17,832 matches
-
lui Hideyoshi au fost scrise în multe documente și erau aproape identice cu planurile de cucerire efectuale de Japonia imperială în prima jumătate a secolului XX. Viceamiralul Marinei Regale Britanice, George Alexander Ballard (1862-1948) a complimentat victoria amiralului Yi din bătălia de la Hansando: ",Aceasta a fost o urmare a încoronării marelui amiral coreean. În timpul scurt de doar șase săptămâni (de fapt aproximativ nouă săptămâni; între 7 mai 1592 și 7 iulie 1592), el a obținut o serie de victorii de neegalat
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
general de divizie (general-maior) în 1918. El a rămas în statul major al lui Foch și după ce acesta din urmă a fost numit „Comandant Suprem Aliat” în primăvara anului 1918. Weygand a fost omul de încredere al lui Foch în timpul bătăliei de pe Marna. În 1918, Weygand a fost unul dintre negociatorii armistițiunului cu Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului polono-sovietic, Weygand a fost membru al Misiunii interaliate în Polonia în perioada iulie-august 1920. Aliații
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
fi capitulat. Olandezii au capitulat a doua zi dimineață. Teritoriul Olandei era plasat strategic între Regatul Unit și Germania Nazistă, fiind considerat la Berlin o bază navală și aeriană perfectă pentru invadarea Angliei, care ar fi urmat victoriei germane în bătălia aeriană împotriva RAF. Olanda a adoptat o poziție de neutralitate fermă în timpul primei conflagrații mondiale, iar la Amsterdam se dorea păstrarea aceleiași politici și în cadrul noului conflict care se prefigura. Olandezii au refuzat ferm să accepte ajutorul francez în armament
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
de patru femei în costum national, ținând în mâini câte o cunună de lauri. Ecaterina Teorodoriu murise în ziua de 22 August 1917, în luptele care au avut loc pe Dealul Secului, în zona Muncelu - Varnița, în ultima fază a bătăliei de la Mărășești. Înmormântată inițial în satul Fitionești, rămăsițele eroinei au fost aduse din Moldova și reînhumate la Vădeni în iunie 1921. După construcția mausoleului, ele au fost din nou inhumate în acesta. Mausoleul a fost inaugurat la 6 Septembrie 1936
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
fost desfășurate pe întreg teritoriul peninsulei Coreea. Dispozitivele Hwacha au fost utilizate pe scară largă în timpul invaziilor japoneze din Coreea. Acestea erau plasate de obicei în fortărețe sau cetăți și folosite pentru apărare. Puterea lor s-a remarcat în multe bătălii. Cea mai importantă a fost bătălia de la Haengju, în care o armată coreeană de doar 3.400 de soldați a învins o armată japoneză de 30.000 utilizând 40 de dispozitive Hwacha. În această bătălie, samuraii infanteriști ai armatei japoneze
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
Coreea. Dispozitivele Hwacha au fost utilizate pe scară largă în timpul invaziilor japoneze din Coreea. Acestea erau plasate de obicei în fortărețe sau cetăți și folosite pentru apărare. Puterea lor s-a remarcat în multe bătălii. Cea mai importantă a fost bătălia de la Haengju, în care o armată coreeană de doar 3.400 de soldați a învins o armată japoneză de 30.000 utilizând 40 de dispozitive Hwacha. În această bătălie, samuraii infanteriști ai armatei japoneze au mărșăluit în formații dense, fiind
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
s-a remarcat în multe bătălii. Cea mai importantă a fost bătălia de la Haengju, în care o armată coreeană de doar 3.400 de soldați a învins o armată japoneză de 30.000 utilizând 40 de dispozitive Hwacha. În această bătălie, samuraii infanteriști ai armatei japoneze au mărșăluit în formații dense, fiind loviți cu ușurință de săgețile-rachete propulsate cu ajutorul Hwacha. Dispozitivele Hwacha s-au folosit și pe mare, la bordul navelor panokseon din flota amiralului Yi Sun-sin. Acestea au fost utilizate
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
din lemn de stejar. Frânghiile utilizate sunt de obicei din cânepă. În armata coreeană lucrau ingineri de asalt și fierari care făceau reparații în cazul în care dispozitivele se deteriorau din cauza condițiilor proaste de transport, a vremii rele sau a bătăliilor. Spre deosebire de tunurile și mortierele folosite de occidentali în Evul Mediu și secolul al XVI-lea care necesitau ghiulele grele de fier, Hwacha utiliza săgeți subțiri și ușoare. Aceasta îl făcea o armă foarte ușor de manevrat în asedii. Orificiile din
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
manieră defensivă. Cu toate acestea, unii istorici occidentali sau estasiatici au ajuns la concluzia că, în unele cazuri, acestea au fost utilizate ofensiv dinspre mare spre teren în timpul atacurile navale. Dispozitivele au fost utilizate în acest mod în special în bătălia de la Noryang (anul 1598) din războiului Imjin. Hwacha era construit pentru a fi foarte bine supravegheat în timpul folosirii. După ce armata se întorcea în tranșee sau în tabără, soldații trebuiau să demonteze arma de asediu, plasând lansatorul în partea de sus
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
au fost atacați, fără succes, la Sela sau Petra, de către Athenaeus, un ofițer al regelui Antigonus I, în cadrul celui de-al III-lea război dintre Diadohi. Evenimentul este menționat de către un ofițer seleucid, Hieronymus din Cardia, în raportul său asupra bătăliei. Pe la 50 î.Hr. istoricul grec Diodor din Sicilia l-a citat pe Hieronymus, adăugând: „Așa cum Seleucizii au încercat să-i supună, așa au făcut și romanii mai multe tentative de a pune stăpânire pe profitabilul lor comerț.” Cultura nabateeană a
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
este o fântână de lângă localitatea Lipnic, Raionul Ocnița, Republica Moldova. Conform tradiției locului păstrată de-a lungul secolelor, de lângă această fântână a început faimoasa bătălie de la Lipnic din 1469 (sau 1470, după alte surse) în care Ștefan cel Mare i-a înfrânt pe tătarii de pe Volga ai Hanului Mamac. Datând cel puțin din secolul XV, fântâna a fost reabilitată de câteva ori de-a lungul
Fântâna Cadânei () [Corola-website/Science/332518_a_333847]
-
făcea parte din "„Drumul Prahovei”", era parcursă de o potecă. Deoarece aceasta ocolea vama dintre Principatul Transilvaniei și Țara Românească, accesul pe aici spre Brașov a fost până în 1784 oprit de plăieșii din Săcele. În Primul Război Mondial, aici în timpul "Bătăliei Trecătorilor" din 1916, Corpului 39 (alcătuit din Divizia 51 austro-ungară și Divizia 187 germană) condus de generalul von Staabs, i-au fost opuse trupe ale Diviziei 3 române (din Armata a II-a aflată sub conducerea de Generalului Averescu). Planul
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]
-
astfel încât aceastea să nu poată sări în ajutorul celor care apărau Pasul Predeal. Linia de apărarea - pe plan local, a fost păstrată până la retragerea generală a armatei române spre est de după 21 noiembrie/4 decembrie 1916, ca o consecință a Bătăliei de pe Neajlov-Argeș.
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]
-
a locuitorilor sunt copiii ilegitimi ai regelui, Tarlan, Elodie și Agulphus. Tripleți separați la naștere, magie și monștri, vrăjitori și război, în îndepărtatul regat Toronia. Secretele de familie se împletesc cu fenomene miraculoase într-o poveste în care creaturile ciudate, bătăliile și puterea determină destinele tripleților Tarlan, Elodie și Gulph. Separați la naștere, cei trei cresc fără a ști nimic unul despre celălalt. Totuși, există o profeție străveche, în care se vorbește despre faptul că, într-o bună zi, cei trei
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
trecea bulevardul Chang’an călare pe măgar și Femeia cu buchetul de flori, amintesc de tradiția prozei fantastice chineze și aduc în prim-plan personaje feminine, a căror frumusețe exercită o fascinație irezistibilă, la granița supranaturalului. Altele, cum ar fi Bătălia din pădurea plopilor albi sau Cătușe la degetele mari, au în centru secvențe din realitate văzute prin ochii copiilor. „O copilărie nefericită este o sursă de inspirație inepuizabilă“, consideră Mo Yan, iar micii protagoniști îi oferă ocazia de a povesti
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
al Man Booker Prize și nominalizat la National Book Critics Circle Award, James explorează genuri multiple - thrillerul politic, biografia orală și povestirea polițistă - pentru a dezvălui istoria Jamaicăi de la sfârșitul anilor ’70, tentativa de asasinare a lui Bob Marley și bătăliile clandestine ale țării din timpul Războiului Rece. Povestirile și scrierile sale de nonficțiune au apărut în reviste precum Esquire, Granta și The Caribbean Review of Books. Marlon James predă literatura engleză la Macalester College, în St. Paul, Minnesota. Romanul Potențialul
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
care partidele își pierduseră bruma de orgolioasă identitate, în care nu se mai înțelegea cine e mai de dreapta și cine e de stânga sau de care centru, stânga sau dreapta, cu licitații de mântuială, când se adjudecau "în urma unor bătălii de culise ucigătoare" păduri, rafinării, moșii de mii de hectare, lacuri întregi, terenuri de vânătoare, apar personaje cu nume de un comic covârșitor, sugerând vane aspirații către o ascendență aristocratică sau o răsunătoare faimă de mahala: Coriolan Pomposu, Elefterie Teoforu
Dinu Săraru, un romancier pentru toate anotimpurile… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105826_a_107118]
-
un fel de război: un război al înțelegerii, care privește necesitatea de a avea sau nu motive întemeiate pentru ceea ce acceptăm ca adevărat. Deși cartea de față tratează conflictul dintre religie și știință, eu consider că acesta este doar o bătălie dintr-un război mai mare - dat între rațional și superstiție. Religia este o simplă marcă a superstiției (alături de astrologie, fenomene paranormale, homeopatie și vindecări spirituale), însă e cea mai răspândită și nocivă formă a acesteia. Iar știința este o simplă
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
cu hangiul și de obicei și cu un măcelar, un morar și doi cărămidari. Cu ăștia stau și mă tâmpesc jucând toata ziua șeptic și table, unde se iscă nenumărate gâlcevi și, la supărare, nesfârșite înjurături; și de cele mai multe ori bătălia se dă pe o para, dar asta nu înseamnă că răcnetele nu ni se aud până la San Casciano. Astfel, înconjurat cum stau de păduchii ăștia, mă căznesc să nu-mi mucegăiască creierul, și-mi vărs focul pe ticăloasa asta de
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
(în rusă "Куликовская битва, Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită de istoricii ruși ca
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
În schimb, în 1371 Mamai a oferit acest titlu Prințului Tverului, ceea ce Dmitri nu a acceptat. Conflicul a izbucnit în 1377 când un prieten al lui Mamai a învins armatele unite ale Suzdalului și Moscovei sub comanda lui Dmitri în Bătălia de pe Râul Piana. Victorioșii au început apoi să jefuiască Nijni Novgorod și Riazan. După victorie Mamai a încercat să își reafirme controlul asupra statelor tributare Hoardei de Aur. În 1378 a trimis forțe comandate de Murza Begich pentru a se
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
și Riazan. După victorie Mamai a încercat să își reafirme controlul asupra statelor tributare Hoardei de Aur. În 1378 a trimis forțe comandate de Murza Begich pentru a se asigura de obediența prințului Dmitri. Armata Hoardei a fost învinsă în Bătălia de pe Râul Vojna iar Murza Begich a fost ucis. Între timp un alt han, Tohtamîș, s-a ridicat în Asia Centrală pentru a-l provoca pe Mamai pentru tronul Hoardei. Deși inițial nu a avut succes, hanul Tohtamîș a început să
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Briansk. În ciuda alianței lui Oleg cu Mamai, un număr de boieri din Riazan au dezertat pentru a se alătura armatei lui Dmitri (numărul exact nu este cunoscut dar în jur de 70 de boieri au fost pe lista morților după bătălie). Prințul Dmitri a aflat de apropierea armatelor Lituaniei și Riazanului. Pe 7 septembrie 1380 forțele prințului Dmitri au traversat Donul pentru a ataca înainte ca inamicul să își unească forțele. Armatele ruse combinate sub comanda Marelui Prinț de Vladimir Dmitri
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
rusă) au avut de înfruntat o armată tătară mult mai numeroasă sub comanda lui Mamai, hanul Hoardei de Aur. Aliații lui Mamai, Marele Prinț Oleg al II-lea al Riazanului și Marele Prinț Iogalia al Lituaniei, au ajuns târziu la bătălie. Conform unei teorii lansate de istoricul rus Dmitri Balașov, Oleg nu dorea să se alăture niciunei tabere și probabil a trimis intenționat acei "dezertori" pentru a-l ajuta pe Dmitri, pretinzând în același timp că Riazanul a rămas loial Hoardei
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Dmitri Balașov, Oleg nu dorea să se alăture niciunei tabere și probabil a trimis intenționat acei "dezertori" pentru a-l ajuta pe Dmitri, pretinzând în același timp că Riazanul a rămas loial Hoardei. Vechiul poem rus "Zadonșcina" listează că la bătălie au participat 150.000 de ruși și 300.000 de tătaro-mongoli dar dimensiunea reală a Câmpiei Kulikovo nu permite un număr atât de mare de trupe. Armatele reale numărau în jur de 60.000 de ruși, inclusiv 7.000 de
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]