19,017 matches
-
urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul superior al configurării. Strofele - că aspecte "materiale" ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție - au o autonomie, dar, în același timp, se supun unui "efect" unitar, întregului, prin relații firești - o orchestrație extrem de atentă în care fiecare element, detaliu contează, în care totul se leaga: Stanțele devin o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
din "Veghea lui Roderick Usher", Ion Barbu, avea să aducă unele lămuriri, în studiul despre Jean Moréas, din 1947. Meritul principal al romanticului american, sugerează scriitorul român, pare să fi fost geniul sau de a identifica (intui) unele probleme fundamentale - autonomia artei, natura cunoașterii poetice, importanța efectului - și de a fi oferit răspunsuri proprii, chiar dacă incomplete. Ceea ce, la Poe, rămâne la nivelul textului și receptării lui, devine, la Ion Barbu o chestiune de poetica generală - poiesis-ul are un domeniu al său
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și proza, 1984, p. 139: "Eseistul mi se pare mai important în Valéry decât însuși poetul Vrăjilor. Bucată Eureka, de exemplu, te obligă să saluți foarte adînc Omul Vincian din Valéry. Trebuie să ne mirăm totuși cum Valéry, care proclama autonomia poemei față de celelalte genuri literare, desfășoară în versuri oblonul material al unei retorice abia răscumpărata de aurul din care e turnata". 64 Paul Valéry, "Discours sur l'esthétique", în Oeuvres, I, 1968, p. 1309: "L'artiste vit dans l'intimité
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Relaxarea criteriilor politice de recrutare coincidea de altfel cu o nesperată deschidere față de Occident, și chiar cu un nou stil și o nouă practică ale discursului public. Ajuns la maturitate, sistemul își îngăduia acum un anume grad de toleranță față de autonomia individuală, fără să se mai teamă de o contestare de masă. Acest nou val a fost imediat celebrat, cum se și cuvenea, în romane și chiar în filme care exploatau ineditul unor situații inginerul care are dreptate acolo unde vechiul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mult, această exigență irealizabilă s-a transferat în parte măcar asupra tuturor componentelor coaliției de guvernare instalate la putere în 1996. Or, partidele componente ale CDR nu acceptaseră altă formulă înafara alianței electorale tocmai fiindcă nu renunțaseră nicio clipă la autonomia, adesea centrifugă, a propriilor lor agende. Încă și mai mult, alianța constituită în vederea turului doi al alegerilor prezidențiale, și care devenise coaliție de guvernare după victoria lui Emil Constantinescu și datorită acesteia, grupa formații politice foarte diferite: pentru a da
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
comunități. După 2000, în pofida caracterului său profund centralist, PSD (fostl PDSR) a fost nevoit să accepte aceste progrese, dar le-a interpretat în beneficiu propriu, generând fenomenul "baronilor locali" profitori prin mijloace adesea dubioase ai puterii sporite a elitelor locale. Autonomia locală nu e încă integral consfințită prin lege, și încă și mai puțin prin habitus, mai ales că experiența istorică, cu precădere cea din Vechiul Regat, e foarte departe de experiența comunelor libere dintr-o mare parte a Occidentului. O
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
regiuni, coalițiile de județe suntmult prea conjuncturale pentru a avea vreo șansă în fața unor regiuni cu tradiție, ca Lombardia sau Rhône Alpes. Valorificarea tradițiilor regionale, care ar putea da cu totul altă consistență procesului, suscită temeri legate de revendicările de autonomie ale vechilor Ținuturi Secuiești. În fapt, e vorba din nou de o retorică a patriei în pericol, și adevărata cauză a rezistenței față de o reorganizare de fond a structurii administrative moștenite de la Ceaușescu este aceea că elitele politice județene și-
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
noi dovezi despre vechimea românilor și despre permanența existenței lor pe acest teritoriu în perioada imediat următoare cuceririi romane. A doua parte este o analiză critică a împrejurărilor și efectelor unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică, autorul militând pentru restabilirea autonomiei religioase a românilor, pentru respectarea drepturilor stipulate inițial. Înrudită îndeaproape cu Istoria Besearicei.... este Protopapadichia (publicată abia în 1865-1866, în revista „Sionul românesc” din Viena, și editată în 1997), o pledoarie la fel de vie pentru apărarea prerogativelor funcției de protopop, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
pentru rolurile din viață care se potrivesc poziției grupului respectiv în ansamblul societății. De exemplu, copiii clasei de jos, indiferent de sex, învăță valorile care îi pregătesc pentru a primi ordine și pentru a corespunde în ocupații unde au puțină autonomie ori oportunitate de avansare. Sau, fetele sunt pregătite pentru gospodărie ori ocupații care în mod tradițional sunt plătite mai puțin. În contrast, copiii din clasa de mijloc și din cea de sus învăță să gândească și să lucreze independent (deși
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
socialiste. Spre exemplu, economia fostelor țări comuniste era sufocată de centralizarea excesivă, deciziile trebuiau să fie aprobate de la centru. În țările capitaliste, o problemă oarecum similară se produce când pro-prietarii de capital păstrează controlul ierarhic chiar dacă acordă muncitorilor mai multă autonomie ca să poată crește productivitatea. De aceea, în unele țări ca Japonia, Suedia, SUA și altele, din ce în ce mai multe companii au început să adopte forme mai puțin centralizate de organizare a muncii. Dar măsura în care birocrația este o formă eficientă a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
spre deosebire de familiile muncitorești și cele sărace care accentuează pe obediență și conformare. Aceste diferențe se bazează pe situația diferită a pozițiilor sociale ale celor două grupuri. În general, părinții socializează copiii lor în modalități care reflectă propria lor experiență de autonomie sau conformare în profesie. Ca rezultat, elevii și studenți care aparțin clasei de mijloc și celei de sus li se inculcă valorile necesare pentru ocupații manageriale sau înalt profesionalizate, în timp ce elevii și studenții proveniți din clasa muncitoare sau din familii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul - religia de stat a imperiului - aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Boiu (Abțdariu pentru școlele populare române), este scris în litere de tranziție, apoi în caractere latine, cuprinzând următoarele părți: Vorbirea, Citirea, Scrierea, Aritmetica, Geografia, Istoria, Fizica, Istoria naturii, Cântarea și Desenul. Istoria, ca obiect de studiu, încă nu își dobândise autonomia. Acest lucru avea să se petreacă, în Transilvania, doar după 1868 (cu ocazia legii educației emise de guvernul maghiar), care specifica faptul că istoria trebuia studiată ca materie separată. Al doilea abecedar apărut în 1861 purta semnătura lui Vasile Petri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exemplu, consideră limbajul o "structură structurantă", în sensul că este atât o structură (un sistem articulat și coerent de semne), cât și un instrument de structurare a realității prin crearea de categorii semantice, care cu timpul devin reificate, dobândind o autonomie față de creatorii săi, ceea ce le conferă capa citatea de a le modela gândirea. Devenită o metodă standard în repertoriul metodologic al științelor sociale încă de la începutul secolului al XX-lea4, analiza calitativă a documentelor sociale (i.e., "analiza discursivă") a fost solid
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a intra tot mai adânc în sfera de influență rusească. Regimurile fanariote au fost înlăturate de către Poartă în urma Răscoalei de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, înregimentată inițial războiului elen de independență declanșat de Alexandru Ipsilanti pe teritoriul Țărilor Române. Revendicările autonomiei naționale atât față de Poartă, cât și față de greci a aruncat în conflict pe pandurii lui Tudor și revoluționarii lui Ipsilanti, fapt care, alături de lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideii de națiune" pentru intelectualii români (Hitchins, 1998, p. 285), anul 1848 constituie un moment de răscruce în cristalizarea naționalismului politic românesc. După cum punctează și K. Hitchins, în toate cele trei Țări Române, revoluționarii pașoptiști și-au justificat revendicările de autonomie politică și independență națională fundamentându-le pe baza ideii "drepturile inerente ale comunității etnice la autodeterminare" (p. 285). Fragmentarea statală a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să iasă de sub protectoratul rusesc, iar în Ardeal ei au căutat să dobândească autonomie națională și drepturi colective în cadrul unui Imperiu Habsburgic federalizat. În Moldova, Dorințele Partidei Naționale din Moldova, documentul-program redactat de Mihail Kogălniceanu după arestarea fruntașilor mișcării de către domnitorul Mihail Sturdza, specifica explicit printre revendicări "Unirea Moldovei cu Țara Romănească". Apreciată ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
timp, deznodământul Războiului Crimeii (1853-1856) soldat cu înfrângerea Rusiei (devenită "jandarmul Europei"), a bulversat raportul de forțe geopolitic, creând o breșă nesperată pentru ideea unirii principatelor danubiene. Trecute sub regimul garanției colective a Marilor Puteri, dar rămânând sub suzeranitate otomană, autonomia politică a principatelor și securitatea comercială pe Dunăre (principalul flux cerealier) au devenit o chestiune de interes european. Tratatul de pace de la Paris (1856) mai prevedea, pe lângă libera circulație pe Dunăre, și consultarea populației din cele două principate în vederea organizării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imaginat și aplicat de prințul maghiar al Transilvaniei reflectă axa etnică a memoriei naționale românești. Independența. Două evenimente cardinale perforează firul devenirii naționale a românilor în perioada pe care o avem în vizor: Unirea principatelor danubiene din 1859 și obținerea autonomiei statale prin câștigarea Războiului de Independență în 1878. După cum am văzut în secțiunea precedentă, Unirea principatelor române a inițiat un amplu proces de reorganizare națională a memoriei colective în jurul ideii de unitate primordială. În secțiunea de față vom urmări mutațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai degrabă lui Heliade însuși decât conducătorului dac. Această independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin Războiul de Independență prin care principatul România își dobândea autonomia în fața Imperiului otoman. Ideea de libertate națională, strâns înșurubată cu cea de unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deziderate, la fel cum unificarea politică nu s-a produs instantaneu, nici cea educațională nu s-a realizat peste noapte. Pe plan politic, la 1918 românii transilvăneni care au semnat rezoluția de unire cu Vechiul Regat au păstrat totuși o autonomie provizorie a Ardealului până la adunarea unei constituante aleasă de către toți românii (Livezeanu, 1998, pp. 160-161). Ca urmare, după momentul proclamării Unirii de la 1 decembrie 1918, puterea guvernamentală, legislativă și executorie a Transilvaniei a fost ținută de Consiliul Dirigent alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pp. 160-161). Ca urmare, după momentul proclamării Unirii de la 1 decembrie 1918, puterea guvernamentală, legislativă și executorie a Transilvaniei a fost ținută de Consiliul Dirigent alcătuit din 15 membri (printre care se numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
printre care se numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești o constituia cadrul confesional al educației transilvănene. Slăvite pe plan cultural ca "azilurile naționalității românești", Bisericile ardelene (Unită și Ortodoxă) au prezervat, prin școlile confesionale pe care le organizau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în umbră. Însă nu se poate trece cu vederea faptul că acest criteriu nu este aplicat riguros: epoca fanariotă continuă să fie reliefată în majoritatea periodizărilor istoriei românilor ca un interval definitoriu, chiar dacă simbolizează o perioadă negativă în evoluția spre autonomie a poporului român. Respectarea cu strictețe a criteriului etniei elitei politice ar prescrie eludarea importanței epocii fanariote în devenirea poporului român, ceea ce nu se întâmplă în discursul istoriografic gravat în manualele școlare de istorie națională. O altă caracteristică a discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto, la un separatism pe criterii naționale ale clasei truditoare, propunerea "autonomiei național-culturale" este denunțată ca falsă soluție la chestiunea spinoasă a națiunii în gândirea marxistă. Mai grav, această autonomizare pe criterii național-culturale duce la reificare liniilor verticale dintre națiuni, în același timp în care obscurează mult mai însemnatele clivajele clasiale pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]