18,350 matches
-
ani. Ophiuchus conține șapte roiuri globulare, M9, M10, M12, M14, M19, M62 și M107, roiurile deschise NGC 6633 și IC 4665, nebuloasele IC 4603-4604, nebuloasa planetară NGC 6572, "Nebuloasa Fluturele" M2-9, care este o stea simbiotică, și Barnard 68, un nor de praf întunecat. În urmă cu peste 60 de ani a fost lansată pentru prima dată ipoteza existenței celei de-a 13-a zodii. Mai mulți astrologi din cadrul Uniunii Astrologice Internaționale au observat atent constelațiile străbătute de Soare în rotația
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
2-lea", iar dacă apar și "ocupanți" se numește "întâlnire de gradul al 3-lea". Mai recent, o presupusă răpire de oameni este numită "întâlnire de gradul al 4-lea". Adesea sunt luate drept OZN-uri fenomene naturale: planete, bolizi, nori stratosferici (îndeosebi în amurg), fulgere globulare etc. dar și creații omenești: avioane (mai ales experimentale), elicoptere, baloane etc. Există și farse. Cu toate acestea, pentru circa 5-10% din observații, aceste explicații sunt excluse. Din acest motiv se face adesea asocierea
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
nou prin întoarcerea la originea vieții. El poate accede la condiția normală a corpului și a minții (care sunt una) prin înțelegerea existenței de la rădăcinile ei. Așezați în zazen lăsați imaginile, gândurile, formațiunile mentale izvorâte din inconștient să treacă precum norii pe cer - fără să vă opuneți lor, fără să le prindeți. Precum umbrele în fața unei oglinzi, emanațiile subconștientului trec, apar din nou și se risipesc. Și ajungeți la inconștientul profund, fără gând, dincolo de toată gândirea (hishiryo) adevărata puritate. Zenul este
Zazen () [Corola-website/Science/302286_a_303615]
-
geologic cel mai activ obiect din Sistemul solar. Această activitate geologică este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter și a celorlalți sateliți galileeni - Europa, Ganymede și Callisto. Câțiva vulcani produc nori de sulfură și dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată cu 100 de munți ce au fost ridicați de compresia puternică a scoarței silicate a satelitului. Unele vârfuri sunt mai înalte
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
apă înghețată, Io este format din piatră silicată ce învelește un miez de fier topit sau sulfit de fier topit. Suprafața sa este caracterizată de întinderi de sulf și dioxid de sulf înghețat. Din cauza vulcanismului Io are multe trăsături unice. Norii săi vulcanici și scurgerile de lavă produc mari schimbări ale suprafeței și o vopsesc în diverse nuanțe de roșu, galben, alb, negru și verde, în principal din cauza compușilor de sulf. Multe curgeri de lavă extinse, unele de peste 500 km lungime
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
impact. Imaginile cu o rezoluție mai ridicată au arătat o suprafață relativ tânără, punctată cu gropi de o formă ciudată, munți mai înalți ca vârful Everest și caracteristici asemănătoare fluxurilor de lavă vulcanică. Imediat după întâlnire, s-a observat un nor imens ridicâdu-se de pe suprafața satelitului, indicând faptul că este geologic activ. "Voyager 2" a trecut pe lângă acesta pe data de 2 iulie 1979 la o distanță de 1,130,000 km. Chiar dacă nu s-a apropiat la fel de mult ca "Voyager
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
monitoriziți și fără ca o navă spațială să fie în apropierea acestui satelit. Sonda spațială Noi Orizonturi în drumul său spre Pluto și Centura Kuiper de asemenea a captat numeroase poze cu Io pe 28 februarie 2007. Aceste imagini includ un nor imens în Tvashtar, oferind primele observații detaliate ale celei mai mari clase de nori vulcanici ionieni de la observarea lui Pelle în 1979. Noi Orizonturi a captat imagini ale unui vulcan în Girru Patera aflat în stadiile inițiale unei erupții și
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Noi Orizonturi în drumul său spre Pluto și Centura Kuiper de asemenea a captat numeroase poze cu Io pe 28 februarie 2007. Aceste imagini includ un nor imens în Tvashtar, oferind primele observații detaliate ale celei mai mari clase de nori vulcanici ionieni de la observarea lui Pelle în 1979. Noi Orizonturi a captat imagini ale unui vulcan în Girru Patera aflat în stadiile inițiale unei erupții și câteva erupții vulcanice care au avut loc după prăbușirea lui Galileo. Io îl orbitează
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Girru Patera aflat în stadiile inițiale unei erupții și câteva erupții vulcanice care au avut loc după prăbușirea lui Galileo. Io îl orbitează pe Jupiter de la o distanță de 421.700 km de la centrul planetei și 350.000 km de la nori. Acesta este cel mai apropiat satelit galileean al lui Jupiter, aflându-se între Thebe și Europa. Incluzând sateliții interiori, Io este al 5-lea satelit după Jupiter. O mișcare de revoluție se face în 42,5 ore. Acesta se află
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are o rază de 1.821,3 km (cu 5% mai mare decât a Lunii) și o masa
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are o rază de 1.821,3 km (cu 5% mai mare decât a Lunii) și o masa de 8.9319 × 1022 kg (cu 21% mai mare
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
compoși mafici sau ultra-mafici (bogați în magneziu). Un alt produs al acestei activătăți este sulful, gazul de dioxid de sulf și materiale piroclastice din silicați (cum ar fi cenușă) sunt aruncate la o înălțime de 200 km în spațiu, producând nori largi în formă de umbrelă, care pictează terenul înconjurător în roșu, negru sau alb, și produce materie primă pentru atmosfera neregulată a lui Io sau magnetosfera extensivă a lui Jupiter. Suprafața lui Io este punctată cu depresiuni vulcanice numite "paterae
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
rezultat al fuziunii nucleare a hidrogenului, în toate stelele, în afară de cele foarte grele, unde heliul fusionează în elemente mai grele spre sfârșitul vieții lor.(vezi versiunea recentă în lb.eng.) Pe pământ, greutatea redusă a heliului a cauzat evaporarea din norul de gaze și praf din care planetă s-a condensat, si, de aceea,este relativ rar. Heliul prezent astăzi este în principal creat prin dezintegrarea radioactivă naturală a unor elemente radioactive grele (toriul și uraniul), dat fiind că particulele alpha
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
fi luat în considerare cei doi electroni. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De exemplu, stabilitatea și energia joasă a norului elecronic al heliului explică faptul că este cel mai inert element chimic, si de asemenea lipsa de interactiune a atomilor de heliu între ei, fapt care determină punctul cel mai scăzut de topire, respectiv de fierbere, dintre toate elementele chimice
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
protiu), cu o înjumătățire de 3 secunde.. Nucleu atomului de heliu-4, care este identic cu o particulă alfa, prezintă un interes deosebit deoarece sarcina să scade exponențial de la un maxim în punctul central, exact la fel ca densitatea sarcinii propriului nor de electroni al heliului. Motivul acestei simetrii este simplu: perechea de neutroni și perechea de electroni din nucleu se supun exact acelorași reguli de mecanica cuantică că și perechea de electroni ai heliului (deși particulele nucleare se supun unor potențiale
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
nici unul neavând un moment orbital angular, fiecare anulându-și reciproc spin-ul intrinsec. Această aranjare este extrem de stabilă energetic pentru toate particulele, si aceasta stabilitate explică multe caracteristici cruciale ale heliului în natură. De exemplu, stabilitatea și energia joasă a norului elecronic al heliului explică faptul că este cel mai inert element chimic, si de asemenea lipsa de interactiune a atomilor de heliu între ei, fapt care determină punctul cel mai scăzut de topire, respectiv de fierbere, dintre toate elementele chimice
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
părți, țăranului îi revenea doar o parte. După mai puțin de două decenii de la prima conflagrație mondială, timp în care oamenii au plâns pe cei dispăruți și și-au urmat cursul vieții lor simple, pe cerul Europei s-au adunat nori negrii ai războiului. Puternicii continentului încheiau tratate secrete, înfigeau lăcomi iataganele în trupul unor vecini, dar se pândeau feroce. În tihna patriarhala a satelor, s-au revărsat ordine de chemare la concentrare. Oamenii au înțeles că urgia războiului este aproape de
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
este februarie, cu o medie de circa 50-60 mm (80 mm la altitudini înalte)iar luna iunie este cea mai ploioasă, cu 120-140 mm precipitații(160 mm la munte). În lunile foarte calde de vară se produc frecvente "ruperi" de nori, producându-se viituri periculoase ale râului Costești ce străbate localitatea. Menționăm viitura din data de 12 august 1955, când în decurs de o oră s-au monitorizat precipitații de 102,4 mm și care au dus la modificarea pe alocuri
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
galeriile colecționarilor, în orice salon sau în orice încăpere în care există un tablou. O poți afla în Franța, în Europa, în America. Această poveste este opera sa, pânzele sale străbătute de lumină, în care te întâmpină apa, iarba, arborii, norii, seninuri înalte și apusuri obosite, presentimentul sau nostalgia soarelui, blândețea lunii și a stelelor, reflexele argintii ale nopții și ale tăcerii. Fiecare din aceste pânze vorbește pentru Corot, ne spune:" "În acea zi, în acea dimineață, în seara sau în
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
de la Institutul de Tehnologie din Messachusetts a reluat experimentul cu 127 de oglinzi pătrate din bronz, focalizându-le pe o machetă din lemn aflată la 30 de metri. Flăcările au izbucnit, dar numai după ce pe cer nu au mai fost nori, iar macheta nu s-a mișcat timp de zece minute. S-a ajuns la concluzia că arma este fezabilă doar în condiții ideale. Grupul MIT a repetat experiența în spectacolul televizat "MythBusters", folosind ca țintă o barcă de lemn din
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
omului. Străbatând ziua cerul, Mithra vede și aude totul din cer sau de pe pamânt întrucât el are 10.000 de ochi și 1000 de urechi. El este înarmat cu o măciucă de lemn ferecat cu care alungă demonii (alegorie pentru nori) ce năvălesc spre el. În Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Îi erau consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și era zeul suprem al oștirilor. La inițiere novicele era adus în mod ritual legat la ochi
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
alb (Airavata), care era întotdeauna victorios și care avea patru colți de fildeș ce semănau cu un munte sfânt. De-a lungul timpului, Indra a primit numeroase nume: Sakra („Cel Puternic”), Vajri („Cel care fulgeră”), Purandara („Distrugătorul orașelor”), Meghavahana („Călărețul norilor”) și Svargapati („Domnul Cerului”). Reședința celestă a lui Indra este tărâmul ființelor divine zeiești (Svarga Loka), paradisul celest, care înconjoară cel mai înalt pisc al muntelui sacru Meru. Acest paradis se putea deplasa oriunde, la comanda stăpânului său, Indra. Indra
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
inspiră sau expiră, nu aer atmosferic ci umezeală sau umiditate, astfel încât expirația este un soi de transpirație. Percepțiile diferă în funcție de constituția, și în special de temperatura aerului din fiecare individ. Dacă aerul părăsește cu totul sângele, se produce moartea. În "Norii" lui Aristofan, Socrate se roagă "Domnului și Stăpânului, nemăsuratului Aer, care ține pământul în înalturi". În dialogul platonic "Phaidon", se spune că printre teoriile pe care Socrate le-a studiat în tinerețe ar fi fost una care susține că noi
Diogenes din Apollonia () [Corola-website/Science/302197_a_303526]
-
les feuilles" (Clopote printre frunze) sau în suita de șapte piese miniaturale cu tentă programatică intitulată "Colțul copiilor". Aici vom întâlni expresivitatea sugestivă a unei muzici care intonează "Serenada pentru păpușă". Debussy ne propune chiar o "muzică picturală" prin piesa "Nori" din prima nocturnă pentru orchestră. Debussy place deoarece, la audierea unor piese, melomanii descoperă o nouă conduită melodică și noi combinații ritmice și armonice. Pentru mulți auditori, mai puțin pregătiți prin lipsa de cunoaștere a spațiului cultural al timpului, ascultarea
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]