18,899 matches
-
cu nota sa de eleganță și sobrietate, preluat și dezvoltat într-o variantă locală. Acesta se caracteriza prin cârpa neagră, cu ciucuri, prin ia de „"giolgiu"” plină de „pui” cusuți cu arnici negru, prin fusta „"prisată"” acoperită de „șurțe” negre, „tipărite” , prin „fustița” cu „cipcă” , completate cu pantofi „cu ciucurei” și ciorapi negri de mătase, majoritatea acestor piese fiind cumpărate din târg. [[Fișier:MilieuTradiționalRacovița.png|thumb|right|300px|"Chindeuț" / Milieu tradițional / [[Arta populară a comunei Racovița#Galerie creatori populari|Emilia Urs
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
pe bărbăția întregii populații în războiul împotriva invaziei germane. Ahmatova a obținut permisiunea de a citi la radio un apel mobilizator către femeile din Leningrad. Poeziile "Клятва" („Jurământ”) - 1941 și "Мужество" („Bărbăție”) - 1942 erau foarte cunoscute. Poezia "Bărbăție" a fost tipărită de ziarul Pravda și apoi retipărită de mai multe ori, fiind prezentată ca un simbol al rezistenței și al curajului. În 1943 Ahmatova a fost decorată cu medalia „За оборону Ленинграда” („Pentru apărarea Leningradului”). La sfârșitul lui septembrie 1941, pe
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
20.000 versuri. După cum afirmă persoane pe care Ahmatova le-a cunoscut personal, ea nu aprecia deloc activitatea de traducător. Cu toate acestea, ea a avut o prodigioasă activitate de traducătoare în vremurile în care propriile lucrări lirice nu erau tipărite. În timpul vieții Annei Ahmatova au fost tipărite numeroase culegeri ale traducerilor ei dintre care cele mai însemnate sunt: "Корейская классическая поэзия" (Din poezia clasică coreeană) - (1956), "Китайская классическая поэзия" (Poezia clasică chineză) - (1956), "Лирика древнево Египта (Poezia Egiptului antic)" - (1965
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
care Ahmatova le-a cunoscut personal, ea nu aprecia deloc activitatea de traducător. Cu toate acestea, ea a avut o prodigioasă activitate de traducătoare în vremurile în care propriile lucrări lirice nu erau tipărite. În timpul vieții Annei Ahmatova au fost tipărite numeroase culegeri ale traducerilor ei dintre care cele mai însemnate sunt: "Корейская классическая поэзия" (Din poezia clasică coreeană) - (1956), "Китайская классическая поэзия" (Poezia clasică chineză) - (1956), "Лирика древнево Египта (Poezia Egiptului antic)" - (1965) și "Голоса поетов (Glasul poeților)" - (1965). Mulți
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
deosebită a traducerilor ei. În 1976 apare la Leningrad volumul " Стихотворения и поэмы" („Versuri și poeme”), prima ediție postumă aproape completă, ilustrată și comentată științific, a operei sale poetice, ediție îngrijită de academicianul Viktor Jirmunski). În afară de tirajele obișnuite, au fost tipărite și o serie de ediții îngrijite, cu studii introductive și analize critice.
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
la universitatea din Viena, unde și-a luat titlul de doctor în filosofie, iar mai târziu în 1817 și-a promovat doctoratul și în științele medicale, cu .teza: "Dissertatio inauguralis de funeribus plebeis Daco-Romanorum sive Valachorum" (Despre înmormântarea la români), tipărită la Viena, prin care și-a câștigat un nume și la cărturarii români de pe vremea aceea. A fost primul director al Seminarului de la Socola (Iași), unde a predat filosofia și filologia între anii 1820-1821. La Iași a ajuns ca urmare
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
obținerea aprobării Asachi a plecat la Brașov unde i-a prezentat prof. Pop Vasile propunerea să și la convins să vină la Socola. Pop Vasile a locuit și la Făgăraș (1829) și Zlatna (1842) practicând medicină. În anul 1838 a tipărit la Sibiu cartea: "Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele teri, dela începutul lor până în vremile noastre". A fost unul dintre cei mai învățați români ai timpului și un mare popularizator al culturii românești. (A se vedea o schifă
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
survenită în urma celui de-al doilea război mondial. În satul Frunzeni, până în anul 1940 slujbele se oficiau într-o fostă bisericuță din lemn, care data încă înainte de 1768, căci la aceea dată erau în biserică un Penticostar și un Tripod tipărite la 1768 la Blaj. În secolul XIV este menționat ca preot slujitor, cu numele de Paulus, preot de rit creștin ortodox, care oficia slujbele în Hrastăs. Vechea bisericuță demolându-se din cimitir, s-au construit un fel de trapeză (paraclis
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
a Maioreștiului este și preotul satului, Vlase. Harnicul folclorist, născut la Blaj, preotul Vlase, a adunat un material folcloristic bogat, o parte din aceasta înmânând-o profesorului Ioan Micu Moldovan. Colecția acestuia din urmă, împreună cu colecția preotului Vlase a fost tipărită în 1885 de Andrei Bîrseanu și Ioan Urban Jarnic - sub numele "Doine și strigături din Ardeal". O altă parte a manuscriselor preotului Vlase, aflate în custodia lui Ioan Micu Moldovan, au fost publicate de profesorul Traian Gherman între anii 1926-1927
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
preot din istoria bisericii satului „popa Vasilie din Stroești” este menționat la 8 aprilie 1644, ca martor la o învoială între frați (Leonăchescu, 2001). Pe harta Țării Românești întocmită în anul 1700 de stolnicul Constatin Cantacuzino, transcrisă în latină și tipărită de către Anton Maria Del Chiaro, la Veneția în anul 1718, satul Stroești - Argeș figurează cu biserică (Leonăchescu - Năndrașu, 1981). Biserica veche de lemn a fost „făcută de un Gheorghie Ciovică” conform documentului din 24 decembrie 1753 (Leonăchescu, 2001). Actuala biserică
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
lemn; obiecte de cult, filatelie, fotografie, pictură. Un rol deosebit de important l-au avut persoanele vârstnice din cele trei sate în organizarea Muzeului Satului Stroești - Argeș, cea mai tânără instituție muzeală de pe raza județului Argeș. Faptul că numele expozițiilor apare tipărit în programul sesiunii, că este menționat în presă și la unele emisiuni radio sau pe unele posturi de televiziune, dă un plus de adeziune la aceste acțiuni pentru mulți bătrâni. Unii dintre ei pregătesc timp îndelungat piese pentru câte o
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Petru, cu 1600 de Zloți ungurești. Până în anii 1960-70 cărțile bisericești de cântări - în strană - erau scrise în românește, dar cu litere slavone (cunoscute de cantori). Aceste cărți au existat în biserică până în ultimul deceniu. În prezent noile cărți sunt tipărite cu caractere latine. Despre biserica din Livadia de Coastă, asezată sub deal, la marginea satului, pe un teren mai ridicat ( cu cimitirul în incintă ), nu posedăm date. Ea este vizibilă de la distanță, construită posibil tot in secolul XIX, după stilul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ce treceau pe lumea cealaltă. Gândiți-vă de asemeni la mijloacele de atunci de a umple sute și chiar mii de pagini pentru a defini lucrarea finală, atunci existând doar condeie și călimară cu cerneală sau poate vreun stilou. A tipărit câteva sute de exemplare la tipografii din București, pe care le-a dat sătenilor din Cașin pe care i-a iubit și apreciat ca fiind muncitori și ambițioși. A decedat la trei ani de la tipărirea primului volum. Avea credința că
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și a încercat să dovedească valabilitatea acestei ipoteze. Teoria lui Suvorov a fost dezbătută cu foarte mare interes, în parte și datorită uriașelor implicații politice. Cărțile lui Suvorov au apărut cu titluri ușor diferite, în funcție de editura la care au fost tipărite. De exemplu, "Aquarium", publicată în Anglia de Hamish Hamilton, a apărut în Statele Unite ale Americii cu titlul "Inside the Aquarium". Cărțile lui Suvorov și comentariile sale despre Armata Roșie au fost respinse de unii istorici ca fiind o combinație dintre
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
seamă din această perioadă se numără Van Dyck (perioada petrecută în Anglia), Claude Lorrain, Giovanni Benedetto Castiglione, și diverși artiști olandezi și flamanzi. În lucrări predomină ilustrații despre plante și animale. Ilustrațiile botanice devin populare în Renaștere, atât pentru cărțile tipărite prin tehnica gravurilor în lemn colorate manual, cât și ca desene în tuș colorate pe hârtie sau pergament. Ilustratorii tratatelor de botanică, cu capacitatea desenelor lor de a reprezenta esențialul, au fost printre cei mai abili acuareliști din toate timpurile
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
a statului unional să ne refacem conștiința de neam și spiritualitatea. Comunitatea Românilor din Șerbia editează unică publicație independența a românilor din Șerbia, „Cuvântul românesc”. Pe langă „Cuvântul românesc” apar suplimente editate de filialele CRS și anume: Editură CRS a tipărit și a sprijinit diverse monografii ale localităților românești, manuale școlare și cărți menite publicului larg românesc. Siteul CRS: Www.comunitatea-romanilor.org.rs CRS a înființat 36 de filiale în localitățile rurale cu populație românească și 6 filiale în cadrul românilor din
Comunitatea Românilor din Serbia () [Corola-website/Science/300841_a_302170]
-
Stefan, Domnul pribeag, de la Gheorghe Rákóczi al II-lea, cetatea Șinteului cu 30 de sate românești, din care făcea parte și satul Bălnaca. Legăturile culturale dintre Țara Românească, Transilvania și Moldova erau menținute și prin circulația cărților. Cărțile de cult tipărite în localitățile de peste Carpați ajung și în Transilvania, unde se vor inființa, la sfârșitul secolului al XVI-lea, tipografii la Brașov, Alba Iulia, Blaj. Cărțile erau rare și foarte scumpe,de aceea vom găsi pe maginea lor însemnări care condamnă
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
de cărți și icoane de pa raza județului Bihor etc. Reproducem numai acele adnotări referitoare la satul Bălnaca, de la numărul de catalog 140, paginile 233-234 gasite pe cărțile, aflate, la vremea aceea, la sediul parohiei din satul Bălnaca : 1.) Apostol - tipărit la București în anul 1784 « Această dumnezeească carte... anume ce se cheamă Apostol s-au cumpărat prin cheltuiala domnescului sat Bălnaca și cine s-ar afla să o mute sau să o strămute de la sfânta biserică de la Bălnaca să fie
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
sobor la Nikeia. Dat-am la Bălnaca, 10 zile, iunie 1837. Întru stăpânirea mea la al 3-lea an stăpânind preoție, Nicolae paroh în Bălnaca în 4 noiembrie, anul 1793, prin protopopul Vadului Teodor Borșan. » 2.) Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie - tipărită în vremea lui Francisc al II-lea în tipografia lui Ioan Bart. « -Anul 1825 eu preot Coste Flore m-am preoțit, Hramul Sfinților Voivozi Mihail și Gavril care se află în satul Bălnaca.- Arătare cum s-au îndăluit sușigul carele
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
cu mine preot Nicolae Lascovici întru care foarte cu vrednicie au fost la toate slujbele, sîrguitor împlinitor-Dat-am în Bălnaca 2 zile februarie 1839 Nicolae Lascovici paroh în Bălnaca și administrator paroh în Bratca de lege greacă neunită” (ortodoxă). 3.)Cazanie - tipărită în vremea lui Alexandru Scarlat Ghica voievod. -„ Scris-am eu popa Mihai parohul Bălnăcii când au fost foarte mare sușigu un căbel de tentiu cu 8 zloți, de grâu cu 12 și cu 14 zloți. 1806”. 4.) Triodion - tipărită la
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Cazanie - tipărită în vremea lui Alexandru Scarlat Ghica voievod. -„ Scris-am eu popa Mihai parohul Bălnăcii când au fost foarte mare sușigu un căbel de tentiu cu 8 zloți, de grâu cu 12 și cu 14 zloți. 1806”. 4.) Triodion - tipărită la Blaj, în anul 1771 -„ Această carte ce se cheamă Triod este a satului Bălnaca și au luat pă sama Sfintei biserici celei neunite (ortodoxe) și cine s-ar ispiti să ie de la biserica din Bălnaca să fie afurisit de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Locul numit Brebe mai păstrează pâna azi urmele vetrelor de casă ale familiei respective situate în afara vetrei actuale a satului.Cneazul Breban deținea la acea dată doi boi, opt porci , un cal și oi. La 1700 satul cumpăra un Chiriacodromion tipărit la Bălgrad,un an mai devreme, pentru biserica din localitate. La 1734 satul înalță actuala biserică de lemn meșteri fiind Nicoară Freanț din satul Agrij din ținutul Sălajului și Petrică Gheorghie Fratele Mândruțului constructorul celei de la Brădet din anul anterior
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
un mic schit ortodox purtând hramul "Sfântul Nicolae", despre care știm că a existat la 1719, fiind pomenit într-o însemnare făcută de către popa Ion din Iași, viitorul ieromonah Isaia Eșanul, viețuitor al acestui schit, pe foaia 38 a Evangheliei tipărite la București în 1682 și reprodusă de Valeriu Literat. În "Poiana Mânăstirii", cum este numit până astăzi locul cuprins de curmătura dintre ,Piscul’’ împădurit cu brazi-stavilă vântului dinspre miazănoapte și coasta "Netoțelul", urcau până în 1761 cam 60-68 de familii din
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
Românilor până la 1382"” , Augustin Bunea susține că multe sate din Țara Făgărașului își au numele de la cel al întemeietorului. Cea de-a doua părere o avem de la lingvistul Sextil Pușcariu care, într-un articol, "Numele satelor noastre", radiodifuzat, iar apoi tipărit în revista „"Țara Bârsei"”, în anul 1934, care apărea la Brașov, susține că: Satul Vad este așezat în Țara Făgărașului, la poalele Munților Făgăraș, fiind străbătut, cam de la Sud spre Nord, de "Valea Șincii", un afluent important al râului Olt
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
să nu veniți în genunchi să-i cereți ocrotire". Regulamentul avea prevederi stricte despre calitatea de membru, astfel încât nu oricine putea face parte din organizație. Activitatea organizației clandestine "Partidul Libertății" a constat în principal în muncă de propagandă. Membrii ei tipăreau și distribuiau foi volante, organizau întruniri cu caracter antisovietic, cooptau noi membri, având grijă de educarea lor "în spiritul valorilor strămoșești". Din documentele de arhivă reiese că organizația avea un depozit de arme. Se mai știe că la 30 mai
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]