18,686 matches
-
și la TV. Citesc din nou din Wittgenstein. Numai moartea dă sens vieții. A crede în Dumnezeu înseamnă că faptele lumii nu sunt sfârșitul a tot. Viața are un sens, o continuare. Despre ce nu se poate vorbi trebuie să tăcem... Da, adaug eu, să tăcem, considerând tăcerea ca pe cea mai adâncă rugăciune. Mai M-am trezit brusc - cineva bătea în ușa garderobului. Era atât de concret! Am adormit din nou și se pare că mi-am reluat visul - cineva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou din Wittgenstein. Numai moartea dă sens vieții. A crede în Dumnezeu înseamnă că faptele lumii nu sunt sfârșitul a tot. Viața are un sens, o continuare. Despre ce nu se poate vorbi trebuie să tăcem... Da, adaug eu, să tăcem, considerând tăcerea ca pe cea mai adâncă rugăciune. Mai M-am trezit brusc - cineva bătea în ușa garderobului. Era atât de concret! Am adormit din nou și se pare că mi-am reluat visul - cineva îmi dădea lecții de muzică
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-mi disciplinez emoția și... voilà, telefonul sună... ești tu! Da, ai fost tu, în carne și oase! Mă simt deodată vid - dezumflat. Aveam atâtea lucruri să-ți spun, atâtea lucruri care-mi trec prin cap, încât sunt obligat să tac: tăcerea nu e întotdeauna de aur. „De aceea îți spun atât de des că te iubesc. În lipsa cristalului atât de clar, o frază pe care tu o vei pune la gâtul tău.” Je t’aime, René. Stockholm, 13 noiembrie 1974
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iar între noi nici unul nu ajunsese la treizeci). - Uite, ne plimbăm și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! - Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. - Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
țară și să-ți iei definitiv gândul de la navetă. Copilul să-l dai la școală în comună. Mâine trimiți șefului de post buletinul să-ți facă domiciliul în comună. Să-i căutăm și soțului un serviciu acolo în sat. Am tăcut, deși aveam multe întrebări de pus. Când mi-a spus despre soț, mi-am amintit de cazul destul de recent al primăriței de la Oiești, care după ce a fost instalată în funcția de primar, a dat ascultare șefilor aducându-și soțul în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
odată?, am fost întrebată de un țăran vânjos cu buza de jos despicată, care tocmai aflasem că este fratele secretarului primăriei. Toți, că doar nu v oi chema pe câte unul. S-au uitat unii la alții și au intrat tăcuți în birou. În timp ce oamenii se așezau pe scaune, am dispărut în celălalt birou pentru a da telefon instructorului și a-l întreba ce să le spun. Contabila căreia nu-i scăpa nimic și care știa ce-i cu oamenii aceia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
V aș invita la vie să vedeți ce frumos cântă greierii noaptea și ce frumos miroase a fân cosit, mi a șoptit inginerul la ureche. Mirosurile de rachiu proaspăt băut, de usturoi și de țigară m-au învăluit neplăcut. Am tăcut și am zâmbit. Pe el îl rugasem să pregătească sus, la ferma viticolă, masa pentru secretarul Țăpoi. Contabila chicotea cu nasul în darea de seamă pe care tocmai o bătea la mașină. Într-adevăr, a doua zi dimineață, la puțin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
casa secretarului, hotărâtă să am o discuție dură cu el, acolo la poarta lui, pentru a auzi și alți oameni. Nea Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip și eu peste câteva momente. Să-ți fie rușine, mincinosule! am strigat din poartă, când l-am văzut ieșind
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
recunoscut. În acel om erau două persoane. Un om obișnuit, cel din gară, și un om fascinant, cel de la catedră. Voiam să-i pun o mie de întrebări, dar când am deschis gura să vorbesc mi a făcut semn să tac și să mă apropii de fișetul de lângă birou. Din buzunarul de la haină a scos două chei, una mai mare și una mai mică. A deschis ușa metalică a fișetului, grea și lată de o palmă. Ce fișet interesant aveți! Mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de lângă birou. Din buzunarul de la haină a scos două chei, una mai mare și una mai mică. A deschis ușa metalică a fișetului, grea și lată de o palmă. Ce fișet interesant aveți! Mi-a făcut din nou semn să tac și cu cheia mică a deschis o ușă ce se afla pe partea dinspre interior a ușii fișetului metalic. Acolo, de sus până jos, pe raftul îngust se găseau cărți bisericești, o Evanghelie, și multe icoane vechi, precum și câteva cruci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Între NATO și Molotov. Eleodor Focșăneanu - Problema Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Radu Pătărlăgeanu (Tuttlingen) Sfânt pământ românesc. Hristu Cândroveanu Conștiința noastră de sine. Radu Theodoru - Utopie, Gelu Voican Voiculescu - Scrisoare deschisă către ministrul Adrian Severin, Ion Beldeanu - Cine tace acum riscă să fie acuzat de lașitate, Românii din teritoriile ocupate nu pot fi abandonați, Ion Filimon - Numai de dragul de a intra În NATO, Lucia Sălăgeanu - Cum să fim respectați de alții de peste hotare, Visarion Bealcovschi - Act contrar intereselor națiunii
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
-său Gheorghiță să se înscrie în întovărășire, măcar, dacă nu vrea în colectivă, formă de care nu vom putea scăpa. Este convins că cei ce au puterea în mână fac ce vor, acoperindu-se cu legi și tu, cel mic, taci și execuți. Că mai târziu se vor îndrepta lucrurile s-a vedea, dar până atunci de ce să suferi, să te temi că te arestează, că fata ta nu poate să urmeze o facultate? La care Gheorghiță Cozaru i-a spus
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-său Gheorghiță să se înscrie în întovărășire, măcar, dacă nu vrea în colectivă, formă de care nu vom putea scăpa. Este convins că cei ce au puterea în mână fac ce vor, acoperindu-se cu legi și tu, cel mic, taci și execuți. Că mai târziu se vor îndrepta lucrurile s-a vedea, dar până atunci de ce să suferi, să te temi că te arestează, că fata ta nu poate să urmeze o facultate? La care Gheorghiță Cozaru i-a spus
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dacă ar fi numai atâta că noi, părăsiți de toți am fost siliți să ne apucăm de singura ramură de scăpare care ni se Întindea, și că nevoia ne-a silit să Încheiem această convențiune, tot poate că a-și tăcea; dar nu este așa. Pentru mine convențiunea de față nu este decât Începutul unei politice pe care eu nu pot s-o aprob, - nu este decât Începutul unei alianțe care are să se sfârșească cu cooperațiunea armatei noastre dincolo de Dunăre; - și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
fu cuprinsă de oroare, și protestările ei siliră pe d-ul Brătianu să vie În numele civilizațiunii europene și să vă arunce epitetul de barbari”. În schimb, Carp Îl acuza pe Brătianu că a jucat un dublu rol „a trebuit să tacă pe deoparte asupra proiectului de lege prezentat de fracțiune, căutând totodată să persecute pe evrei cu măsuri administrative și pe de altă parte În fața Europei se scuza, zicând că nu voiește să persecute și că nu persecută el pe evrei
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
motivată de creșterea numărului de evrei din România care emigrau În Statele Unite, și vorbea de „serioasa preocupare a Statelor Unite” pentru soarta evreilor, de „persecutarea acestei rase, care a mai determinat o dată intervenția americanilor În 1872”, de imposibilitatea Statelor Unite de a tăcea față de o nedreptate internațională”. Presa ungurească, vieneză, dar mai ales cea berlineză jubila, În timp ce În țară indignarea aatins cote maxime, fiindcă, pe de o parte nu existau persecuții Împotriva evreilor, iar pe de altă parte era vorba de amestecul unui
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
nu poate aliena o provincie”, ba mai mult D-le Sturdza „de atunci (1878), articolul acesta este acoperit de un val negru. Care va fi mâna fericită care-l va rupe vreodată, aceasta numai Dumnezeu o știe; În așteptare Însă tăceți asupra art. 2, căci vorbind de dânsul, redeșteptați o durere națională și iritați o rană care nu este Încă Închisă” (făcea referire la trecerea părții de Sud a Basarabiei la Rusia țaristă prin Tratatul de la Berlin -1878). Domnul Mârzescu, considera
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
nimeni pe culoar și mă anunță: "Am câștigat o mașină la o loterie la Frankfurt. M-au anunțat... Un Jaguar sport" Ar trebui să o întreb cine a anunțat-o. Dar nu o întreb nimic. "...M-au anunțat prin indigență..." Tac. O să caut ce înseamnă indigență. Desigur, nu înseamnă, în română, ceva anume, "indigență"... "Dar am preferat telecartingul" (telecarting... o să caut și asta). Dar intru în joc. "Telecartingul mi se pare, totuși, cam demodat. Nu puteți aduce mașina prin telecarting", îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
uneori transparenți (cum se exprimă nu mai știu cine), mă caută același domn care mi-a propus strania partidă de gramofon încă din primele nopți de când lucrez aici. Este și el un mare fumător. Trage cu deliciu din drogul aromat, tace, tace mult, pe urmă, cum bănuiam, aflu că este scriitor și poet, dar și matematician de profesie. "Ceva total nepotrivit", îmi spune. Părerea mea este alta, opusă. Eu cred că între poezie și matematică există atingeri și chiar identități, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
transparenți (cum se exprimă nu mai știu cine), mă caută același domn care mi-a propus strania partidă de gramofon încă din primele nopți de când lucrez aici. Este și el un mare fumător. Trage cu deliciu din drogul aromat, tace, tace mult, pe urmă, cum bănuiam, aflu că este scriitor și poet, dar și matematician de profesie. "Ceva total nepotrivit", îmi spune. Părerea mea este alta, opusă. Eu cred că între poezie și matematică există atingeri și chiar identități, dar anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
auzind că în Iași, unde trăiești tu (nefericit ca ieșean și client nefericit al lui), primarul a dispus ca taxiurile să aibă toate o singură culoare, să aibă aparate de contabilizat. "Nebun, domnule", te consolează taximetristul bucureștean. Tu, ieșeanule, să taci, să fii prudent, să nu îndrăznești să-i spui că taxiurile la Iași funcționează bine pentru că nu se știe ce ți se poate întâmpla. Varianta a doua. Dacă ești provincial, să te urci în metrou. Este imposibil să înțelegi limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copilul ministrului o fi primit, la timpul lui, un loc în prima bancă.) Această repartiție, cu copiii săraci în ultima bancă, m-a îndurerat atât de mult încât, în acele zile, antibolșevicul care eram a trăit sentimente foarte contradictorii. Am tăcut. Copiii au nu numai o mare sensibilitate socială, ci deprind și lecțiile de lașitate necesare supraviețuirii sociale. * Nu-mi plăceau colegii. Aveam o experiență care lor le lipsea, un univers interior special, încât am devenit un copil care simțea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a trecut vreo jumătate de ceas de prietenie, declanșată spontan. Domnul, deci prietenul meu, a scos o pipă și s-a ocupat cu aprinderea ei. Un fumător de pipă este un om serios; măcar un om "așezat" tot este. Noi tăceam ca niște oameni serioși. Au început să se lase, peste noi, frunzele unui castan. Tăceam, era plăcut să simt aroma fumului; "parfumat cu levănțică?", l-am întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scos o pipă și s-a ocupat cu aprinderea ei. Un fumător de pipă este un om serios; măcar un om "așezat" tot este. Noi tăceam ca niște oameni serioși. Au început să se lase, peste noi, frunzele unui castan. Tăceam, era plăcut să simt aroma fumului; "parfumat cu levănțică?", l-am întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel, o dulceață specială. Și, o să mă credeți, mi-a spus dânsul, ține și de foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mașina. Era cam încurcat, parcă ceva nu era în regulă. Fusese la cimitir să-și ia, singur, rămas bun de la bunicii lui, ceilalți, dinspre mamă. S-a urcat, îngândurat, dar în banca din spate, nu alături de mine, ca de obicei. Tăcea. Simțeam de ce; îi simțeam nostalgia înaintea plecării. L-am privit o clipă în oglinda retrovizoare. Avea o lacrimă în colțul ochilor. Se făcea noapte, nu se vedea prea bine, nu știam ce este nepotrivit cu mine, cine este băiatul trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]