18,017 matches
-
alăture uniunii. În 1976 a intrat la Liceul Agnita, care mai tarziu și-a schimbat denumirea în Liceul Agro-Industrial Anita. În același an a renunțat la handbal și a început să studieze muzică interpretată la chitară, folosindu-se de manualul autoarei Maria Boeru că ghid. A debutat ca actor amator în 1977, într-o piesă școlară care a avut loc la Casa de Cultură Agnita. Păscu a asistat în acea perioadă și la concertele "Cenaclului Flacăra", inspirat din folkul american și
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
în 1992 (și premiată de UNITER în 1993), a generat intense critici. Subiectul piesei este considerat blasfemator de bisericile creștine din România. Romanul "Ultima cruciadă" a fost scris de Mungiu înainte de Revoluția din 1989 și revizuit la capătul anilor '90. Autoarea i-a prezentat manuscrisul Monicăi Lovinescu, care a îndemnat-o să renunțe la politologie și să se dedice scrisului, astfel că atunci când cartea a fost editată, Mungiu-Pippidi i-a cerut lui Lovinescu să-i scrie o prefață. Despre circumstanțele scrierii
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
i-a prezentat manuscrisul Monicăi Lovinescu, care a îndemnat-o să renunțe la politologie și să se dedice scrisului, astfel că atunci când cartea a fost editată, Mungiu-Pippidi i-a cerut lui Lovinescu să-i scrie o prefață. Despre circumstanțele scrierii, autoarea relata: „"Tînără rezidentă într-un spital de psihiatrie, în anii de neagră deprimare națională 1988-1989, făcînd gărzi la Urgențe în plus de frică să nu uit meseria înainte să fi apucat să o învăț, că plana teama că statul ne
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
a fost primită cu căldură. Dacă Monica Lovinescu făcea referință la Umberto Eco, criticul Alex Ștefănescu compara valoarea operei cu cea a romanelor "Orbitor" al lui Mircea Cărtărescu și "Recviem pentru nebuni și bestii" al lui Augustin Buzura. Aprecia la autoare „”, psihologiile complexe și dialogurile dinamice. De asemenea, el aprecia că „"Alina Mungiu-Pippidi, face literatură din tot ce știe, inclusiv din cunoștințele ei de medicină” și „nu evită patetismul, ci și-l asumă într-un mod inteligent"”. Criticul de întâmpinare Costi
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
un ciclu de nouă articole publicate în Revista 22, între 29 septembrie 2005 și 1 martie 2006, care fac parte din proiectul mai larg al unei cărți neterminate. Textul a fost de asemenea făcut public pe pagina de internet a autoarei, într-o formă diferită de cea publicată anterior. Scrierea are forma unui jurnal, deși autoarea se delimitează de la început afirmând că notele „nu sunt nici jurnal, nici memorii, și nici nu sunt o cronică, autentică sau ficțională, asupra apariției antraxului
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
martie 2006, care fac parte din proiectul mai larg al unei cărți neterminate. Textul a fost de asemenea făcut public pe pagina de internet a autoarei, într-o formă diferită de cea publicată anterior. Scrierea are forma unui jurnal, deși autoarea se delimitează de la început afirmând că notele „nu sunt nici jurnal, nici memorii, și nici nu sunt o cronică, autentică sau ficțională, asupra apariției antraxului și a luptei noastre cu el (...) Aceste note sunt doar un fel de foaie de
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
o cronică, autentică sau ficțională, asupra apariției antraxului și a luptei noastre cu el (...) Aceste note sunt doar un fel de foaie de observație a campaniei noastre din primii ani ai secolului XXI contra flagelului antraxului.” Textul îmbină rememorări ale autoarei cu reflexii asupra unor teme de actualitate ale momentului respectiv, fiind un „elogiu adus Occidentului într-o perioadă pe care o simțeam de profundă amenințare”. Metafora antraxului este un simbol pentru amenințările de la începutul secolului al XXI-lea împotriva democrației
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
al meu, George Pruteanu. Corul fals și gălăgios de la moartea lui tinde să ascundă faptul că această celebritate care a murit săptămâna trecută era un ratat, adică un om excepțional de înzestrat care nu a reușit să-și valorifice darurile.” Autoarea rememorează relația ei cu Pruteanu și deteriorarea prieteniei lor, punând în oglindă potențialul intelectual al lui George Pruteanu cu ambițiile sale materiale și politice, care s-au concretizat în cele din urmă în adeziunea acestuia la partidul extremist România Mare
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
Ștefănescu îi acordă cărții 3 din 5 stele, lăudând stilul recognoscibil caracterizat de „nervul publicistic, spiritul critic caustic, dus până la cruzime, folosirea dezinvoltă a numeroase informații culturale, cosmopolitismul, viteza de tren accelerat a dezvoltării oricărei argumentații”, însă o critică pe autoare pentru că „îi lipsesc răbdarea și generozitatea de a valorifica ceea ce este bun la contemporanii ei. Remarcă numai și numai ceea ce e rău și, pe deasupra, este nemiloasă.” Alina Mungiu-Pippidi este considerată de mulți ca una din cele mai curajoase și articulate
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
pentru transparentizarea activității serviciilor secrete și reducerea infliltrării lor în presă și politică. În septembrie 2014, Alina Mungiu-Pippidi a publicat un editorial intitulat „Ce caută serviciile secrete în presă și politică”. Este vorba despre una din preocupările mai vechi ale autoarei, așa cum rezultă din fragmentul publicat în noiembrie 2014 de portalul România Curată , sub titlul " Ce facem cu serviciile secrete? Alina Mungiu-Pippidi și Vartan Arachelian despre cum cum acestea pot submina o guvernare". Interviuri
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
târziu că „comentatorii păreau să se întreacă cine concepe cea mai inteligentă descurajare”, numindu-le „vorbarii execrabile” și „un coșmar”; ei au spus că a fost „scris din ură” și că dă dovadă de „fanfaronada și prolixitate lipsite de scupule”. Autoarea scria într-o scrisoare adresată unui prieten că „ficțiunea lui Ayn Rând este la cel mai slab nivel posibil la care poate ajunge ficțiunea. Sper că ai luat-o de pe jos din metrou și ai aruncat-o în cel mai
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Lomonosov”, iar doctorantura și-a făcut-o la Academia de Studii Economice a Moldovei, unde este conferențiar universitar, specialitatea Relații Economice Internaționale. Victoria Lupu deține titlul de doctor în economie și a făcut stagieri în SUA, Franța, România. Ea este autoare a 12 publicații. Pe 24 iulie 2014 Marian Lupu a fost decorat cu „Ordinul Republicii” de către Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, „"pentru contribuții decisive la desăvârșirea obiectivului major de politică externă al Republicii Moldova - asocierea politică și integrarea economică cu Uniunea Europeană"”. Interviuri
Marian Lupu () [Corola-website/Science/302527_a_303856]
-
(n. ? la București ) este filosof și istoric al filosofiei din România. Autoare a numeroase volume de filosofie și de istoria ideilor, ea a publicat după 1990 peste două sute de studii și articole în țară și în străinătate . A fost influențată de Constantin Noica și de Anton Dumitriu. Alexandru Paleologu i-a "apreciat
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
Eugenia Maria Acterian, prin căsătorie Georgescu, cunoscută în teatru ca Jeni Arnotă, (n. 22 iunie 1916, Constanța - d. 29 aprilie 1958, București), a fost o regizoare română, de origine armeană, teatrolog și autoare a unui jurnal intim. Este sora scriitorilor Arșavir Acterian și a lui Haig Acterian. Ea a lăsat aproape o mie de pagini de Jurnal. Scrise cu talent, unele întîmplări împletite cu note de lectură vădesc indubitabila înzestrare scriitoricească. Eugenia Maria
Jeni Acterian () [Corola-website/Science/302735_a_304064]
-
au fost o preocupare importantă a generației lui Jeni Acterian, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Holban, Dan Botta, Emil Botta manifestându-și interesul față de experiența jurnalieră. Postum, a fost publicat și un volum de „Corespondență”. Pe lângă scrierile originale, este și autoare a unor traduceri de piese de teatru, din limbile franceză și engleză.
Jeni Acterian () [Corola-website/Science/302735_a_304064]
-
Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran. Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii. Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii denigratoare sistematice, cele mai cunoscute fiind cele orchestrate de Puterile Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Bihor) este o prozatoare română care s-a afirmat la începutul secolului al XXI-lea. A publicat până în prezent o carte de haiku-uri, "Haiku și caligrame" (2000), volumul reprezentând o inedită combinație între poezie și caligrafie (Rodica Frențiu fiind autoarea caligramelor). I-au apărut la un interval scurt de timp două romane, ambele fiind bine primite atât de critica de specialitate, cât și de cititori : "Coborârea de pe cruce" (2001) și "Chemarea lui Matei" (2002). Din martie 2005 devine membră a
Florina Ilis () [Corola-website/Science/302839_a_304168]
-
com.br Viorica Enăchiuc interpretează codicele ca pe o cronică a blakilor (vlahilor), datată în secolele XI-XII (anacronism, de vreme ce hârtia e datată în secolul XVI), scrisă în latină „danubiană” "vulgata" cu un „alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. Mai sunt amintite și contacte diplomatice între
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
în grabă. Ilustrațiile sunt naive, foarte simpliste și nu aparțin niciunui stil de miniaturi medievale. De asemenea, vocabularul textului nu corespunde legii lui Zipf (în orice text trebuie să existe cuvinte foarte frecvente, apoi mai rare și foarte rare ; traducerea autoarei violează această lege). La finele anilor optzeci, etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, ghidându-se după atestarea făcută de Viorica Enăchiuc (Viorica Mihai, la acel moment), studiază conținutul codicelui și descoperă o notație similară unei cântări în neume gregoriene, pe care o numește
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
August Meitzen. Devenind, astfel, "Privatdozent", Weber s-a alăturat corpului didactic al Universitatății din Berlin, ținând cursuri și oferind consultanță pentru guvern. Tot în 1893, s-a căsătorit ruda sa îndepărtată Marianne Schnitger, care avea să devină activistă feministă și autoare, care a jucat un rol esențial în colectarea și publicarea articolelor și cărților lui Weber după moartea lui, în timp ce biografia lui scrisă de ea este o sursă importantă pentru înțelegerea vieții lui Weber. Ei nu au avut copii și de
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
din Grecia au votat prin SMS în combinație cu voturile unui juriu pentru piesa dorită a reprezenta țara la Eurovision. Două dintre piesele concurente erau compuse de Nikos Karvelas, „Everything” și „Who Cares about Love", la prima piesă Anna fiind autoarea versurilor. A treia piesă, „A Beautiful Night", era scrisă de grupul Pegasos iar ultima, „Welcome to the Party", opera compozitorului Dimitris Kontopoulos. „Everything” a fost selecționat cu o proporție de 47,79% din voturi. La o zi după finală, Vissi
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
cu cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea "lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare". Peste doi ani cartea a fost publicată și în Republica Federală Germania, exact așa cum fusese scrisă de autoare. Reacția autorităților din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice. Ca membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn”, Franz Thomas Schleich a raportat Securității că prima carte scrisă de Müller, „"Niederungen"” („Depresiuni”), conține „orientări antistatale”. Concret, într-o
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
îi aparține cel ce investighează) și secolul al XVI-lea (secolul obiectului investigației) care împiedică sesizarea complexității mentalităților pentru epocile îndepărtate. Ca punct de plecare al lucrării: o enigmă. Margarete, regina Navarei și sora lui Francisc I al Franței, este autoarea a două texte aparent incompatibile. Ele demonstrează că o persoană de la curte poate foarte bine să concilieze un comportament religios și o atitudine morală emancipată. Opera lui Febvre este de o extraordinară varietate cuprinzând probleme teoretice ale istoriei, studii de
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de regele Carol I și guvern. S-a născut la București "într-o seară de început de octombrie" (3 octombrie 1864), "într-o foarte veche și vestită familie de boieri". Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu ("„Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit de foarte multe ori pe Proust. Aceste întâlniri sunt evocate în volumul * "Au bal avec M. Proust" <=> "La bal cu M. Proust" (1928). Este de asemenea autoarea unui jurnal, din care câteva fragmente au fost publicate la fosta editură politică sub titlul "Jurnal politic". Se stinge din viață la 28 noiembrie 1973, la Paris. Este inmormantată la Castelul Menars de pe Valea Loarei. În porțiunea de nord-est a
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]