la Negrileasa, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Situl de importanță comunitară „Trascău” se află în administrarea "Grupului de Acțiune Locală Munții Metaliferi, Trascău, Muntele Mare" (GAL MMTMM). Unul din obiectivele acestei asociații este cel de reconstrucție ecologică și conservare a biodiversității ariilor naturale protejate din zonă. Munții Trascului
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
are o importanță deosebită în protejarea unor specii de floră spontană arcto-alpină (argințică, foaie-grasă), submediteraneenă (săpunăriță) și carpato-balcanică (garofiță sălbatică) precum și a unor elemente xerofite, mezoxerofitice și termofile. Aria protejată adăpostește și conservă o gamă diversă de faună sălbatică rară. Situl acoperă în întregime Munții Trascăului și porțiunea sudică a Muntelui Mare ce cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, pădurea de pe muntele Scărița și abrupturile ce străjuiesc obârșiile văii Belioara (afluent al râului Poșaga
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
pe masive calcaroase mezozoice în alternanță cu conglomerate și gresii, roci eruptive (ofiolite întâlnite în defileele "Răchitișului", "Pietroasei", "Hășdatelor", "Turenilor" și "Arieșului" - pe porțiunea cuprinsă între localitățile Buru și Moldovenești, Cluj) șisturi cristaline, argile și marne. Apele de suprafață ale sitului aparțin mai multor bazine hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Cricău, Tibru, Valea Ceteii), Gârbova, Aiud, curs de apă cunoscut de localnici sub denumirile de "Aiudul de Sus" și "Vălișoara" (cu afluenții: râul Izvoarele, Inzel, Rachiș și Măgina) și Geoagiu (cunoscut în amonte ca Valea Mănăstirii). Pe suprafața teritorială a sitului se află două lacuri importante: "Tăul Mare" (17 ha) și Ighielul (20 ha). Lacul Ighiel (suprapus ariei protejate Iezerul Ighiel) este un lac de baraj natural (format în calcare jurasice pe o bază de roci eruptive) situat pe un platou
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
și 8-12°C în zona depresionară a Poienii Aiudului. Pe vârfuri și creste predomină vânturile de vest și nord-vest. Un vânt cald și puternic (vânt de tip "foehnal") este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului. Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 15 tipuri de habitate (prioritare) de interes comunitar ; astfel
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului. Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 15 tipuri de habitate (prioritare) de interes comunitar ; astfel: "Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană"; "Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros"; "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
cu Quercus pubescens"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști panonice de stâncărie"; "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin" și "Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan". La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
galbenă ("Lamium galbdeolum"), iarba mieilor ("Festuca ovina"), iarba câmpului ("Agrostis tenuis"), iarbă roșioară ("Silene acaulis"), firuță ("Poa nemoralis"), iarba surzilor ("Saxifraga paniculata"), păiuș roșu ("Festuca rubra"), iarba vântului ("Nardus stricta") și un rogoz din specia "Carex sylvatica". Presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, atât din cauza creșterii afluxlui de turiști, cât și numărului tot mai mare a caselor de vacanță construite pe suprafața zonei protejate. Vulnerabilitatea ariei naturale se datorează mai multor factori umani; astfel: drumul național DN75 ce străbate
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
este una destul de ridicată, atât din cauza creșterii afluxlui de turiști, cât și numărului tot mai mare a caselor de vacanță construite pe suprafața zonei protejate. Vulnerabilitatea ariei naturale se datorează mai multor factori umani; astfel: drumul național DN75 ce străbate situl, turismul necontrolat (campare în locuri neamenajate, poluare cu resturi menajere, zgomot), braconajul, pășunatul la liziera pădurii, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
campare în locuri neamenajate, poluare cu resturi menajere, zgomot), braconajul, pășunatul la liziera pădurii, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul. Economia zonei este bazată pe industria lemnului (exploatare și prelucrare), agricultură (cultura plantelor și creșterea animalelor), industria minieră și
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
fotografie, film), "Festivalul vinului" (simpozioane pe teme viticole, degustări de vinuri, expoziții tematice, concerte) și "Festivalul internațional de folclor „Doina Aiudului”" desfășurat în scopul promovării dansurilor populare, costumelor și obiceiurilor tradiționale specifice țărilor participante la această serbare culturală În vecinătatea sitului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, cetăți, muzee, arii naturale protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Penteleu este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
protejată Penteleu reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pășuni, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților de Curbură (aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]