17,592 matches
-
spirituală a suferinței se vădește atunci când ea defrișează pe tărâmul egoismului din noi. Suferința este un act pozitiv și nicidecum o înfrângere. Cel pe care ea îl asaltează nu cedează ci luptă cu ea, însă nu doar pentru a o învinge sau a o alunga, ci mai ales „pentru a trage maximum de posibilități și de bogății spirituale, dar și în vederea intensificării și lărgirii lucrării lui Dumnezeu pe pământ, prin el”<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36 sq. footnote>. Pornind de la
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar a obține o victorie. Înseamnă a ne învinge pe noi înșine, a ne lua crucea și a merge pe urmele Celui care a acceptat să fie răstignit pe Crucea Sa, dându-ne puterea de a ne-o purta curajoși pe a noastră. Pentru o luptă, sunt necesare armele
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Churchill. Această fază a războiului a uimit pe toată lumea. Dacă ar fi desfășurat o ofensivă contra trupelor germane, cele 76 de divizii anglo-franceze care nu aveau în fața lor decât treizeci și două de divizii germane, în spatele liniei Siegfried, ar fi învins sigur. În acest sens a fost declarația generalului german Jodl în fața Tribunalului de la Nürnberg: Dacă nu ne-am prăbușit în 1939, acest lucru se datorează exclusiv faptului că în timpul campaniei din Polonia cele șaptezeci și șase de divizii anglo-franceze cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
1940 dacă statul francez ar fi organizat o armată modernă, așa cum au fost unitățile victorioase de la Abbeville. În ajunul înfrângerii Franței, în 1940, victoria de la Abbeville a unităților franceze mecanizate a configurat și modul cum, în viitor, Franța va putea învinge. Dacă războiul din '40 e pierdut, nu înseamnă că nu putem câștiga altul" [8, p. 58], spune De Gaulle într-una din convorbirile sale cu Paul Reynaud, primul-ministru al Franței, când s-a luat hotărârea continuării luptei cât mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și De Gaulle consideră că dacă Mussolini nu se împotmolea în Grecia și unde Germania a pierdut câteva săptămâni de timp favorabil, pe care l-ar fi folosit în spațiul sovietic, nu ar fi prins-o iarna și ar fi învins Rusia. "Hitler putea câștiga războiul contra URSS dacă nu se lăsa atras de aventura balcanică". Atacul lui Mussolini asupra Greciei și riposta hotărâtă a grecilor, care a pus în dificultate armata italiană, l-a determinat pe Hitler să intervină și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
era într-adevăr Mesia”, cu siguranță, ceilalți i-ar fi replicat: „Ce vrei să spui? Despre ce vorbești? Romanii l-au prins și l-au ucis. Cu siguranță nu era Mesia. Toți știu că misiunea lui Mesia este să-i învingă pe dușmanii păgâni, să reconstruiască templul și să aducă dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. În schimb, el a fost înfrânt de păgâni; templul e dărâmat; dreptatea lui Dumnezeu nu mai vede niciunde. Tot ce mai avem e dreptatea romanilor... mulțumim
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Nu doar intelectualii timizi sau raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui Oscar Wilde, pe care Richard Strauss a folosit-o ca punct de plecare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pare deci îndreptățită. Confuzia cu vechiul Partid Național Liberal era însă deosebit de dăunătoare, ținând cont de apropierea alegerilor generale. Gh. Strat oferea și soluții pentru o delimitare clară a georgiștilor de liberalii din partidul de guvernământ : "liberalismul nu va putea învinge greutățile ceasului de față decât rămânând credincios originilor lui, creând cu duh național acea burghezie autohtonă care să desăvârșească opera abia începută a înaintașilor, spre a aduce la o viață cu adevărat liberă un întreg popor abrutizat de moliciunea politică
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o astfel de definiție: "Liberalismul românesc se află astăzi [...] într-unul din cele mai grele momente ale existenței lui. Așezat la răscrucea a două demagogii de stânga și de dreapta, liberalismul, doctrină de echilibru și de rațiune nu va putea învinge greutățile ceasului de față, decât rămânând credincios originilor lui, creând cu duh național [o] burghezie autohtonă". Încercând o caracterizare a acțiunii politice desfășurate de partidul în care se înrola, Gh. Strat aprecia că îi era caracteristic "un patriotism fără excese
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
În ce privește statul nostru, el se resimte, nu numai de această criză generală, dar și de o criză specială, izvorâtă mai ales din repetate și de neiertat greșeli de conducere. Datorită acestor greșeli, țara se zbate în greutăți ce par de neînvins. [...] A stărui în ideologii și în metode perimate ar fi, nu să împiedicăm evoluția inevitabilă a societății, ci s-o expunem exagerărilor și rătăcirilor extremiste. Spiritul politic nu este decât o formă a bunului simț, iar bunul simț ce altceva
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
notabililor francezi s-a proțăpit în fața perechii imperiale, l-a tutuit pe Țar și, cu iscusință foarte mondenă, i-a sărutat mâna țarinei! Înmărmuriți de atâta dezinvoltură, ne-am ținut respirația... Puțin câte puțin scena s-a precizat. Cuvintele intrusului, învingând depărtarea trecutului și lacunele francezei noastre, și-au regăsit claritatea. Febril, le captam ecoul: Très illustre Empereur, fils d’Alexandre Trois! La France, pour fêter ta grande bienvenue, Dans la langue des Dieux par ma voix te salue, Car le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
locuitori ai săi, cu uzinele lui de armament, cu bulevardele largi cu clădiri mari în stil stalinist, întruchipa puterea imperiului. O gigantică hidrocentrală în aval, un metrou în construcție, un enorm port fluvial acreditau în ochii tuturor imaginea compatriotului nostru - învingând forțele naturii, trăind în numele unui viitor luminos, fără să-i pese deloc, în efortul lui dinamic, de ridicolele vestigii ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis străinilor... Da, era un oraș în care se simțea foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de rouă, în răcoarea nopții. Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât de apropiată de pământul acesta. În timpul primelor luni de război, somnul i-a fost străbătut de o neîntreruptă perindare de trupuri mutilate pe care le îngrijea lucrând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima mea a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând frica, fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a armoniei profunde care era pentru mine Franța. Am încercat să îi găsesc un nume: mândrie patriotică? Semeție? Sau faimoasa furia francese pe care italienii le-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-mi displacă, iar acum mi se părea atât de frumos. Tot rotindu-se, s-a lovit de mine, a ridicat ochii. Am văzut succedându-se pe chipul ei mai multe măști - frică, mânie, zâmbet. Zâmbetul a fost cel care a învins, un zâmbet vag, părând să se adreseze altcuiva decât mie. M-a luat de braț. Am coborât de pe Munte. Mai întâi a vorbit fără întrerupere. Vocea ei tânără, de om beat, nu reușea să rămână egală. Șoptea, apoi aproape că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fi extinse și asupra lui Stalin, Roosevelt, Churchil. La acest nivel de analiză fac recurs, de pildă, acele documentare istorice asupra hotărârii și a convingerii aproape iraționale a lui Churchill în capacitatea Marii Britanii de a rezista și de a învinge (atitudine decisivă în rezistența britanicilor și poziția Marii Britanii în perioada războiului) și asupra impactului medicației psihostimulatoare combinate cu consumul de alcool asupra deciziilor premierului britanic. Similar, intervenția militară din 2003 în Irak s-ar explica prin preferințele, valorile și convingerile
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
est l’Invincible qui domine șes serviteurs”; DM „Îl est le Maître absolu de șes serviteurs”; YA „He is the Irresistible, (watching) from above over His worshippers”; Arb „He is Omnipotent over His servants”. Este participiu activ de la qahara, „a învinge, a stăpâni”. Exegeții înțeleg această stăpânire a lui All"h în două sensuri: în sens universal - All"h stăpânește asupra a tot ce a creat - și în sens mai restrâns - El îi învinge și îi umilește pe toți puternicii lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
servants”. Este participiu activ de la qahara, „a învinge, a stăpâni”. Exegeții înțeleg această stăpânire a lui All"h în două sensuri: în sens universal - All"h stăpânește asupra a tot ce a creat - și în sens mai restrâns - El îi învinge și îi umilește pe toți puternicii lumii 107. Este nemarcat față de numele următor, al-Qahh"r, a cărui formă sugerează un grad superior de intensitate. Semnificații de bază: invincibil, stăpânitor. 2.1.6.10. al-Qahh"r: SOI „stăpânitor”; ASM „Stăpânul Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
uriașul Goliat deoarece e convins că Dumnezeul cel viu, pe care filisteanul l-a hulit, îi va da biruința asupra acestuia (1Sam 17,36). „Fiii Dumnezeului celui viu” (Os 2,1), „oștirea Dumnezeului celui viu” (1Sam 17,26.36) îi înving pe cei care îi insultă Numele. Daniel, „slujitorul Dumnezeului celui viu” (Dn 6,21), scăpa nevătămat din groapa cu lei. Israeliții sunt singurii care au auzit „glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului” (Dt 5,26). Avându-l în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Daniel, „slujitorul Dumnezeului celui viu” (Dn 6,21), scăpa nevătămat din groapa cu lei. Israeliții sunt singurii care au auzit „glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului” (Dt 5,26). Avându-l în mijlocul lor (Ios 3,10), sunt de neînvins. În cartea Esterei, soția și prietenii lui Aman îl avertizează pe acesta că nu va putea face nimic împotrivă lui Mardoheu „căci Dumnezeul cel viu este cu el” (Est 6,13 gr.). Acest privilegiu are ca revers pedepsirea aspră a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h mQ-’oye>"y (Is 1,24): „De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei.” (C) Semnificație de bază: cel a cărui tărie de neînvins asigura biruințele israeliților. 3.1.7.5. ’Ql/YHWH gibbÄr: „Dumnezău/ Domnul cel tare”/ „puternic” (Ps 24/23), „tare biruitoriu” (Is 9,5) (SC și Blaj); „Dumnezeul cel puternic”, „tare, biruitor” (Is 9,5) (BVA); „Dumnezeu/Domnul cel viteaz/puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
16 80 Viorica Toporaș expune la Cupola - „Evenimentul”, 11 iulie, 2003 81 Pictură și tapiserie la Galerile „Artis“ București - „Adevărul”, 17 ian., 2006, p. A2 82 Realitatea din visul artistului - Tiberiu Cosovan, „Monitorul de Suceava”, 18 oct., 2003 83 Gerul învins de simeze - Ion Parhon, „România liberă”, 26 ian., 2006, p. 10 84 Simfonie de culori la Galeria Artis (Nicoleta Zaharia) - „Adevărul”, 24 ian., 2006, p. 8 B 85 Harta frumosului la „Cupola” - „Flacăra Iașului”, 27 martie, 2006, p.4 86
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
or (veni) (să) dea (mâna) de-a (noastră) om (laș) l-aș (ruga) mai (repede) / (luna) mai m-ai (strigat ?) mia (de lei) (a oii) mi-a (povestit) sar (coarda) s-ar (putea) ție (îți dau) ți-e (frig) va (învinge) v-a (căutat) dune (de nisip) du-ne (acasă) noi (haine) (cu) noi n-oi (răspunde) nor (cenușiu) n-or (alerga) altădată (demult,candva) altă dată(istorică) altfel (în alt mod) alt fel (alt tip) odată (cândva, demult) o dată (istorică
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
lista de mai sus, marțile și joile de după Paște, cele 12 vineri etc., se vede clar la ce număr imens de zile oprite se ajunge și ce puține mai rămân Îngăduite pentru orice lucrare. Evident că logica rituală nu putea Învinge logica practicii: interdicțiile rituale erau flexibile, astfel Încât unele sărbători considerau anumite munci oprite, dar permiteau efectuarea altor activități. În felul acesta erau respectate rigorile ceremoniale, dar și Îndeplinite acele munci obligatorii fără de care viața gospodăriei ar fi fost În pericol
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unitatea și legitimitatea unei comunități este „Orange Parade” (Marșul Ordinului de Orania) din Belfast, când membrii Instituțiilor de Orania, celebrează aniversarea bătăliei de la Boyne (În anul 1690, regele protestant William al III-lea și principele olandez de Orania l-au Învins pe regele englez catolic James al II-lea, eveniment perceput de irlandezii protestanți ca un sprijin adus drepturilor lor civile și religioase): Cea mai mare paradă are loc În Belfast. Încă de dimineața devreme, membrii Lojilor de Orania, Îmbrăcați În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]