18,686 matches
-
din Iași, a avut timpul să înființeze acest spital atât de bine conceput; și a avut timpul să moară, încă tânăr. M-am deprins acum să privesc, meditativ, la bustul doctorului Sandu Avasilcăi și să duc, noaptea mai ales, convorbiri tăcute cu dânsul. Nu cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe culoar și mă anunță: "Am câștigat o mașină la loterie la Frankfurt. O loterie "specială". Un B.M.W. sport. M-au anunțat"... Ar trebui să-i cer unele amănunte; dar nu o întreb nimic. "M-au anunțat prin indigență." Tac în continuare. O să caut ce înseamnă "indigență"... Desigur, nu înseamnă, în română, ceva anume... "indigență"... Tac... "Dar am preferat telecartingul." (Telecarting... o să caut și asta.) Acum însă simt că este politicos să intru în joc și spun că "telecartingul" mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când se afla la beție, povestea cu o patimă specială teoria lui despre bun simț. Povestea despre mai multe întâmplări în care, fiind comandant de pluton de execuție pentru a lichida țărani și familiile rezistente la colectivizare, erau unii care tăceau, dar alții, nenorociții, țipau și înjurau. "Aceștia nu aveau nici un bun simț, așa cum spun făcea căpitanul -, erau și din ăștia, cu lipsă de bun simț, de trebuia mai întâi să-i pocnești cu patul puștii în cap, la dracu.... ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fără nici o formalitate, totul decurgea firesc, simplu. La masa mea s-a așezat într-o zi un ins între două vârste, îmbrăcat îngrijit, un om cuminte, "obișnuit". Amândoi, și eu și el, eram taciturni; am fi rămas, probabil, două prezențe tăcute de nu aș fi avut eu, pe masă, un ziar în care, pe două pagini întregi, se descria viața primului animal "clonat", oaia Dolly. Insul m-a întrebat, trăgând cu ochiul la ziar, dacă mă interesează problema. Se vedea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că sunteți psihiatru", mi-a spus. Această convingere a lui m-a indispus. Nu am niciodată chef de mărturisiri profesionale, meseria mea mă obligă la meditație; cred că îmi interzice exuberanțele și mărturisirile. A simțit îndată reacția mea. Așa că am tăcut, un timp, amândoi. Priveam la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un peisaj japonez. ..."O corabie albă pe mare trecea, a recitat deodată omul meu... Aș vrea să vorbim despre o corabie care rătăcește, ca o nălucă, fără a ancora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un peisaj japonez. ..."O corabie albă pe mare trecea, a recitat deodată omul meu... Aș vrea să vorbim despre o corabie care rătăcește, ca o nălucă, fără a ancora undeva"... L-am ajutat "tăcând", înțelegeam că are o poveste, că are ceva de mărturisit. Așa a început extraordinara lui istorie. Nu aveam alt rol decât să ascult. Dar și ascultatul poate fi un rol principal. Pe scurt: aventura lui spirituală semăna cu destinul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copii au dat fuga la mort, au ridicat de pe undeva un chiștoc de țigară care încă mai fumega și l-au pus în gura mortului. Și copiii tot țopăiau. Așa și îngerii, râdeau acum de mine. Ei râdeau și Dumnezeu tăcea". * Marea descoperire a personajului a fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-o mică istorie la care mă tot gândesc acum, întâmplare care stăruie "în mine" ca un fapt care trebuie spus. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
perspectiva creștinismului și mai are și texte din filosofi rău famați gen Nietzsche și Marx, plus alții de orientare iluminist-raționalistă. Nu m-ar fi alarmat poziția domnului Moisin, dacă ea nu ar exprima o atitudine mai largă, inclusiv o complicitate tăcută din partea anumitor medii universitare (de exemplu, Universitatea din București are icoane în multe săli de curs și consimte la construirea unei biserici ortodoxe în curtea Facultății de Drept). Creștin ortodoxă fiind, mă întreb cum m-aș simți dacă o universitate
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
forma unor dialoguri față în față pentru ca toate părțile să înțeleagă și să se înțeleagă decent. Acum se pare că fiecare dintre părți o socotește pe cealaltă nelegitimă. Cum eterogena categorie de „centru” nu are mare putere și mai și tace, această transformare pare încă imposibilă. Pe scurt, mediul universitar nu este cu nimic mai breaz decât cel politic și decât cel jurnalistic. În acest caz însă avem o problemă morală în plus. Oricât de „comercial” ar deveni sau oricât de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Nu îți fă iluzii: guvernele nu dau mai mult de doi bani pe noi. De aceea este nevoie acută pentru plata suplimentară a calității. Când Miclea și-a depus demisia fiindcă guvernul „nostru” nu voia să investească în educație am tăcut cu toții mâlc. În sens foarte actual ar fi nevoie ca MEC să facă măcar gestul elementar de a plăti abonamente pentru întreaga rețea de universități la bazele electronice de date JSTOR și EBSCO, ceea ce ne-ar da acces legal măcar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
capitala Moldovei ca elev la liceul Național (Lebeunu). Într-o atmosferă literară mai elevată, aici începe o nouă fază a evoluției sale. ÎNTRE IAȘI ȘI FĂLTICENI Picat întâia oară în Iași, un bucureștean constata că aici are un rost să taci. O lipsă de agitație tipic moldovenească caracteriza atât Fălticenii cât și Iașii, totuși statutele celor două orașe fiind deosebite. Prestigiul metropolei, fostă capitală, cu monumente, instituții și mai ales tradiții impunătoare, nu se compara cu cel al târgului pierdut între
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
voia să devină scriitor. El înțelegea ce lucru extraordinar de greu își propune. Cine fugea din calea lor părăsea parcă pentru totdeauna spațiul dificil, domeniul magic al literaturii. Labiș a înțeles că șansa sa este să reziste, să asculte, să tacă sau să răspundă dacă se simțea în stare dar să fie de față pentru că numai aici, numai în vecinătatea arzătoare, numai în prezența tăioasă a celui care știe ce este literatura, când atâția alții păreau să fi uitat, exista șansa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de sănătate. Din acest motiv, s-a prezentat la San Zeno in Monte, decisă să transmită un protest formal în numele întregii familii Perez. Don Calabria a primit-o cu gentilețe și a ascultat-o în tăcere. Când în sfârșit a tăcut, și a ridicat ochii spre cer, și, ca inspirat, a spus: «Ce văd!». Ce vedeți, don Calabria?», întrebă curioasă contesa. «O văd pe contesa Lavinia Perez urmându-l pe fratele ei în slujirea Domnului!». «Hei nu, asta nu se va
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria nu s-a pierdut de suflet: a prezentat această idee părintelui Paolo Manna, fondatorul Unione Missionaria del Clero (Uniunea Misionară a Clerului) și cardinalului Lavitrano. Zadarnic. Nu m-aș fi simțit liniștit pe patul morții dacă aș fi tăcut», concluse don Calabria. Proiectul a căzut, dar a rămas tensiunea spirituală: «Trebuie să ne cunoaștem, să ne vorbim, să începem să ne iubim și să ne stimăm reciproc, „in charitate Christi“, și mai ales să-l rugăm împreună pe Duhul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Uneori mi se pare că nu există credință, sigur e multă lipsă, suntem atât de departe de sfințenia la care trebuie să tindem, fapt pentru care cred că Inima lui Isus este atât de îndurerată. Și mă întreb: putem să tăcem, să lăsăm lucrurile să meargă așa, sau dacă nu ar trebui mai curând să vorbim, aș spune chiar să strigăm, pentru ca și cei mai încăpăținați și distrați să audă, să se trezească și să se reanalizeze?» . Dar cine va vorbi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
imense, chiar dacă erau ascunse ori mascate de incrustații grosolane, obiceiuri rele, lipsă de educație, frustrări afective, stare de abandon. A experimentat că, atingând corzile inimii, chiar și cei așa-ziși duri se emoționau. Știa din instinct când era timpul să tacă ori să aștepte și când, dimpotrivă, trebuia să intervină. Avea maximum de respect pentru persoană și pentru cele mai mici secrete ale lor. Dar a fost dur, inflexibil, cu pungașii și corupătorii. Băieții, spunea, trebuie să audă spunându-li-se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nici o îngrijire. Era 12 iunie 1987. Dar familiarii ei nu au voit să renunțe și, fără știrea ei, au decis să contacteze Institutul de Oncologie din orașul Rosario. Au dus acolo toate examenele făcute la Spitalul Adventist din Plata și TAC-ul. Medicii, examinând întreaga documentație, au spus că acel caz era foarte grav. Poate că se mai putea încerca ceva dar, pentru a decide, trebuiau să vadă bolnava. Auzind aceasta, membrii familiei sale așteptau momentul favorabil ca să o ducă la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acele condiții. Se așteptau să vadă o muribundă și în schimb se aflau în fața unei persoane... sănătoase, deși era un pic slăbită. Din documentele aflate în posesia lor se așteptau în realitate la o altă persoană. I-au făcut imediat TAC-ul craniului și... nu i-au mai găsit nimic. Au confruntat cele două radiografii, precedenta și cea din ziua aceea, făcută la o distanță de 7 zile: în cea dintâi se vedeau cele două mase ale metastazei iar în cea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pierdut în ornamentele sacerdotale. Doar figura i se vedea cum trebuie, cu urechile deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul cel mai emoționant al acestor funeralii mi s-a părut acela cînd după ce orga și corul au tăcut, ceremonia fiind terminată s-a văzut sicriul, suspendat în lanțuri de un eșafodaj de bîrne, coborînd în nișa provizorie operațiune mecanică asemănătoare celei de descărcare dintr-un port. Balansul acelui sicriu atît de mic în golul imens de la Sfîntul Petru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o etalare extraordinară a progresului și realizărilor care suprindea ochiul, atrăgînd atenția asupra prim-planului luminat de proiectoare bine dirijate, care lăsau în umbră ceea ce regimul nu avea interes să lase să se vadă. Opoziția era minimă, căci marile voci tăcuseră în Italia, ridicîndu-se doar din exil, vagi, fără ecou în țară, din lipsa unei tribune libere: ziarele își păstraseră vechile titluri, dar erau îmblînzite și în solda regimului. Mussolini se instalase în palatul Chigi. Palatul Veneția încă nu avea balconul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
piardă memoria. Nu poți s-o spui fără să te trezești pus la colț, la „puncte de vedere”. — Ai înțeles, spune P...ague mulțumit. Ai înțeles în sfârșit care sunt regulile jocului. Cotidianul, 22 septembrie 2001 Tu fierbe mazărea și taci... După cele întâmplate la New York, Pastenague e furios. Și-și varsă toată furia pe mine. Încerc să mă apăr, mai în glumă, mai în serios. Degeaba... Îmi reproșează că n-am scris un articol despre atacul terorist împotriva Statelor Unite, că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
A scris și în Le Monde. — Dar în România nu mai sunt evrei. Bucureștiul nu e New York! — Păi, d’aia nu mai sunt, din cauza antisemitismului. Și a sărăciei, adaug eu cu jumătate de gură. — Vorbești prostii! — Ai dreptate. Mai bine tac sau, dacă vreau neapărat să scriu, să-mi spun părerea, scriu despre colegii mei scriitorii, eventual fără să le dau și numele. Sau - și mai bine! - despre prieteni, de exemplu despre prietenii morți în secolul care a trecut. De mortuis
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce, ești Creangă în exil? Sau vrei să te admire Alex Ștefănescu? Să zică, uite, domnule, deși stă printre străini, tot n-a uitat limba strămoșească... Cu asta mi-a cam închis gura. Așa că tac, nu mai zic nimic. Îl las pe el să grăiască: — Am citit ultimele tale tablete, alea cu cenzura, și am impresia că ori nu măsori consecințele vorbelor tale, ori nu ai curaj să mergi până la capăt. Termini ultimul articol cu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se numărau persoane cu veleități literare. Aduceți-vă aminte de Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu”, care era în același timp și romancier. Ce puteau face bieții critici care nu voiau să-și piardă cronica? Au fost critici care au preferat să tacă decât să lingușească asemenea pseudoscriitori. Au fost unii care au reușit să se strecoare, să nu scrie decât foarte puțin sau chiar deloc despre aceștia și despre protejații lor. Alții, dimpotrivă, au profitat de calitatea lor de critici literari ca să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Paris, cetățean francez, cetățean al unei țări care face parte din NATO. Toată lumea mă invidiază: ăla face parte din NATO și noi nu! De ce? O fi el mai grozav decât noi? Ce naiba să spun, cel mai cuminte ar fi să tac... Dar pot să tac?... Ia să vii matale în țară, că ești și cetățean român... Dar nu așa, o lună, două și pe urmă să fugi înapoi la Paris, mai ales iarna, când e ger... Iar noi tot afară, nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]